Îmi plac oamenii care sunt exact cine sunt ei
De la un punct încolo, începi să-ți dai seama cât de prețioasă este claritatea în tot ceea ce faci.
Acum câteva săptămâni, în timp ce mă uitam ce a mai apărut pe TikTok, am nimerit un material video al Sânzianei Iacob, cunoscută și drept Sânziana Sooper.
Ea povestea cum s-a dus în Veneția pentru a-și comanda un candelabru multicolor din sticlă de Murano care să se potrivească cu casa ei, și ea multicoloră.
Deși atât estetica Sânzianei, cât și candelabrul în sine nu sunt chiar compatibile cu stilul meu, a fost un material care mi-a dat o stare de bine și mi-au rămas în minte, iar la finalul zilei am înțeles și de ce.
Indiferent dacă e vorba de alegerea unui candelabru, a unei rochii sau a unei cariere, sunt atrasă iremediabil de oamenii care știu cine sunt ei și nu se tem să recunoască asta, indiferent ce spune lumea.
Inclusiv în comentariile Sânzianei erau mulți care-i explicau cât de kitchos, excesiv de opulent sau urât este candelabrul ei de Murano, cum ei nu ar da niciodată „atâția bani” pe așa ceva și cum a fost o prostie să meargă să-l ia tocmai din Veneția.
Replicile ei au fost elegante, dar ferme: acel candelabru îi aduce atât de multă bucurie încât orice altceva nu mai contează.
Candelabrul colorat al unei persoane pe care nici n-o cunosc, doar ne-am intersectat pe la evenimente, mi-a adus aminte cât de inspiraționali pot fi oamenii de toate felurile – de la celebrități la influenceri și de la colega de birou până la vecinul de bloc – care trăiesc în spiritul valorilor proprii.
Mi se pare reconfortant să trăiești așa cum simți și cum îți place, fără să simți nevoia de a face un sondaj de opinie înainte de orice decizie. ”Oare ce DĂ mai bine?”, ”Oare ce se poartă?”, ”Oare ce o să arate cel mai bine în poze?”, „Oare ce ar fi pe gustul tuturor celor pe care îi cunosc?” sau orice alt motiv.
Așa cum am scris cândva despre oamenii așezați în ei înșiși, care trec prin viață ferm înfipți pe picioarele lor, oamenii care își cunosc gusturile și estetica sunt o altă categorie care mă inspiră de când mă știu.
Mereu a existat acea colegă de școală care se îmbrăca total diferit de restul și nu-i păsa ce zice lumea, acel coleg care asculta o muzică total diferită de ce era la modă sau doamna excentrică din cartier care avea curaj să poarte pălării colorate.
Nu e vorba de a face alegeri extravagante, ci pur și simplu de a-ți face PROPRIILE alegeri.
Pentru mine, un gest de asumare a propriei identități a fost să decid că eu sunt minimalistă, într-o familie de maximaliști declarați, deci și să porți negru în loc de fucsia poate fi uneori o frondă, nu e vorba doar de haine multicolore și lifestyle extravagant.
Mi-a luat ceva timp să-mi găsesc și să-mi asum estetica proprie și stilul de viață care mi se potrivește, de asta îmi și place să urmăresc oameni care trăiesc și ei în spiritul propriilor gusturi.
Fără să-și ceară scuze lumii că nu se încadrează în șablonul ei.
Există un cuvânt în engleză care-mi place la nebunie: UNAPOLOGETICALLY. A face ceva fără să-ți ceri scuze, fără să te consideri nepotrivit, fără să simți că ai tu o problemă pentru că nu ești ca restul lumii. Să fii tu, fără menajamente.
Ca să fii TU, trebuie să fii însă CINEVA.
Adică să știi exact cine ești, ce îți place, care e estetica ta, care e stilul tău de viață care ți se potrivește, care sunt valorile și principiile tale.
La 20 ani, când auzeam „Trebuie să fii tu însăți”, perspectiva era la fel de clară ca rezolvarea unui cub Rubik, fiindcă nu aveam habar cine sunt, ce îmi place și ce nu, voiam să fiu iubită de toată lumea, voiam să mă potrivesc în lume, să fiu cool, voiam o mulțime de lucruri care aveau de-a face cu părerile ALTORA despre mine.
La 40 de ani, totul e mult mai clar, dar nu fiindcă s-ar lămuri ca prin minune odată cu trecerea timpului, ci pentru că în acest răstimp m-am căutat activ pe mine însămi: am tatonat, am testat, am experimentat, am probat diferite moduri de a trăi și de a face lucrurile.
Îți las mai jos 3 întrebări care m-au ajutat pe mine să clarific cine sunt:
Care sunt valorile și principiile mele de viață, acele lucruri de la care nu aș face niciodată rabat indiferent cine mi-o cere și ce avantaje aș putea avea din asta?
Dacă în acest moment aș putea avea o nouă casă, o nouă garderobă, o nouă carieră, totul început de la zero și fără limite de buget sau de opțiuni… ce aș alege?
Când mă gândesc la varianta mea ideală, cea pe care o am în minte când proiectez sau visez, cum arată acea persoană, cum e îmbrăcată, cum trăiește și ce atitudine are?
Dacă răspunsurile nu-ți vin imediat, așteaptă! Stai cu întrebările, ia-le cu tine în următoarea perioadă și dezvoltă alte micro-întrebări pe baza lor.
Când mergi pe stradă, evaluează fiecare lucru prin prisma lui Îmi place sau nu?, E stilul meu sau nu?, De ce (nu) îmi place?, Ce îmi inspiră?, La ce mă duce cu gândul?
Eu așa am reușit să-mi decantez gusturile și să scap din tipare, automatisme și proiecții care nu aveau de-a face cu mine.
Și, ca un sfat pe care îl aplic și eu pe mine însămi, în postura de consumator de social media: încearcă să fii cu ochii pe oamenii care au o coerență a părerilor și a alegerilor, de la o perioadă la alta, chiar dacă estetica lor nu ți se potrivește neaparat.
Între o persoană care este mereu îmbrăcată în trendurile momentului și care îți prezintă întotdeauna cel mai nou și hot produs, hainele din noua colecție, haul-ul din noile lansări, și cineva cu o estetică și un lifestyle extrem de specifice, pe mine mă inspiră mult mai tare tipologia din urmă.
De ce? Fiindcă acolo știu sigur că totul este conștient și curatoriat, nu e un accident sau un impuls, ci o intenție clară, niște opțiuni asumate și o imagine unitară, construită în timp.