Despre tot ce-i fin și fain

Cum mi-am făcut ordine în casă și-n viață într-un weekend

read time 5 min
 
23 martie, 2016

Cum mi-am făcut ordine în casă și-n viață într-un weekend

Plănuiesc de mult acest articol și de fiecare dată l-am amânat fiindcă simțeam că am nevoie de un moment de liniște și de o dispoziție aparte pentru a împărtăși ceea ce urmează. Dacă ar fi să adun laolaltă cele mai importante descoperiri făcute în ultimul an, aceasta ar fi pe primul loc, fără drept de apel. Datorită unei japoneze pe nume Marie Kondo, totul este mai simplu în viața și în lucrurile mele. Și nu mi-a luat decât un weekend.

by

Dacă aș aduna la un loc toate cărțile de „How To…” citite în această viață, aș putea umple lejer o bibliotecă. M-a preocupat mereu să aflu cum pot face mai bine lucrurile care mă interesează, dar puține au fost lecturile care mi-au schimbat cu adevărat viața și gândirea. De fapt, cred că le număr pe degetele de la o singură mână.

 

De aceea, experiența pe care am avut-cu Marie Kondo și cartea ei ,,The Life-Changing Magic of Tidying” rămâne singulară, cel puțin până acum. A fost prima carte pe care am citit-o, am pus-o în aplicare și am văzut și rezultatele în doar două zile. De fapt o zi și jumătate, ca să fiu complet riguroasă. Dacă ar trebui să recomand o lectură cuiva care are nevoie de o schimbare în viață, aceasta ar fi și, ca dovadă, după exemplarul meu am mai comandat încă cinci de pe Amazon, pentru diferite prietene și pentru oameni cărora știu că le-ar folosi.

 

71nzK0UvpRL

 

Trebuie să fac o precizare: sunt o persoană foarte ordonată, fără a fi obsesivă. Iubesc ordinea, simplitatea, curățenia în casă și-n minte și nu am putut niciodată să mă apuc de lucruri majore într-un spațiu dezordonat. Când casa, geanta, biroul meu sunt ordonate și aerisite, gândurile sunt mai vii, inspirația curge mai bine, totul se mișcă mai lin și mai eficient.

 

De multe ori glumesc că n-am suferit niciodată de vreo depresie tocmai fiindcă am avut mereu lucruri și spații de ordonat și de dereticat. Științific, însă, e glumă doar pe jumătate, fiindcă studiile au demonstrat în ultimii ani că spațiul în care trăim și obiectele pe care le acumulăm – dar și atitudinea noastră față de ele – ne influențează mai mult decât credem.

 

DSC_6599

 

În esență ,,The Life-Changing Magic of Tidying” – scrisă de o japoneză care și-a făcut o carieră internațională de milioane și o adevărată vocație din ordine și curățenie – este o carte despre cum să-ți ții ordine în casă. În fapt, este o lectură despre cum să-ți faci ordine (și s-o păstrezi) în minte, suflet, dorințe și tot ceea ce ține de propria persoană. Ce-i drept totul începe cu casa, dar acela este doar blocul de start.

 

Ceilalți 1,5 milioane de cititori la nivel mondial îmi sunt martori, la fel ca și clienții lui Marie, unii dintre cei mai bogați și faimoși oameni din lume, care o aduc cu avionul privat din celălalt colț al lumii pentru a-i învăța cum să-și reorganizeze casele (și viețile). Și, partea cea mai grozavă, odată ce îți însușești principiile ei, îți devin o a doua natură și le poți aplica la absolut orice: de la ceea ce pui în poșetă până la bagajele de vacanță. Nu trebuie să străduiești să ți le amintești, fiindcă – odată înțelese și asumate – nu ai cum să le mai uiți. Vei înțelege mai jos de ce.

 

Voi încerca să expun totul cât mai schematic, fiindcă – în fond – vorbim despre organizare, simplificare și esențializare. Așadar, iată povestea mea cu ,,KonMari”.

De unde începe totul?

Noi, românii, suntem un popor păstrător. Nu degeaba se fac glume despre faptul că poți recunoaște o casă de români prin simpla existență a „sertarului cu pungi de plastic”. Vremurile pe care le-am traversat ne-au făcut mai strângători, mai reticenți în a arunca lucruri ,,încă bune” și adepți ai celebrului ,,Poate ne-o trebui cândva”. De aceea, cele mai multe dintre învățăturile legate de ordine pe care le-am primit în viață se leagă de păstrare, depozitare, înghesuire.

 

Cartea lui Marie Kondo, bazată pe minunata filozofie japoneză a simplității și a eficienței, nu te învață cum să faci loc în dulap pentru mai multe rochii, cum să-ți aranjezi cărțile ca să încapă mai multe pe raft sau cum să-ți îndosariezi mai bine actele. Nici vorbă. Te învață, în schimb, cum să-ți dai seama care dintre lucrurile care te înconjoară sunt absolut indispensabile pentru viața și fericirea ta și, ca un rezultat colateral, să îți dai seama ce fel de stil de viață îți dorești cu adevărat. Și, poate cel mai prețios lucru, să realizezi că – pentru a trăi viața pe care ți-o doreai de fapt – ai nevoie de mai puțin decât aveai înainte, nu de mai mult.

