Despre tot ce-i fin și fain

20 de cărți pe care le-am citit în vara lui 2022

By 14 septembrie, 2022Culture, Learning, Lifestyle
read time 10 min
 
14 septembrie, 2022

20 de cărți pe care le-am citit în vara lui 2022

Am profitat de lunile mai lejere ale verii ca să fac exact ce făceam în copilărie, în „vacanța mare”: SĂ CITESC. Găsiți în continuare câteva recomandări și opinii personale despre lecturile verii 2022.

by

Pe lângă acest articol care grupează 20 de cărți, am în pregătire un material special despre biografiile citite vara aceasta.

 

JOAN DIDION – BLUE NIGHTS

 

Nu știu cum a ajuns cartea asta în lista mea, dar știu sigur că, de la prima pagină parcursă a măturat tot teancul de cărți care așteptau să fie citite și a ajuns în pole-position.

 

E o carte nu tristă… sfâșietor de tristă, dar cu o magie aparte, care poate fi pur și simplu condeiul autoarei Joan Didion.

 

Didion a mai scris despre moarte – “The Year of Magical Thinking” – după moartea subită a soțului ei – însă “Blue Nights” a apărut după “Anul Gândirii Magice” și e despre o altă moarte: cea a fiicei sale, Quintana Roo.

 

Da, “Blue Nights” e o carte “blue”, o carte tristă, o contemplare filosofică a condiției umane, dar fără să alunece în auto-compătimire sau tragism.

 

În mod paradoxal, e o carte din care răzbate speranță, chiar dacă logica faptelor ar indica fără dubiu că nu mai există nicio speranță.

 

Poate tocmai în asta constă magia lui Didion: să facă și deznădejdea să pară suportabilă.

 

 

****

SOPHIE MACKINTOSH – THE WATER CURE

 

 

Am cumpărat-o dintr-o librărie din Leiden, fiindcă m-a atras mult povestea: o familie cu trei fiice adolescente care locuiește pe o insulă ruptă de lume, într-o realitate distopică în care apele au devenit toxice și aerul asemenea, iar femeile sunt prigonite și persecutate.

 

Pentru a supraviețui, și-au creat o serie de reguli și mecanisme de protecție, una dintre ele fiind faptul că niciun bărbat nu are acces pe insulă.

 

Cea mai bună descriere a acestei cărți este o combinație de Povestea Slujitoarei și Sinuciderea Fecioarelor, dar care până la final este totuși nesatisfăcătoare.

 

Mi-a plăcut călătoria în care m-a purtat, dar premisa a fost infinit mai promițătoare decât ceea ce a urmat.

 

Dacă o găsiți, merită o răsfoire, poate totuși rezonați cu ea. Ideea în sine este realmente provocatoare și cred că mi-ar plăcea să văd un film făcut pe baza poveștii, fiind o carte extrem de vie în descrierile locurilor în care se desfășoară acțiunea.

****

 

LUCY CALDWELL – INTIMACIES

 

Îmi plac enorm volumele de proză scurtă.

 

Mi se par un stil literar pe nedrept trecut cu vederea de multe ori, dar care, executat bine, te poate trece printr-un set complet de emoții de-a lungul unei singure cărți.

 

Într-un roman, cunoști o lume. Într-o carte de povestiri scurte, evadezi în cinci, zece, douăzeci de “lumi” diferite.

 

Volumul scriitoarei Lucy Caldwell, originară din Irlanda de Nord, este un exemplu perfect de proză scurtă bună sau foarte bună.

 

Unsprezece povestiri despre femei și feminitate, centrate pe Belfast, dar aplicabile oricărui colț de lume.

 

De fapt, femeile din povestirile lui Caldwell chiar asta își caută, locul în lume, iar ca să-l găsească trebuie să-și facă loc printre nesiguranțe, dureri, îndoieli, drame.

 

“Intimacies” e despre lucruri pe care nu le recunoaștem ușor, nu le rostim, dar le simțim din plin.

 

Despre scenariile apocaliptice pe care ni le derulăm în minte, nefericirile pe care nu le recunoaștem, drumurile greșite, dezamăgirile, așteptările eșuate și toate lucrurile “incomode” ale unei vieți de femeie.

 

O scriitură superbă, sensibilă și memorabilă.

 

Am ales cartea dintr-un impuls și am devorat primele 20 de pagini încă din tren, ceea ce mi-a confirmat a mia oară ideea că unele cărți ne aleg ele pe noi, nu invers.

****

Irlandeza Lucy Caldwell a fost descoperirea acestei veri.

 

După ce am cumpărat din Irlanda “Intimacies” și a fost dragoste la prima citire, am făcut ce ar face orice cititor entuziast: am mai cumpărat încă trei cărți ale ei.

