Despre tot ce-i fin și fain

Artizanii Olfactivi: de ce parfumurile nu mai miros ca altădată

By 7 martie, 2017Uncategorized
read time 5 min
Foto:Shutterstock
 
7 martie, 2017

Artizanii Olfactivi: de ce parfumurile nu mai miros ca altădată

Alexandra Giucă și Valentina Băințan organizează ateliere despre universul parfumurilor. Nu despre cum să-ți faci propriul parfum, ci despre cum să înțelegi ingredientele și mecanismele lor, ca să alegi deștept din ce există pe piață. Am lămurit cu ele miturile din parfumerie, dar mai ales controversele din jurul celor mai renumite ingrediente.

by

Parfumurile nu mai miros ca altădată. E cea mai frecventă concluzie pe care o aud în jur, inclusiv de la mama și mătușa mea, ale căror slăbiciuni olfactive au rămas constante în timp. „Au schimbat ei ceva la formulă, au stricat-o”, am auzit de multe ori. Chiar și eu, raportându-mă la cum unele parfumuri din anii ’90, parcă într-adevăr mai durează la fel, nu mai miros chiar la fel. Să fi „stricat” cineva rețeta sau ne joacă feste propriile amintiri?

Pe Alexandra Giucă (foto jos), care lucrează de 6 ani în parfumeria Madison de pe Dorobanți, am cunoscut-o cu ceva ani în urmă, căutând un parfum pentru un cadou. Țin minte că mi-a explicat cândva 10 parfumuri în 5 minute atât de simplu, entuziast și pasionat încât și acum văd sticluțele în fața ochilor. Are un dar de a exprima totul clar, concis, plastic, cu exemple care stăruie. Alături de Valentina Băințan, care lucrează în televiziune și face reportaje despre lumea parfumeriei, Alexandra a pornit un mic proiect de educare și familiarizare cu parfumurile, denumit „Artizanii olfactivi”. Acolo am aflat eu răspunsul cel mai convingător la întrebarea de mai sus: „Ne-a stricat cineva parfumurile?”.

906097_1207764132585315_463439803292233516_o

Alexandra Giucă

Înainte de a vorbi despre tot ceea ce este proiectul „Artizanilor Olfactivi”, trebuie să lămurim mai întâi ce nu este. Nu e unul dintre multele locuri în care te duci și ți se promite că înveți să faci parfumuri. După 10 ani de scris despre parfumuri, de intervievat marii parfumieri ai lumii și după un seminar în Grasse, capitala mondială a parfumeriei, vă pot spune cu mâna pe inimă că așa ceva nu există, cel puțin nu în maniera în care ni se promite de cele mai multe ori.

 

Da, poți să amesteci câteva esențe și să iasă un mix interesant pentru tine, dar în niciun caz 2 ore de joacă cu sticluțe nu pot rivaliza cu arta unui „nas” care deosebește peste 10.000 de esențe diferite și creează un parfum după luni sau ani de testat ingrediente, combinații și cantități. Dacă ar fi atât de simplu, toți am fi parfumieri de succes și n-am mai avea nevoie să cumpărăm vreo esență din comerț. Alexandra îmi dă dreptate:

”E o experiență minunată să combini esențe, dar să crezi că faci un parfum la fel ca un parfumier e o iluzie. Cei mai mulți dintre oamenii care nu lucrează în industrie nici nu pot mirosi extractele raw, bulbul lor olfactiv nu este obișnuit. Absolutul de iasomie în stare pură miroase a rânced. Vetiverul de primă extracție are iz de mâl, iar vanilia te duce cu gândul la benzină. Toate trec prin multe procese pentru a ajunge să miroasă ca în parfum”

img_4957

Alexandra Giucă (stânga) și Valentina Băințan

După o sesiune de făcut parfumuri în Grasse, la Molinard, în 2015, mi-a fost clar că viziunea unui adevărat expert va fi mereu mai complexă și mai nuanțată decât aș putea eu să aspir vreodată. Pasiunea contează, firește, dar nu poate compensa experiența unui profesionist. Numai un parfumier adevărat știe exact cum să folosească un ingredient, în ce proporție și în ce mod, astfel încât aceeași substanță să fie, pe rând, mai agresivă sau mai blândă, mai tare sau mai soft, cu miros de floare proaspăt ruptă din grădină sau, după caz, de floare pe timp de noapte sau de floare în zori. Te simți în stare să faci asta? Nici eu.