Pare un deziderat complex, pentru un singur weekend? Vă asigur, din experiența proprie, că toate cele de mai sunt sunt realizabile în intervalul cuprins între vineri și duminică.

1. Începe cu ,,De ce”-ul

Mai precis începe cu destinația finală. Când închizi ochii și vizualizezi spațiul tău ideal de trăit, cum arată el? Firește, trecând dincolo de fanteziile inevitabile cu casa de pe malul mării sau cabana din vârf de munte, cum ar arăta în mod ideal spațiul în care trăiești acum, astfel încât să aștepți cu nerăbdare să te întorci acasă seara ?

 

DSC_6628

 

Sunt persoane care se regăsesc mai mult într-un spațiu minimalist și aerisit, cu minimum necesar și culori blânde – eu sunt una dintre acele persoane – dar există și oameni pentru care energia unui loc trebuie să includă multe obiecte, culori tari, imprimeuri și piese-statement. Important este să îți dai seama ce îți dorești, iar cea mai simplă cale este una intuitivă: imagini din reviste, care ți-au atras atenția de-a lungul vremii; case din filme, la care ai suspinat cândva; interioare văzute la alte persoane sau în showroom-uri de mobilă.

 

Înainte de a decreta însă că-ți dorești un stil ,,minimalist”, ,,Art Deco” sau ,,urban-retro”, mitraliază-te cu ,,De ce”-uri. Este primul sfat al lui Marie și unul foarte prețios. În cazul meu, știam că îmi doresc un stil minimalist. ,,De ce?”. Pentru că am o viață ocupată, pentru că fac o mulțime de lucruri, călătoresc mult, și am nevoie de un loc al meu care să fie aerisit, liniștit și luminos, ca o oază. ,,De ce?”. Fiindcă dezordinea mă obosește, multe obiecte strânse la un loc mă fac să mă simt agitată, iar haosul mă apasă. ,,De ce?”. Fiindcă eu funcționez mai bine când am loc, lumină naturală și sunt înconjurată doar de lucruri care îmi plac. ,,De ce?”. Fiindcă în tot restul timpului sunt mereu în mișcare și acasă trebuie să fie totul simplu.

 

Raționamentul e simplu: repetă ,,De ce?”-ul de cel puțin trei ori pentru fiecare aspect, până când simți că ai ajuns la miezul problemei. Eu am tras concluzia că am nevoie de liniște și simplitate în viața mea, că asta mă face fericită și îmi dă un sentiment de satisfacție și tihnă, și se armonizează cu felul meu de a fi și chiar și cu stilul meu vestimentar.

 

Nu te apuca de ordine până nu stabilești exact DE CE vrei să faci ordine, ce nu te mulțumește în prezent și cum ai vrea să arate rezultatul final.

,,One client in her twenties defined her dream as «a more feminine lifestyle» (…) What do you mean by a «feminine lifestyle»?, I asked. She thought for a long moment before finally responding.

«Well, when I come home from work, the floor would be clear of clutter… and my room as tidy as a hotel suite, with nothing obstructing the line of sight. I’d have a pink bedspread and a white antique-style lamp. Before going to bed, I would have a bath, burn aromatic oils and listen to classical piano or violin, while doing yoga and drinking herbal tea. I would fall asleep with a feeling of unhurried spaciousness»

2. Nu sorta după cameră, ci după categorie

Ordinea în sensul clasic, cel în care am fost educați cei mai mulți dintre noi, se face pe camere. Azi sufrageria, mâine baia, poimâine dormitorul. Odată ce terminăm cu o încăpere, trecem la cealaltă.

 

DSC_6617

 

Greșit, spune Marie. Cel mai simplu mod de a face ordine astfel încât schimbarea să fie de durată (și să nu mai fii nevoit să faci ordine generală luni și ani de-acum încolo) este să gândești în categorii, nu în camere.

 

Altfel spus: unde ții cărți? Eu una am cărți și în sufragerie, și în birou, și în dormitor, și pe hol. Haine am în dressing, dar am și într-un dulap mai mic. Hârtii și acte am într-o cutie din birou, am într-un sertar din dormitor și mai am și pe undeva prin dressing. Bun.

 

Odată ce am stabilit cum vreau să arate casa mea, am purces la a strânge la un loc toate lucrurile de un fel. În mijlocul casei, pe rând. Da, sună incomod și neplăcut, dar tocmai asta e ideea. Să vezi câte ai, să le vezi laolaltă, nu pe dulapuri/camere/sertare și să îți dai seama ce îți trebuie cu adevărat, ce se potrivește cu ce și, automat, să nu te oprești până nu decizi soarta tuturor obiectelor. Odată ce le-ai răsturnat pe toate în mijlocul casei, nu ai cale de întoarcere.

 

Marie recomandă să urmezi o secvență logică: haine, apoi cărți și acte/hârtii, apoi diverse mărunțișuri și abia la final suveniruri, amintiri și lucruri cu valoare sentimentală. Nu e o idee bună să începi cu sertarul cu felicitări și amintiri din copilărie, chit că nu l-ai mai deschis de 10 ani, pentru că îți va fi cu atât mai greu să te decizi să arunci ceva. În materie de haine, însă, toți avem câte ceva ce nu mai purtăm și e mai simplu să începem așa.

