Prima poveste despre Roche Bobois pe care ați citit-o pe această platformă se întâmpla în anul 2017 și a fost scrisă cu entuziasmul omului care se bucura că țara lui a ajuns într-un fel pe harta designului.

Mai precis, după ani întregi în care admirasem piese de la Roche Bobois în secțiunile de Home Design de la Harrods din Londra sau din Galeriile Lafayette din Paris, mă bucuram că acele piese au venit în sfârșit și în România. 

Contrar aparențelor, existența unor branduri renumite într-o țară nu are un efect doar asupra celor cu putere financiară sau a celor compatibili cu stilul respectiv.

Prin simpla prezență, un nume mare are darul de a influența cultura de design și de imagine a locului respectiv. 

 

Altfel spus, nu trebuie neaparat să ai o anumită haină în dulap sau o piesă anume în living-ul tău pentru ca ea să-ți „ofere” ceva. Poți să deții infomația și inspirația și fără să deții obiectul.

Știți deja că nu scriu decât despre branduri care îmi plac și cu care am o relație afectivă pe termen lung, iar Roche-Bobois m-a intrigat dinainte de a avea ocazia să-l văd „pe viu” în vitrinele din afară.

L-am cunoscut prin cărți și reviste de lifestyle care păreau pe atunci desprinse din altă lume și m-a fascinat prin curaj și culoare.

Mai multă culoare decât văzusem la toate celelalte branduri mari la un loc și, mai ales, mai multă îndrăzneală de a veni mereu cu ceva nou și neașteptat.

 

Abia mai târziu, ajungând în profunzimea poveștii, am înțeles că istoria Roche Bobois se leagă de un lanț lung de colaborări cu designeri, de piese ajunse în muzee de design și de numeroase mențiuni în cărțile de profil.

La momentul primului articol, denumit „Cum ne putem inspira de la francezi în designul caselor noastre”, povesteam cu Alina Dascălu, proprietarul Roche Bobois România, despre lucrurile pe care le putem învăța de la francezi și despre relația cu casele lor. 

Trei ani mai târziu – și cinci ani împliniți oficial de Roche Bobois pe piața din România, în luna aprilie 2020 – m-am bucurat să descopăr că românii au luat brandul și l-au făcut al lor, adaptându-l la gusturile și la nevoile lor.

Ce își doresc, așadar, românii? Multă, multă culoare.

De exemplu, colecția Roche Bobois despre care am scris acum o lună, denumită Bombom și realizată împreună cu artista portugheză Joana Vasconcelos, a fost un succes instantaneu, deși culorile puternice fac piesele să fie spectaculoase, dar și ușor extravagante.

 

”Când am văzut colecția Bombom, recunosc că m-am gândit câteva secunde cum vor fi receptate niște piese de mobilier atât de colorate și de vii într-un an atât de…. cenușiu”, mi-a povestit Alina Dascălu.

Adevărata supriză a fost reacția oamenilor care nu doar că și-au dorit culori cât mai vii, dar au cerut ca inclusiv dungile negre din modelul clasic din prezentare (ca în poza de mai sus) să fie înlocuite cu o altă nuanță din paletarul brandului.

Un turcoaz, un galben, un verde puternic. Ceva cu viață!

Asta ne dorim în acest an de la casele noastre, mai mult ca oricând: să ne susțină și să fie oaze de liniște, dar și locuri de reîncărcare, cu o viață proprie.

 

În ultimii ani, publicul român și-a găsit identitatea și a stabilit coordonatele după care apreciază un produs.

Dacă alte piețe Roche Bobois, în special Rusia, apreciază piesele mai clasice ale brandului, la noi se vând cel mai bine piese contemporane, culori și imprimeuri.  „Viața” despre care vorbeam mai sus.

De exemplu, în primul an al brandului în România, Alina a adus inclusiv linia clasică de la Roche Bobois, foarte frumoasă și elegantă de altfel, dar puțin mai conservatoare ca stil.

Cei mai mulți dintre clienții care intrau în showroom făceau însă legătura instantanee între piesele clasice și mobilierul de altădată al părinților și al bunicilor, cu suprafețe lăcuite, linii drepte și culori blânde.

Era un stil pe care nu și-l mai doreau în viețile lor.

”Toată lumea voia altceva: culoare, forme moderne, un stil care să nu aibă nicio legătură cu stilul conservator sau sobru de altădată”, mi-a povestit Alina.

 

Tendințele prezentului pentru publicul autohton sunt clare: mobilă modernă, ergonomică, cât mai confortabilă, moale și, cel mai important, piese cu „viață”.

Nu doar viață „coloristică”, ci piese care fac ceva concret pentru confort: spătar rabatabil, perne care se pot muta și un design care poate fi reinterpretat în cadrul unei încăperi, așa cum scriam și despre colecția Bombom.

 

Valoarea reală a unei piese de mobilier

Când am povestit cu Alina Dascălu, am ajuns și la un element pe care, oricât de mult ne-ar plăcea poveștile, nu îl putem trece cu vederea: faptul că piesele Roche Bobois sunt cel mai adesea investiții pe termen lung, nicidecum cumpărături de impuls.

Chiar dacă, în multe cazuri, ne îndrăgostim la prima vedere de câte o piesă Roche Bobois și am vrea s-o luăm acasă pe loc.

După o lungă perioadă în care românii au respins trendul „mobilierului pentru o viață”, cu reminiscențe de la generațiile anterioare, și au preferat să experimenteze cu piese „de sezon”, care pot fi schimbate rapid, tendința statorniciei se manifestă pe toate planurile, inclusiv la zona de mobilier.

Așa cum lumea se îndepărtează de fast-fashion în favoarea modei durabile, și în zona mobilierului există o întoarcere la „puțin și bun”, cu un accent nou pe „sustenabil”.