img_20170121_130646_914_resized_20170224_030133880

 

Și totuși… de ce parfumurile nu mai miros la fel?

Departe de a fi vorba de vreo „conspirație” sau vreo metodă a brandurilor de a-și tăia costurile, cum crede multă lume, parfumurile nu mai miros la fel de la o perioadă la alta fiindcă instituțiile care reglementează industria scot periodic în afara legii anumite ingrediente (în special cele de origine animală, precum mosc sau ambregris) sau limitează cantitatea dintr-un anumit ingredient care poate fi folosită în componența unui parfum, din motive alergenice.

 

În 2011, spre exemplu, Oak Moss, lichenul de stejar, unul dintre ingredientele-cheie în parfumuri iconice precum Miss Dior, Chanel no.19 sau Paloma Picasso, a fost supus unei limitări impuse de IFRA (International Fragrance Association): substanța extrasă din arborele Evernia prunastri nu putea fi folosită într-un parfum în cantitate mai mare de 0,1%. Alexandra îmi explică:

„Nu întotdeauna trebuie să scoți un ingredient de tot, uneori ți se cere să elimini anumite părți alergenice din componența lui chimică, iar asta e ca și cum ai avea un cerc mare și fix în mijloc cineva i-ar da o gaură. Ca să umpli acea gaură, care face ca parfumul să nu mai fie persistent sau îi ia din profunzime, trebuie să combini alte ingrediente între ele și să obții aceleași efect pe care îl avea compusul interzis, dar din 5, 10 sau 50 de alte ingrediente laolaltă”

E ca și cum parfumul tău ar fi un puzzle, iar cineva ar veni periodic să-ți ia câte o piesă. Automat, în mintea parfumierului începe raționamentul de înlocuire: ce pui în loc? Cum înlocuiești o piesă? Există o întreagă categorie de parfumierii chimiști care se ocupă doar cu acest lucru: producerea de înlocuitori și testarea unor variante de a obține același miros, din ingrediente diferite.

 

Chiar dacă rezultatul final al înlocuirii are o acuratețe destul de mare, de cele mai multe ori persoana care a iubit un parfum simte totuși că el nu mai e la fel. Fie nu mai persistă la fel de mult, fie s-a pierdut un „ceva”, pe care de multe ori nici nu-l poate explica. Cel mai adesea are dreptate.

 

Cel mai bun exemplu îl reprezintă parfumurile care se bazau pe mosc natural, o secreție a glandelor cerbului. Chiar dacă s-au găsit variante complexe de a-l înlocui (varianta din zilele noastre se numește „white musk”), s-a pierdut acea notă animalică a extracției naturale, acel miros ușor sărat, natural.

„Dincolo de alergeni, totul se reduce până la urmă la sustenabilitate, la cât poate duce și planeta”, crede Alexandra. „Din secolul XIX, când a început să se dezvolte cu adevărat industria parfumeriei, cantitatea de materie primă necesară a explodat de la an la an, iar așa ceva nu se poate susține la nesfârșit”.

 

Spre exemplu, rădăcina de vetiver este o bază lemnoasă de parfum, iar solul în care este cultivată are o importanță vitală. După 10 ani în care planta își extrage din sol mineralele, pământul respectiv nu mai are aceleași proprietăți și trebuie căutat altul. Vanilia, pe de altă parte, se extrage atât de anevoie încât – dacă nu s-ar fi găsit vanilin și din alte surse, n-am fi putut produce suficient pentru industria alimentară, farmaceutică și pentru parfumerie, adică doar o parte din întrebuințările actuale ale compusului.