,,I found (…) that there is significant similarity between meditating under a waterfall and tidying. (…) It closely resembled what I experience when I am tidying. While not exactly a meditative state, there are times when I am cleaning that I can quietly commune with myself. The work of carefully considering each object I own to see if it sparks joy inside me is like conversing with myself through the medium of my possessions”

3. Alegi ce păstrezi, nu ce arunci

Acesta este miezul procesului ,,KonMari” și e atât de simplu încât uneori, când mă trezesc făcându-l din reflex, îmi dau seama că e acel gen de adevăr imuabil și elementar, pe care nici nu ne trece prin minte să-l aplicăm instinctiv, fiindcă pare prea… facil, prea la îndemână, prea simplu. Iar nouă, oamenilor, ne plac lucrurile complicate!

 

Așadar, indiferent că e vorba de cărți, rochii, pantofi, acte sau amintiri din copilărie, ia fiecare obiect în mâna ta, pe rând (nu te uita la ele pe umeraș sau în sertar, ia efectiv obiectul în mâinile tale!) și adresează-ți cea mai simplă și eliberatoare întrebare dintre toate:

Îmi aduce acest obiect BUCURIE?

BUCURIE. Nu ,,Îmi e util?”, nu ,,Mi l-a dăruit vărul/prietena/iubitul…”, nu ,,Am dat 500 de lei pe el”, nu ,,Îl am de zece ani”, nu ,,L-am purtat la mare, acum 15 ani”, nu ,,E aproape nou-nouț”, nu ,,Dar e o ediție așa de frumoasă!”. Nu, nu, nu, nu!

 

Îți aduce bucurie? E un sentiment instantaneu. Când simți obiectul în mână, îți dai seama – brusc și inexplicabil – dacă îl vrei sau nu în viața ta. Lucruri pe care le plimbam dintr-un loc în altul de ani de zile și-au găsit locul de odihnă veșnică abia după ce mi-am adresat această întrebare. Deodată, parcă îmi dădusem permisiunea sufletească să renunț la toate lucrurile la care nu aveam curaj să renunț și sentimentul era covârșitor.

 

Nu raționaliza acest ,,Îmi aduce bucurie?”, e suficient să fii sincer cu tine. Te reprezintă acel obiect? Ți-e dragă acea carte? Ai purta acel obiect chiar mâine? Dacă s-ar face vară azi, ai vrea să iei imediat la purtat acele sandale? Te imaginezi recitind acel curs din facultate?

 

Repet, nu e vorba de un raționament complex, ci de instinctul bucuriei: gândul de a interacționa cu acel obiect te face fericit sau îți dă o senzație instantanee de blazare, incertitudine și te aruncă într-un păienjeniș de dubii, care au legătură cu istoricul tău cu acel obiect, prețul lui sau amintirile care te leagă? Când ai nevoie să-ți creezi un eșafodaj de motive, justificări și pretexte pentru a păstra ceva, cu siguranță nu e un obiect care să merite un loc în casa ta.

 

Urmând acest principiu, într-un singur weekend, la început de octombrie 2015, am umplut zece saci cu obiecte de aruncat, de dăruit sau de donat. Asta în condițiile în care în casa mea a fost mereu ordine și la două săptămâni mai făceam o dereticare. Nu știu exact cum și când am acumulat tot ce era acolo, dar știu sigur că de atunci n-am simțit lipsa nici măcar unui singur obiect. Dimpotrivă, n-am mai avut decât de șters praful și de aranjat lucruri minime prin casă, mai exact misiunea mea a fost să păstrez ordinea obținută în acel weekend. Deci da, sunt dovada vie că funcționează.

,,Are you happy wearing clothes that don’t give you pleasure? Do you feel joy when surrounded by piles of unread books that don’t touch your heart? Do you think that owning accessories you know you’ll never use will bring you happiness? (…) Keep only things that speak to your heart. Than take the plunge and discard all the rest. By doing this, you can reset your life and embark on a new lifestyle”

4. Tratează obiectele cu respect

Spațiul în care trăim ar trebui să fie pentru persoana care suntem pe cale să devenim, nu pentru persoana care am fost. De aceea, un proces de ordonare a casei echivalează de multe ori cu confruntarea trecutului, sub forma hainelor, a obiectelor, a cărților, a tuturor lucrurilor care semnifică cercuri neînchise, emoții sau speranțe vechi. Sau, cel mai adesea, a lucrurilor păstrate dintr-o inerție cu rădăcini adânci.

 

Elementul central al cărții lui Marie este respectul pentru obiecte, indiferent că e vorba de cele pe care le ții sau de cele pe care le arunci/dai/vinzi/donezi. În filozofia japoneză există un cuvânt numit ,,te-ate”, care semnifică atât ,,vindecare”, cât și ,,atingere cu mâinile”, iar aceasta este una dintre explicațiile pe care autoarea le dă pentru respectul nipon pentru posesiuni. Când arunci la gunoi un obiect care ți-a servit cândva, îi spui ,,rămas bun”. Nu e un act de dispreț, e o despărțire inevitabilă și firească. De aceea, trierea obiectelor din casă se face luându-le în mâini și stabilind, pe loc, relația cu ele. Nu trebuie să simți că risipești ceva, risipești mai mult – spațiu, timp, energie – păstrând ceea ce nu te reprezintă.