 

Mai precis:

 

LUCY CALDWELL – ALL THE BEGGARS RIDING

 

Un roman al cărui titlu îl puteți descifra mai bine în citatul de mai jos.

 

E povestea unei familii complicate, a unei vieți duble și, în esență, e un roman despre tot ceea ce “ar fi putut să fie și n-a fost”.

 

 

****

 

LUCY CALDWELL – MULTITUDES

 

O colecție de povestiri scurte, tot despre vieți complicate, fracturate, dezlânate.

 

Pornind de la idei simple și având oameni obisnuiți ca personaje, Lucy reușește să te facă să-ți pese și să te emoționeze prin mijloace teribil de simple.

 

E o carte despre dramele pe care le ascund chiar și cele mai tihnite vieți.

 

 

****

 

SAM KNIGHT – THE PREMONITIONS BUREAU

 

Această carte pornește de la o poveste adevărată, extraordinar de ofertantă, și are și un titlu care atrage instantaneu: în 1966, ziarul britanic Evening Standard a fondat un “Premonitions Bureau”, condus de un jurnalist și de un psihiatru.

 

Biroul inregistra, așa cum îi spune și numele, premoniții primite în timp real de la cititori, privind viitoare catastrofe sau lucruri inexplicabile.

 

Unele dintre acestea – venite de la oameni absolut normali, precum o profesoară de pian – s-au adeverit în mod straniu, transformându-l pe medicul John Barker intr-o vedetă.

 

Până când, într-o zi, unul dintre englezii care trimiteau premoniții către ziar vine cu ceva tulburător: o premoniție despre moartea lui Barker însuși.

 

Nu doar că ideea e fascinantă (și bazată total pe fapte reale), dar Sam Knight, autorul, este jurnalist la New Yorker, una dintre revistele renumite pentru cea mai bună scriitură din lume.

 

Cu toate astea, cartea nu livrează ceea ce promite decât în mică măsură, iar asta se datorează – paradoxal – formei și nu fondului. Ceea ce îngroapă “The Premonitions Bureau” este tocmai scriitura.

 

Knight pornește de la ideea biroului, dar duce cartea într-o zonă în care vrea să fie “de toate, pentru toți”: și biografie a tuturor personajelor implicate (cu atâtea amănunte care nu duc nicăieri încât la un moment dat nu mai știi despre cine e vorba), și mic tratat de psihologie, parapsihologie, sociologie și psihiatrie, dar și poveste a contextului social din epocă.

 

Imaginați-vă un film care începe palpitant și te ține în scaun în primele 30 de minute, după care acțiunea se întrerupe și devine documentar. Mai revine cinci minute la acțiune, apoi alt documentar, despre altă temă care are legătură tangentă cu subiectul.

 

Spre final, eram atât de puțin investită în soarta personajelor încât eram doar curioasă cum se termină și atât.

 

Dacă s-ar fi ținut de firul de la care a pornit, cred că putea fi un volum senzațional. Așa, pare mai curând o înșiruire de articole disparate pe teme de parapsihologie, cu un personaj comun și cu referiri ocazionale la “Premonitions Bureau”.

 

Merită răsfoită și explorată, doar să nu vă asteptați să fie atât de palpitantă precum promite titlul.

****

 

ANNE TYLER – FRENCH BRAID

 

Scriitoarea americană Anne Tyler se pricepe de minune la povești despre familii complicate, iar “French Braid” este exact o astfel de poveste.

 

De fapt, este încă o istorie de familie care adeverește în contemporan celebrele cuvinte ale lui Tolstoi, din “Anna Karenina”: “Toate familiile fericite sunt la fel, dar fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei”.

 

Familia Garrett, din Baltimore, este o familie banală la prima vedere, dar unică în disfuncționalitatea ei, la fel ca atâtea altele, iar faptul că acțiunea cărții urmărește familia pe termen lung nu face decât să evidențieze subtilitatea cu care traumele, durerile, problemele se propagă de la o generație la alta.

 

Mi-a amintit puțin de familia din “Crossroads” al lui Jonathan Franzen (un alt roman superb, pe care l-am devorat), dar în micro, cu o anvergură infinit mai mică.

 

“French Braid” e o carte în care nu se întâmplă nimic spectaculos: sunt doar viețile unei familii, derulate de-a lungul a șase decenii.

 

Totul începe cu singurul concediu făcut vreodată de cei cinci membri ai clanului Garrett, la Deep Creek Lake din Maryland, un moment care va lăsa urme peste timp.

 

Mi-a plăcut mult scriitura și m-a ținut până la final.

 

E o carte în care magia nu stă în întâmplări și răsturnări de situație, ci în tot ce nu se spune și nu se face.