Câtă chimie e în spatele unui parfum?

Recunosc, ceea ce m-a atras pe mine la seminarul fetelor nu a fost istoria parfumului, pe care o poți găsi cam oriunde, ci viziunea unui om din interior despre ingrediente, despre construcția unui parfum și toate amănuntele „tehnice”, prezentate concret și plastic. Deși scriu de ani de zile despre parfumerie, am fost mereu mai interesată de componentele de business, de creație și de inspirație, nu neapărat de zona chimică. De aceea, mi-a plăcut viziunea de ansamblu pe care mi-au dat-o explicațiile Alexandrei despre ingrediente și despre modul în care au evoluat ele în timp.

 

Practic, orice parfum se compune din ingrediente naturale, ingrediente sintetice (create în laborator) și ingrediente sintetizate (ingrediente naturale prelucrate, de exemplu iasomia extrasă din uleiul natural de iasomie). Deși în ultimii ani nu a fost deloc la modă să se vorbească despre chimia din spatele unui parfum, toate casele preferând să joace cartea naturaleții și a ingredientelor ”raw”, realitatea e că nu ar putea exista parfum în absența compușilor chimici.

 

Ceea ce ne face să ne îndrăgostim de un parfum este tocmai abilitatea parfumierului, a „nasului”, de a compune o esență din câteva mii de referințe din mintea lui. De a extrage acele ingrediente care se potrivesc împreună, a le testa, a sta luni de zile în laborator și de a obține, într-o sticluță, un mic univers obținut din sute de ingrediente, idei și inspirații diferite.

16174438_1800497023535245_9178958779912900003_n

 

În ianuarie, citeam în Elle USA un articol foarte bine documentat despre rolul chimiei în parfumuri și despre faptul că, după multă vreme, a început să se vorbească deschis despre ceva firesc: faptul că un parfum nu poate fi făcut doar din ingrediente naturale și că nu e nimic rău în asta. Din contră: dezvoltarea parfumeriei se datorează în mare măsură avântului industriei chimice.

 

„«Folosim sintetice de 150 de ani și de 150 de ani nimeni nu vorbește despre asta», spunea tot în Elle USA parfumierul Cartier, Mathilde Laurent. «Mi se pare o lipsă de curaj». Contrar părerii generale, spune și fondatorul Arquiste, Carlos Huber, elementele de inginerie a parfumului nu sunt inferioare extractelor botanice. «Este o idee complet neinformată. Calitatea e calitate, în primul rând. Există sintetice foarte proaste și sintetice foarte bune, tot așa cum există extracte naturale bune și proaste. Totul stă în modul în care sunt folosite».

Să nu uităm că primul parfum creat cu aldehide, ”Chanel no.5”, a revoluționat parfumeria la momentul apariției lui, în 1921, tocmai pentru că, după cum spunea însăși Gabrielle Chanel, „miroase a femeie, nu a câmp cu flori”. Creat de Ernest Beaux, ”Chanel no.5” avea o profunzime și o intensitate care nu se puteau obține strict din plante, iar precedentul pe care l-a creat a influențat parfumeria pentru totdeauna. De la parfumurile tipic florale, brusc puteai să miroși a ploaie, a o anumită amintire, a un anumit moment al zilei. Asta e ceea ce parfumurile datorează chimiei.

„«Oamenii tind să creadă că parfumurile au trei sau patru ingrediente, precum trandafir, patchouli sau lemn de santal, pentru că acelea sunt notele de bază», explica tot în Elle USA parfumierul Rodrigo Flores-Roux, care a creat parfumuri pentru Calvin Klein, Tom Ford și brandul de nișă Arquiste, printre mulți alții. «Un parfum are, în medie, între 40 și 60 de ingrediente, iar la modul general sinteticele sunt prezente în procent de 70 la sută și naturalele în procent de 30 la sută».