 

Pentru mine, cea mai grea parte a procesului KonMari a fost să scap de cărți. Iubesc cărțile, iar ideea de a arunca la gunoi o carte mă crispează. Nu pot s-o fac, pur și simplu. Pe de altă parte, nu mai aveam loc pentru noile achiziții și nici pentru unele volume care însemnau foarte mult pentru mine. Motivul: prea multe cărți ,,latente”, pe care ori le citisem cândva și nu îmi plăcuseră, fie le cumpărasem și nu mă mai apucasem de ele, fie le începusem și fuseseră o dezamăgire. Dar, chiar și așa, nu puteam să le arunc, așa că le înghesuisem prin câte un cotlon.

 

Înțelegând la nivel profund principiile lui Marie, am realizat pentru prima dată că – ținând ceva care nu mă făcea fericită – nu onoram nici obiectele respective, nici pe mine, nici spațiul în care trăiesc. Ce poate să fie frumos în a avea o bibliotecă imensă cu cărți pe care nu le-ai mai răsfoi a doua oară? Nu era mai degrabă o lipsă de respect la adresa gusturilor mele, a preferințelor și a sensibilităților mele literare inevitabile?

 

Așadar, am purces la o triere, împărțindu-le în trei categorii: cea mai mică, formată din cărți atât de proaste încât nu aș putea jigni pe cineva oferindu-le (și pe care, fără regret, le-am aruncat), cărți pe care le-am citit dar nu mă mai văd recitindu-le vreodată în această viață (și pe care le-am strâns într-un sac mare și le-am donat) și cărți care mie nu mi s-au potrivit, dar care simțeam că ar putea avea un coup de foudre cu altcineva (și pe care le-am dăruit unor prieteni cărora le-am explicat demersul meu de simplificare). Acum, în biblioteca mea sunt numai cărți pe care le iubesc și pe care le-aș răsfoi oricând cu drag.

 

Și noile mele achiziții se judecă după același principiu. După ce parcurg o carte nouă, iau o decizie mentală: o iubesc suficient cât să îi ofer pentru totdeauna un loc în casa mea? Sau mai degrabă am ,,consumat-o” și pot s-o dau mai departe? Mi-am făcut un sistem tip ,,Pay It Forward” și am făcut multe persoane fericite. Nu toate cărțile sunt relații pe viață, unele sunt doar pasagere, dar asta nu le face mai puțin semnificative. Trebuie doar să înțelegi ce înseamnă fiecare obiect pentru tine și să nu-ți fie teamă să simplifici.

 

Coco Chanel spunea cândva ,,Elegance is refusal”. Am avut nevoie de Marie Kondo și de un weekend de întors casa cu susul în jos ca să înțeleg cu adevărat ce voia să spună.

,,I have another good reason for removing all items in the same category from drawers, wardrobes and cupboards and spreading them out on the floor. Things stored out of sight are dormant. This makes it so much harder to decide if they inspire joy or not. By exposing them to the light of day and jolting them alive, you’ll find it’s surprisingly easy to judge if they touch your heart”

5. Ieși din dileme cu un raționament simplu

DSC_6565

 

Dacă la unele obiecte, la majoritatea, de fapt, testul bucuriei va fi elocvent și vei avea senzația că un văl ți s-a ridicat de pe ochi, pentru a vedea clar ce contează și ce nu, există și excepții. Unele haine, cărți, decorațiuni, cadouri sau amintiri de care nu ești sigur dacă vrei sau nu să te desparți. De cele mai multe ori, motivele sunt raționale, dar parcă tot nu le-ai da drumul, chit că nu-și mai găsesc locul în viața ta.

 

Aici, tactica merge în două direcții. În primul rând, dacă rațiunea este cea care îți pune bețe în roate, contracareaz-o tot cu rațiune, însă bine-țintită. Dacă acel obiect e atât de important, de ce nu l-ai mai folosit/purtat/privit de ani de zile? Sau, dacă e atât de indispensabil fericirii tale, de ce te afli acum în dubiu dacă ar trebui să-l păstrezi sau nu?

 

Nu toate obiectele care au încetat să ne mai aducă bucurie sunt obiecte inutile, pe care le-am acumulat fără să ne dăm seama. Pot fi de multe ori obiecte la care am ținut sincer, dar care și-au îndeplinit menirea în viețile noastre și pe care continuăm să le păstrăm dintr-o inerție. Aici, Marie are un principiu foarte frumos și eliberator. Mulțumește-le și dă-le mai departe. Exact, mulțumește-le!

 

Spune, în gând, ,,Mulțumesc că mi-ai adus bucurie în tot acest timp”, ,,Mulțumesc că m-ai ajutat să învăț lucruri despre mine”, ,,Mulțumesc că m-ai ajutat să arat bine”. Nu e ridicol, nu e stupid, e ca un balsam pentru suflet. O să îți vină să râzi prima dată, după care se va declanșa un proces interior atât de firesc încât nici ție nu o să-ți vină să crezi. Cele mai multe dintre lucrurile pe care le păstrăm deși n-ar trebui reprezintă bagaje emoționale, oaze de sentimente nerostite. Eliberează-le și te vei elibera și de regretul renunțării la ele.