”Există o mare diferență între calitate și design”, explică Alina Dascălu. „Design găsești în multe locuri, dar el nu este întotdeauna însoțit de calitate și de durabilitate. La Roche Bobois, de la structura metalică și lemnul care susțin o canapea și până la bureții suprapuși, de diferite densități și unghiuri de tăiere, totul este gândit în cel mai mic detaliu”.

Pentru că trăim în vremuri în care se vorbește tot mai mult despre sustenabilitate, Roche Bobois a avut această filosofie încă dinainte ca ecologia să devină un trend.

Toate produsele brandului sunt făcute în fabrici din Europa, iar lemnul provine exclusiv din vestul Europei, din păduri cu vârstă cunoscută și exploatate special în acest scop.

Din multele vizite făcute la fabricile din Franța sau Portugalia, Alina îmi povestește că se respectă inclusiv procedeele tradiționale: lemnul este lăsat afară timp de un an, pentru ca fibra să poată „lucra”, favorizând uscarea naturală.

Abia apoi este uscat în interior, iar la final este trecut prin cuptoare speciale cu vid.

În același timp, cele mai multe dintre colecțiile Roche Bobois sunt realizate cu vopseluri hipoalergenice sau cu uleiuri și tipuri de ceară naturale, în defavoarea lacurilor de poliuretan.

Chiar dacă, în final, toate aceste elemente conduc la costuri mai mari și, implicit, la un preț mai mare pentru fiecare obiect, o piesă Roche Bobois este atemporală și nu se „devalorizează” niciodată.

La fel ca diferența dintre o întreagă garderobă sezonieră și un sacou din tweed pe care-l poți purta încă 20 de ani de acum înainte.

 

Pentru cei care își doresc piese Roche Bobois, dar pentru care prețul este prohibitiv, Alina are și un sfat „din interior”.

De multe ori prețul ridicat al unei piese ține de finisajele ei, mai precis de colecțiile din care fac parte țesăturile. Dacă este vorba, de exemplu, de un imprimeu Kenzo realizat special pentru Roche Bobois, prețul crește exponențial.

”În funcție de ce țesături alegi, poți înjumătăți prețul, fără să înjumătățești calitatea. Acesta este avantajul unei piese Roche Bobois: ai atâtea variante din care să alegi încât nu trebuie să fie întotdeauna la capătul cel mai scump al spectrului”, spune Alina.

O poveste

Spre deosebire de alte branduri de design care aparțin unor conglomerate, Roche Bobois rămâne o afacere de familie, condusă de Nicholas Roche, arhitect de profesie și fiul fondatorului Roche Bobois, Philippe Roche.

Puțini știu că Roche Bobois nu este uniunea a două nume de familie, ci are o cu totul altă istorie.

 

În anii ’50, familia franceză Roche deținea un business cu mobilier care reinterpreta stilul minimalist pe înțelesul parizienilor, în timp ce familia Chouchan deținea business-ul rival, un magazin numit „Au Beau Bois” („La Lemnul Frumos”), pe Bulevardul Sevastopol din Paris, pe o notă mult mai clasică.

Pentru că timpurile favorizau economiile de scală și fuziunile, familiile Roche și Chouchan au decis că este mai eficient pentru ambele părți să-și dea mâna și, împreună, să „schimbe la față” casele franceze ale epocii, aducând un suflu nou. Un mix între spiritul francez tradițional și modernitatea minimalistă a vremii. 

Astfel, în 1953 afacerile Roche și Chouchan au fuzionat, dar în locul alăturării celor două nume de familie, asociații au avut inspirația de a crea un brand cu rezonanță mult mai atractivă și infinit mai ușor de pronunțat. 

Au păstrat numele Roche și au abreviat numele magazinului devenit deja celebru, „Au Beau Bois”, sub formă de „Bobois”. 

 

Așa s-a născut brandul de astăzi.

Dacă la început o bună parte din activitatea brandului consta în importul de piese scandinave sau de creații ale unor designeri de peste hotare, adevăratul succes și deschiderea internațională a Roche Bobois a venit odată cu primele colecții proprii.

Cei doi asociați au avut flerul de a colabora îndeaproape cu designeri contemporani, oferindu-le mână liberă pentru a crea piese devenite între timp iconice: de la canapeaua Mah Jong, creată în 1971 de Hans Hopfer și inspirată de piesele jocului cu același nume, până la canapeaua Bubble din 2014, creată de Sacha Lakic și inspirată de visul copilăresc de a te arunca pe un pat din baloane.

Faptul că este un business de familie, cu o componentă puternic afectivă, se simte și în abordarea față de nevoile clienților.

Deși Roche Bobois operează în 54 de țări, modul în care este gestionată relația cu consumatorul final amintește de interacțiunea nemijlocită cu clientul dintr-un boutique de mobilier sau din începuturile lui „Au Beau Bois”: fiecare părere sau sugestie este luată în serios.

 

Încă de la prima întâlnire cu Alina Dascălu, mă impresionase exact acest detaliu legat de relația partenerilor cu managementul internațional Roche Bobois.

La întâlnirile anuale, fiecare partener vine cu feedback-ul clar de la clienți și de la vizitatorii showroom-urilor: de la înălțimea unei canapele care ar trebui să fie mai mică până la forma unui spătar, la o solicitare de material sau orice altă cerință care nu este acoperită de oferta de la momentul respectiv.

Toate sunt discutate și, în funcție de frecvența apariției anumitor cerințe sau sugestii, elementele respective devin caracteristici ferme ale designului pentru produsul cu pricina sau inspirație pentru alte obiecte, în colecțiile viitoare.

Pentru mai multe idei, povești și inspirații, mă puteți urmări și pe contul meu de Instagram.