16807413_1812940245624256_3137159914673249902_n

 

„Naturalele conferă bogăție mirosului unui parfum. Sunt precum foița de aur în arhitectură. Personal, eu le prefer pentru romantismul lor. Poți să spui că un parfum Cool Water are mult dihidromircenol, dar asta nu spune nicio poveste. În schimb e fantastic să spui că în parfumul X se găsește absolut de narcissus extras din munții din sudul Franței. Vorbește despre aura de magie a parfumului și cu asta ne ocupăm noi în parfumerie: cu vândutul de vise”.

Rodrigo Flores-Roux, parfumier

15826109_1790844087833872_5154646620453959786_n

 

Cum au luat naștere „Artizanii olfactivi”?

Până să ajungă să lucreze la Madison Absolute BeautyAlexandra nu era o înveterată a parfumurilor, din contră, de multe ori le spunea prietenilor că o doare capul de la ele. Lucrând într-o parfumerie de nișă, i s-a deschis un alt univers și, după 6 ani de citit, studiat, povestit și cunoscut parfumieri, a înțeles cu puțină tristețe că ar fi putut fi extraordinar de bună la chimie.

 

„Dacă în liceu, când detestam chimia, cineva mi-ar fi explicat toate lucrurile despre care citesc astăzi de una singură, lucrurile ar fi stat altfel”, recunoaște ea. E încă un motiv pentru care ea și Valentina își doresc să promoveze proiectul în rândul copiilor, iar cei sub 14 ani au acces gratuit la seminarii: când începi să înțelegi legăturile dintre ingrediente și cum se creează structura chimică a unui parfum, lucrurile pe care le înveți la școală devin instantaneu mai concrete.

 

Tot datorită parfumurilor, a înțeles câte oportunități are exista pentru horticultorii din România și cum – gestionat inteligent – solul extraordinar de bun al țării noastre ar putea deveni foarte profitabil.

 

Alexandra și Valentina s-au întâlnit tot datorită parfumurilor: Valentina voia să facă un reportaj de televiziune despre parfumeria de nișă, iar Alexandra a fost cea care i-a povestit despre esențe și parfumieri. Deși lucrează în televiziune de 14 ani, Valentina este de vocație muzician, cu 25 de ani de pian în spate și un Conservator absolvit cu brio.

 

Ea și Alexandra se completează perfect în seminarii: Alexandra povestește culisele parfumurilor, iar Valentina proiectează interviuri făcute de ea cu parfumieri și pregătește prăjituri și gustări pentru cursanți, folosind ingredientele din parfumurile studiate, spre exemplu cumarinul.

 

„Când concentrația e mai mică, e dulceag, dacă pui mult devine amărui, dacă îl dozezi în parfum miroase a iarbă proaspăt tăiată, a pădure după ploaie”, explică AlexandraScopul este să arate cum se îmbină gustul și mirosul și cum același ingredient are un întreg univers de întrebuințări.

Pe 19 martie, Alexandra și Valentina au „Ziua Porților Deschise” la Cărturești, iar pe 20 și 21 martie vor organiza două seminarii consecutive. Toate detaliile le puteți afla de pe pagina de Facebook „Artizanii Olfactivi”.

3 Comments

  • Raluca spune:

    Articolele tale sunt absolut delicioase. In fiecare zi mai citesc cate un articol care este precum o surpriza, sigur la final raman cu un zambet si cu dorinta pentru „inca unul”.

  • Roxana spune:

    Foarte interesant, mi-a facut placere sa citesc articolul. N-am stiut cata munca si cate ingrediente se afla in spatele unui parfum. Cu siguranta voi privi altfel alegerea unui parfm de acum inainte :)). Felicitari fetelor pentru ceea ce fac.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.