 

O altă metodă, recomandată de mine, nu de Marie – și testată pe propria piele – este să aștepți puțin. Să nu forțezi. Adună-le într-o pungă și așteaptă câteva ore. Nu săptămâni, nu luni. Ore, e suficient așa. Limpezește-ți mintea, nu te mai gândi la decizie, apucă-te de alte obiecte și categorii. Răspunsul va veni când te aștepți mai puțin, însuși procesul de ordine și esențializare pune în mișcare niște energii de care noi nici nu avem habar. Mie mi s-a întâmplat în prima zi de ,,KonMari”, când făcusem o sacoșă de haine pe care nu le mai ,,iubeam”, nu mă mai vedeam purtându-le, dar de care nu mă înduram să mă despart, fiindcă aveam multe amintiri legate de ele.

 

Le-am așezat într-un colț și am făcut o pauză de 5 minute, cât să-mi verific contul de Facebook și să mă gândesc la altceva. În timp ce dădeam scroll prin Newsfeed, primesc un mesaj în Inbox, de la o prietenă care organiza o strângere de fonduri în favoarea unui adăpost pentru câini. ,,E vorba de un târg de haine donate, pe care le vindem și toate încasările merg către adăpost”, mi-a explicat ea. În secunda imediat următoare, am știut că ideea că pot ajuta niște suflețele mici și fără adăpost (iubesc câinii, i-aș lua pe toți acasă!) îmi aduce mai multă bucurie și e mult mai semnificativă pentru sufletul meu decât acele amintiri impregnate într-o sacoșă de haine pe care le-aș ține în dulap și nu le-aș mai purta niciodată. ,,Desigur, am chiar o sacoșă mare, pregătită”, i-am răspuns. Și am zâmbit. De asta vă spun: când sunteți în dubiu, așteptați câteva ore. Uneori nu e nevoie decât de câteva minute.

,,When we really delve into the reasons for why we can’t let something go, there are only two: an attachment to the past or fear for the future. During the selection process, if you come across something that doesn’t spark joy but that you just can’t bring yourself to throw away, stop a moment and ask yourself «Am I having trouble getting rid of this because of an attachment to the past or because of fear for the future?». As you do so, you’ll begin to see a pattern in your ownership of things”

Last, but not least: uită tot ce știai despre împăturit

După ce ai terminat de sortat și ai rămas doar cu obiectele care te fac fericit, începe partea a doua: cum le aranjezi? O bună parte din cartea lui Marie este despre împăturit și despre modul ideal de a-ți depozita lucrurile pentru a nu fi nevoit să faci ordine la două săptămâni. Ea explică în detaliu tehnica ei de împăturit absolut orice, de la lenjerie intimă și șosete până la pantaloni, haine cu glugă sau dresuri. Prima dată e mai greu, apoi devine a doua natură. Nu numai eu sunt dovada vie a acestui fapt, ci și soțul meu. Dulapul lui este la fel de ,,KonMari” ca al meu, cu participarea lui directă.

 

Din octombrie 2015 și până în prezent, nu am mai putut împături altfel. There, I said it! Nici măcar când mă grăbesc și îmi vine să arunc totul încotro văd cu ochii! Mi-a simplificat viața atât de tare, încât mi s-ar părea ilogic să fac altfel, ar fi ca și cum mi-aș da singură cu stângul în dreptul. Sertarele mele sunt în ordine perfectă, nu am mai făcut ordine în dulap de jumătate de an și sesiunile mele de ordine în dressing se rezumă, în esență, la trierea a ceea ce trebuie spălat/dus la curățat/aerisit. Cam atât.

 

Inclusiv valizele mele sunt împachetate după tehnica ei, iar când îmi fac bagajul pentru o plecare, iau direct hainele din dressing și le așez în valiză, nu trebuie să mai fac nicio scamatorie cu ele. Lăsând deoparte faptul că totul se șifonează mai puțin, am mai mult loc, nu mai rămân spații ,,moarte” și, la sosirea la destinație, pot să sistematizez totul în dulapul de la hotel în 5 minute. Practic, simplu, reflex.

 

Deși tehnica e foarte simplă, e greu de explicat în cuvinte, așa că vă las câteva dintre filmulețele de pe YouTube care exemplifică cel mai bine tehnica KonMari (există sute de fani care au realizat tutoriale pe această temă și le puteți găsi la un clic distanță). Dar, cu mâna pe inimă, recomand cartea. Acolo sunt toate detaliile și toate explicațiile, iar după citirea ei totul va fi clar și limpede. Nu doar ,,cum”, ci și ,,de ce”.

De ce ar trebui să faci asta:

DSC_6634

 

Pentru că tot ce va rămâne – mult sau puțin – este exact ceea ce te reprezintă ca stil, viziune și spirit;

 

Pentru că nu e nimic mai liniștitor pentru suflet decât să privești o bibliotecă plină doar de cărți pe care le iubești și să deschizi dimineața un dulap în care fiecare lucrușor ți se potrivește și te face fericit;

 

Pentru că ai putea avea surpriza să-ți dai seama cine ești de fapt, dacă nu îți este încă foarte clar;

 

Pentru că toate lucrurile la care renunți se vor întoarce într-o altă formă, una care ți se potrivește. Faci loc pentru ceva mai bun;

 

Pentru că nu poți să știi exact ce vrei în viața ta până îți dai seama ce NU vrei;

 

Pentru că nu poți să ai o minte curată de balast, griji și indecizii până când nu ai o casă curată și ordonată;

 

Pentru că lucrurile pe care le iubești te susțin și te încarcă, în timp ce lucrurile inutile te consumă și-ți fură din energie;

 

Pentru că meriți să conviețuiești doar cu CE și cu CINE îți aduce cu adevărat bucurie.

Let’s do some tidying and change our lives!

Hair: George Emanoil Gruban

Make-up: Mirela Păvăloiu

Foto: Mihai Dăscălescu

Styling: Strike a Pose (Mădălina Drăgoi & Ailin Ibraim)

41 Comments

  • Ioana spune:

    Iata „De ce sa iti vinzi cartile?” https://www.youtube.com/watch?v=ij9xNBdO6Yg
    Minunat si foarte folositor articolul! <3

  • andreea spune:

    si pe mine ma reprezinta stilul minimalist :))

  • pica spune:

    Foarte interesant și bine prezentat articolul tău Diana,cred că este un bun exemplu pentru a organiza eficient dulapurile , mai mult decât atât de a reduce din obiecte inutile care aglomerează locurile de depozitare.Da este un mare adevăr se păstrează pungi și punguțe —poate ne vor trebui—apoi uiți de existența lor și ocupă un spațiu .Mulțumesc Diana pentru acest articol care mă determină să mai înlătur pentru nu spune arunc unele obiecte.

  • Livia spune:

    Super articol, mă bucur ca am dat peste el căutând modalități mai eficiente de organizare a șifonierului. Mulțumită lui mi-am achiziționat cartea ca sa studiez în amănunt 🙂
    Ceva nu reușesc să lămuresc însă, nu am găsit nici fotografii postate: Cu sertarele și umerașele e totul limpede, dar cum aranjăm hainele pe rafturi? Ale mele au cam 45cm lățime, 50 adâncime, 30 înălțime. Are cineva poze cum a rezolvat problema astfel încât să fie vizibile și accesibile lucrurile?

    • Eu folosesc niste suporturi din pasla de la Ikea, pe care le pun in rafturi. Sunt practice. In carte nu se ofera o solutie foarte clara pentru rafturi. Mai poti cauta si pe YouTube, cu cuvinte cheie KonMari, sunt foarte multi followeri ai ei care si-au facut propriile filmulete si demonstratii utile. Pe mine m-au ajutat 🙂

    • Georgiana spune:

      În carte menționează folosirea cuttilor de pantofi pe care le așezăm pe rafturi. În aceste cutii se așează vertical toate obictele de îmbrăcăminte. Eu am căutat cutii de pantofi care să se potrivească bine una lângă alta. Pentru rafturile de foarte sus, scot cutia de tot ca să iau ce am nevoie. Am un an de când mi-am aranjat dulapul conform metodei din carte și dulapul s-a păstrat perfect. Pentru mine, e ceva magic. Succes!

  • Isa spune:

    Foarte bine scris, trezeste interesul pentru carte, dar pana ajumg la carte (probabil nu prea curand) as veea sa mai fac o triere. Sunt o persoana organizata, renunt usor la lucrurile nefolosite o perioada mai lunga, dar e loc si de mai bine. In ceea ce peiveste metoda KonMarie, am senzatia ca totusi nu o poate aplica oricine….ci doar cine isi permite. La intrebarea „imi aduce bucurie” s-ar putea pentru foarte multe lucruri raspunsul sa fie „nu”, dar totusi sa nu te poti debarasa de acel lucru pentru ca ai nevoie de el ai altul similar care sa te faca cu adevarat fericit nu iti permiti. E situatia mea si poate a mai multor romani. Ce facem cu aceste lucruri atunci? Cred ca nu e doar teama de viitor, ci e o realitate. Doar cu titlu de exemplu ca sa ilustrez ideea mea: Pantofii, fie eleganti, fie sport sau casual ii cumpar la reduceri pentru ca vreau ceva de calitate insa modelul nu ma implineste de cele mai multe ori, iar modelul care imi placea mai mult nu mi-l permit, nu mai sunt nr etc..prin urmare cand pun mana pe pantofi ca sa ii triez trebui sa ii donez pe toti ….lucru care nu se prea poate ca raman descult.

  • Adela spune:

    Super articol, am să mă apuc de aranjat, am făcut o încărcare un dulapul copiilor, dar as vrea sa stiu daca e dulap cu rafturi cum stau hainele????

    • Pentru rafturi eu mi-am cumparat de la Ikea niste suporturi gri, de pâslă (vin în seturi de 3, parcă), în care pot așeza bluzele în variantă rulată, exact cum spune Marie Kondo. Mie mi-a folosit și mi-a simplificat viața.

  • Andreea spune:

    Buna Diana,

    Am aflat de metoda KonMari prin intermediul articolului tau. Am comandat cartea in format ebook(l-am gasit numai in romana) si m-am pus pe citit. Aproaoe am terminat cartea si planuiesc ca in urmatorul weekend sa imi fac ordine urmant sfaturile dnei Kondo.

    Deja ma vad pregatind saci de haine, hartii si alte obiecte. Rotindu-mi ochii prin casa insa, mi-am dat seama ca nu o sa imi fie usor. Exista obiecte care imi ofera o placere moderata si amintiri de care imi este greu sa ma despart.

    Am fost mereu dezordonata si am decis sa imi schimb stilul de viata. Camera mea reflecta tulburarile mele sufletesti. Vreau o camera care sa ma ajute sa fac un pas inainte si sa ma schimb pe mine: sa am un spatiu in care sa lucrez cu placere si sa ma relaxez.

    Am achizitionat anul trecut palete de tenis si nu le-am folosit decat o data. Eram o persoana sportiva si vreau sa readuc asta in viata mea. Exista lucruri folosite rar sau chiar niciodata, dar pe care mi le-am dorit ca parte din noul „eu”. Imi fac placere numai cand ma uit la ele.

    Citindu-i cartea imi dau seama ca Marie este nemiloasa cu ezitarile, mi-as dori sa fie aici.

    Multumesc pentru articol, ideile expuse reprezinta concret esenta cartii si m-au convins sa actionez radical in sfarsit.

    • Draga mea Andreea,

      Nici nu stii ce bucurie mi-a facut mesajul tau. Cand am scris articolul, voiam sa impartasesc ceea ce descoperisem eu la mine insami datorita lui Marie si sa le trezesc si altora macar o vaga curiozitate. Cuvintele tale mi-au umplut inima de fericire, inseamna ca mi-am atins scopul initial:) Iti doresc multa-multa claritate, asa cum am avut si eu dupa citirea cartii si dupa punerea ei in practica.

      New house, new life! 🙂 Te imbratisez cu drag!

      Diana

  • Viorica spune:

    Un am frumos!!! Cu atata bucurie si bun simt ai scris acest articol incat meriti toata aprecierea! Multumesc.

  • Aida spune:

    Am citit articolul, mi-a placut la nebunie si imediat am inceput sa aplic sfaturile. Am comandat si cartea (3 exemplare, am dat si cadou), si eu si prietenele mele. Asta se intampla in martie. Eu credeam ca sunt o persoana destul de ordonata, dar simteam ca e clar loc de imbunatatire. Atunci am luat la mana: dulapul meu de haine; l-am sortat, si reorganizat dupa metoda de impaturit si asezat vertical din filmulete, si am eliberat 2 rafturi. Din fericire, aveam sertare si e extrem de eficient sa pui lucrurile in sertare. Apoi am intrat in cosmetice, medicamente, de unde am aruncat SACI. Rar iti dai seama cate sunt expirate. Le-am sortat pe categorii si le-am pus in truse: una de vopsit parul, una de cosmetice zilnice, una de creme de epilat si asemenea, etc. De atunci, stiu imediat unde e fiecare lucru si nici nu mai am tendinta sa ratacesc pe la rafturile din DM incercand sa imi amintesc daca imi lipseste ceva. Si in dulapul copilului am schimbat pe metoda Konmari, desi acolo nu era cam nimic de aruncat ca tot ce e mic a fost dat imediat mai departe. Dar era loc de ordonat in jucarii, si am luat o etajera cu cutii si fiecare joc are acum cutia lui. Seara, sau cand strang cuburi din toata camera, stiu exact unde sa le pun, si copilul stie unde sa le gaseasca. Sper ca atunci cand va mai creste sa le puna singura la loc 🙂
    Dupa cum scriam mai sus, a trecut mai mult de o luna si eu nu am mai facut ordine in casa. Pentru ca nu mai e nevoie. Spal si pun lucrurile in dulap la locul lor., cosmeticele in cutiuta lor, jucariile la locul lor. Si asta e tot. De fapt, faptul ca toate au LOCUL LOR e schimbarea majora care ramane in urma dupa ce raman doar cele care iti aduc bucurie.
    E fenomenal!
    Multumesc pentru un articol superb si inspirat!

  • Bia spune:

    Eu sunt o mare pastratoare si, chiar daca imi „tidy up” prin lucrusoare destul de des, realizez ca am pastrat o multime de lucruri nefolositoare. Cu siguranta voi incerca metoda asta !

  • LUCIANA spune:

    Excelent articol. In week-endul urmator voi pune in aplicare aceste principii. Am comandat si cartea, in limba romana, pentru ca a fost tradusa.
    http://www.elefant.ro/carti/lecturi-motivationale/dezvoltare-personala/magia-ordinii-senzationala-metoda-japoneza-de-a-ti-elibera-si-organiza-casa-238057.html
    Multumesc frumos!

  • Victor spune:

    Eu, unul, apreciez picioarele frumoase ale autoarei, pe care ea le pune in evidenta cu mult „charme”. Tema abordata in articol nu ma intereseaza. Indiferent de faptul, daca a citit sau nu cartea Mariei Kondo sau acest articol, cititorul, prin felul lui de a fi, este un om ordonat sau nu. Iar o femeie dezordonata provoaca dezgust chiar si unui barbat dezordonat – parerea mea.

  • Adela spune:

    Felicitari pt. articol!!! Bine scris si cu exemple punctuale, nu doar generalitati. Si pe mine ma caracterizeaza stilul minimalist si cam de doua ori pe an aleg ce pastrez si ce arunc, deoarece ce imi place azi posibil sa nu mai trezeasca nici un sentiment maine, peste o luna sau un an. Tehnicile de impachetat sunt foarte bune mai ales pentru cei care nu dispun de foarte mult spatiu. Cumva toate lucrurile pe care le-am citit in articol le stiam, doar ca pana acum erau doar in mintea mea si nu am intalnit un articol sau carte care sa abordeze aceasta tema. Sigur exista, dar eu nu am intalnit. Multa bafta in continuare!