 

 

****

 

LOUISE KENNEDY – TRESPASSES

 

Una dintre cele mai bune cărți citite de mine anul acesta. Răscolitoare, superbă, dureroasă.

 

Voi urmări de acum încolo tot va scrie Louise Kennedy, fiindcă reușește să creeze tensiune și emoții cu o subtilitate desăvârșită.

 

Acțiunea din “Trespasses” se desfășoară în Belfastul anilor ‘70, in plină perioadă a conflictului dintre loialiști și republicani.

 

Cushla este profesoară într-o școală primară, o tânără catolică “neutră” într-un loc profund divizat și unde a fi prieten cu ambele tabere este mai condamnabil decât a fi un extremist.

 

Fără să vrea, Cushla se trezește depășind periculos granițele invizibile dintre ce e voie și ce nu: se implică în viața unui elev persecutat, intră într-o relație clandestină cu un bărbat însurat, din tabăra protestanților, și toate încercările ei de a îndrepta răul din jur nu sunt altceva decât “trespasses” care vor ajunge să-i arunce viața in aer.

 

De multă vreme nu mi-a PĂSAT atât de mult de un personaj cum mi-a păsat de Cushla. Am stat cu sufletul la gură la unele pasaje.

 

Minunată Louise Kennedy.

****

 

SERIA ”LIARS” DE E.LOCKHART

 

Cum au fost aceste două cărți! Phiu!

 

Mi-am tras sufletul puțin, înainte să scriu despre ele.

 

A doua carte nu este o continuare a celei dintâi, ci un prequel, dar amândouă se citesc cu la fel de multă adrenalină. Iar prequel-ul se citește DUPĂ, neaparat.

 

Poveștile cu familii ciudate și vacanțe de vară în care totul se dă peste cap pentru toată lumea nu sunt nimic nou… sunt zeci de cărți pe acest tipic. Însă “We Were Liars” (și respectiv “Family of Liars”) au dozajul de ingrediente perfect.

 

Mister, scriitură vie, dură și ludică în egală măsură, personaje pe care le urăști și le iubești simultan… plus ideea de clan american de modă veche.

 

Familia Sinclair m-a dus puțin cu gândul la clanul Kennedy și la ideea americană de “old money”, de reguli stricte făcute pentru a fi încălcate, presiune de a performa și a te ridica la înălțime, plus multă, multă nefericire.

 

Chiar dacă multe dintre personaje sunt la vârsta adolescenței, ambele cărți vor fi receptate total diferit de tineri versus oamenii la 30+. Aș putea chiar spune că vor fi ca două povești total diferite.

 

 

****

 

ANNA GAVALDA – LIFE, ONLY BETTER

 

Am citit tot ce a scris Anna Gavalda din 2006 încoace, dar volumele ei de proză scurtă sunt mereu favorite. Inclusiv în fața romanelor, care sunt superbe și ele.

 

Povestirile Annei Gavalda au mereu o tandrețe nostalgică și plină de speranță.

 

Oricât de multă tristețe ar fi conținută în ele, speranța primează, iar acest volum este un exemplu bun.

 

Sunt doar două povestiri mai lungi, care urmăresc, separat, două vieți in derivă: Mathilde si Yann, doi tineri care locuiesc în Paris, au joburi și ceea ce s-ar numi “un rost”, dar în același timp viața le pare amândurora total fără rost.

 

Fără sclipire, fără nimic care să te facă să te dai jos din pat dimineața cu un dram de entuziasm.

 

Până când, într-o zi, fiecare dintre ei are o întâlnire surprinzătoare și măruntă, de hazard, care îi pune viața într-o altă perspectivă.

 

 

****

 

JULIE LANCASTER – THE WEIGHT OF SMALL THINGS

 

O carte stranie și întunecată, aceasta e cea mai bună descriere.

 

Nu este neaparat o lectură misterioasă, ci mai curând una psihologică, despre ceea ce ascund oamenii, despre micile manii și pasiuni care arată mai mult decât acțiunile concrete.

 

Este o poveste întunecată și tristă, dar fascinantă, deci o recomand strict dacă vă plac acest gen de lecturi.

 

***

KLAS EKMAN – OAMENI CAPABILI

 

Romanul de debut al lui Ekman, director editorial al uneia dintre cele mai mari edituri din Suedia, este excelent scris, pornind de la premisa simplă a unui accident de mașină care încurcă viețile și-așa complicate ale unor oameni obișnuiți.

 

Tot o poveste întunecată, dar minunat dozată ca suspans și care va sădi în mintea oricărui cititor o întrebare: „În condiții suficient de disperate, TU de ce ai fi capabil?”.