  • stefan spune:

    bro, joci hochei ?

  • Monica spune:

    Eu sunt o minunata combinatie de lenes-haotica…….si cel mai bine imi iese curatenia cand sunt calcata pe coada(am energie destula atunci)…..asa credeam eu. De fapt niciodata n-am facut curatenie sa fiu satisfacuta pe deplin, acu stiu de ce. Doar citind articolol deja triam in minte capitolul documente, cursuri, carti. Multumesc mult pentru articol, desi nu stiam aveam nevoie disperata de el…..Multumesc mult de tot 🙂

  • Raluca spune:

    Mi-a plăcut foarte mult articolul. Dar m-am simțit cu musca pe căciulă la comentariul cu sertarul de pungi :)) Motivul pentru care eu țin asa ceva este ca încerc sa le refolosesc cat pot. Mi se pare ca poluează f mult. Încerc sa nu le strâng din start si le refuz la cumpărături, dar cumva tot se aduna.

  • Alexandra spune:

    Am citit o carte asemanatoare: Arta simplitatii de Dominique Loreau si mi-a schimbat si mie stilul de viata si de ce nu, a gandi. Cu siguranta voi fura idei folositoare si din aceasta carte 🙂

  • Monica spune:

    Nu sunt in tara acum, dar m-am hotarat sa arunc tot balastul, citind articolul. Intr-adevar, sunt lucruri de care nu ma despart, din inertie, cred, sau poate nu vreau sa ma despart de trecut. Dar cred ca a sosit timpul…Ma bucur ca am dat peste acest articol! Iti trimit mesaj dupa ce am dat si eu casa peste cap 🙂

  • Mihaela spune:

    Bună!
    Am descoperit întâmplător site.ul tău.dar imi place enorm articolul tău, voi pune în practica îndată cele citite. Si eu și soțul suntem maniaci cu ordinea și curățenia, asa ca avem cu ce ne ocupa weekendul acesta 😛
    Mulțumesc și voi recomanda articolul

  • Liana spune:

    Un articol deosebit de frumos si inspirant! Multumesc!

  • Oana spune:

    Despre metoda asta a scris inaintea Mariei Kondo o frantuzoaica stabilita in Japonia de 20 de ani,Dominique Loreau, care nu s-a bucurat de atata marketing desi scrie mult mai bine si are deja cateva carti publicate, incepand cu 2008! Eu am fost extrem de dezamagita de cartea Mariei Kondo, cand am constatat asta!

  • Maria spune:

    Multumesc! Tare fain articolul!
    Felicitari! 🙂 <3

  • R spune:

    Articolul e ok dar pozele par dintr-un altul.

    PS: joci hochei?

    • Fotografiile sunt facute pe tema ,,cleaning the house” si ,,tidying up”. Am vrut sa fie ceva mai viu si colorat, nu niste fotografii cu sertarele mele de sosete proaspat-aranjate. Fotografiile sunt, daca vrei, o metafora 🙂 Cat despre crosa, e a sotului meu. El a jucat multi ani hochei.

  • Teodora spune:

    Super articolul! Pot sa confirm si eu tot ce ai scris! Am citit aceiasi cartea acum cativa ani si am fost foarte incantata de ea!

  • Phodus spune:

    Maria asta a inventat o laie, metoda 5S este industriala si veche de cateva decenii
    https://en.wikipedia.org/wiki/5S_(methodology)

    • Nu vad legatura intre metoda 5S, unde e vorba de costuri si necesitati, si metoda lui Marie, bazata pe joy & happiness. Da, inspiratia metodei vine din filozofia japoneza, ea e crescuta in acea cultura, dar modul in care exemplifica si nuanteaza ea se indeparteaza mult de 5S.

    • Carmen spune:

      @Phodus_Desi te exprimi intr-un mod, sa zicem…agresiv, iti multumesc pentru link. Mi-a fost mult mai clara prezentarea Wikipedia decat articolul de mai sus. Si da, este perfect aplicabila la organizarea locuintei, nu numai a locului de munca. Oricum,ii multumesc si Dianei ca a adus in discutie subiectul.

  • coco spune:

    pastrator…mare dreptate 🙁
    ma apuc imediat!

  • Baubau spune:

    Ce cauta fragmentele netraduse, in engleza, intr-un articol in romana? Lipsa de timp sau de chef? S-o invat pe maica-mea sa foloseasca Google Translate sa poata citi articolul integral? In rest…fain.

    • Nu e nici lipsa de timp, nici de chef. Daca nu aveam timp sau chef nu scriam un articol atat de lung. Mi s-a parut ca au mai multa savoare in engleza, pur si simplu, iar in ziua de azi engleza este oricum indispensabila. Cititorii mei, in procent de 99,99% inteleg engleza si nu au o problema cu acest lucru. Mama dvs. poate citi articolul si in lipsa citatelor, ele sunt doar exemple punctuale din carte. Informatia este 100% valabila si in absenta lor. Multumesc oricum pentru feedback.

  • Mihaela spune:

    Asa ma bate gandul sa pun in practica tot ce ai scris aici …

  • madalina spune:

    Super postarea si de ajutor ! stiu ce fac in weekend:D

Leave a Reply