****

 

MATT HAIG – CARTEA ALINĂRII

Ca orice om care a suferit mult, scriitorul Matt Haig – care s-a luptat mulți ani cu depresia – citește mai lesne sufletele oamenilor și reușește să transpună idei grele, gânduri universale și neliniști profunde în cuvinte simple.

 

E o carte cu povești/idei individuale, pe care o puteți citi dintr-o suflare sau una câte una, atunci când simțiți nevoia.

 

Eu am cumpărat-o chiar pentru alinare, spre a o dărui unei prietene care s-a confruntat cu o pierdere majoră, dar răsfoind-o mi-a plăcut atât de tare încât mi-am cumpărat și eu un exemplar până la urmă.

 

***

 

CAMELIA CAVADIA – MĂȘTILE FRICII

 

Camelia Cavadia este o scriitoare cu un condei incredibil de viu, dar și cu o abilitate de a găsi cel mai dureros loc din sufletul omului și de a apăsa fix acolo.

 

Scriitura ei poate fi duioasă, dar și brutal de directă, iar ”Măștile fricii” e o carte care doare rău.

 

E o carte despre o familie cum toți am cunoscut – iar cei mai puțini norocoși chiar au fost nevoiți să trăiască în ea – și despre cum violența și traumele emoționale se scurg printre generații ca un lichid prin vase comunicante.

 

O carte foarte, foarte, dură, despre o părticică de Românie pe care toți o știm și care nu sunt sigură că a murit de tot.

****

 

 

Alte cărți pe care le-am citit:

 

YRSA SIGURDARDOTTIR – THE DOLL

 

și, respectiv

 

YRSA SIGURDARDOTTIR – THE UNDESIRED

 

O recomand pe Yrsa tuturor iubitorilor de cărți nordic-noir: misterioase, întunecate și cu povești extrem de complicate și atent-construite.

 

Nu este nimic supranatural în cărțile autoarei, dar totul este asamblat bucată cu bucată atât de precis încât, cel puțin pentru mine, ele sunt un fel de gimnastică pentru minte. Și sunt foarte greu de uitat!

****

4 cărți care pornesc de la câte o idee superbă, dar se pierd pe parcurs:

 

PETER HELLER – CELINE

 

Cartea pornește de la ideea faină a unei detective particulare de 70+ ani, care ajută la rezolvarea unui caz complicat, în timp ce își revizitează propriul trecut.

 

Părea promițător totul, mai ales că Heller are niște romane superbe la activ, dar după primele 30-40 pagini se transformă din dramă psihologică in Jessica Fletcher din “Verdict: crimă”.

 

ANNA GAVALDA – BILLIE

 

O iubesc pe Anna Gavalda, așa cum spuneam mai sus, dar aceasta este, pentru mine, cea mai slabă poveste din câte a scris.

 

Premisa e ofertantă: o fată și un băiat, ea traumatizată de trecut, iar el gay într-o familie care nu-l înțelege, se împrietenesc in liceu si devin unul sprijinul celuilalt pentru tot restul vieții.

 

Frumos, o carte despre prietenie, mi-am zis eu.

 

Ei bine, scriitura și tonul sunt atât de strident-false și de seci (totul e narat de Billie, care vorbește cu un personaj absent) încât m-am silit să o termin.

 

MICHAEL RIPS – THE GOLDEN FLEA

 

Volumul urmărește sau promite să urmărească povestea celebrei Chelsea Market din NY, a lumii vânzătorilor de vechituri și a obsesiei autorului pentru găsirea de piese unice.

 

Din nefericire, cartea e un talmeș-balmeș nestructurat și autorul pare că a ales cele mai neinteresante aspecte ale vieții de anticar și de colecționar de antichități.

 

În final, e mai mult vorba despre hoarding în carte decât despre colecționat, ceea ce a fost dezamăgitor pentru mine.

 

JENNY HAN – THE SUMMER I TURNED PRETTY

 

Am fost tare curioasă de cartea devenită serial pe Prime, dar s-au dovedit a fi niște ore din viață pierdute pentru totdeauna.

 

Rareori sunt așa dură cu o lectură, dar efectiv e o carte în care nu se întâmplă nimic, personajele nu evoluează, nimic nu le mișcă, capitolele sunt doar niște gânduri disparate care sar de la un an la altul, detaliind petreceri, discuții pe plajă și alte lucruri random, iar finalul este evident de la pagina 10.

 

Sper că serialul e mai bun, fiindcă efectiv cartea e cea mai slabă citită de mine în ultimul an.

***

Pentru mai multe idei, inspirații și cărți, mă puteți urmări și pe pagina mea de Instagram.

Foto deschidere: Unsplash

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK