Ara pe 14 ianuarie 2016, articolul se numea „Rozul delicat al pietrei de cuarț este culoarea lui 2016”, iar Fine Society era un mic proiect de pasiune, la care scriam în paralel cu jobul meu de zi cu zi.

 

Un job care, în treacăt fie spus, implica să fac aproape singură două reviste cap-coadă, una lunară și una trimestrială, ceea ce nu-mi lăsa prea mult timp liber.

Așadar, Fine Society era, cum îmi place mie să spun, jucăria mea de weekend și… cam atât.

Până atunci mai mult transformasem în articole câteva postări ale mele din Facebook, fiindcă dintotdeauna îmi plăcuse să scriu MULT, dens, nu telegrafic, așa cum cereau algoritmii social media.

Articolul despre cuarțul roz mi-a rămas în minte nu doar fiindcă a fost printre primele 10 scrise pe site, ci și fiindcă era primul dintr-o nouă „strategie editorială” (adică intenționam să scriu dedicat pentru Fine Society, nu doar să-mi adun postările de social media din trecut) și mai ales pentru că era despre MINE.

Dacă la revistă scriam despre alții, povești lungi cu personaje palpitante, aici scriam despre ce îmi place sau nu-mi place mie și asta era ceva nou și fascinant pentru un om obișnuit să stea mereu în culise și care acolo se simțea confortabil.

Cuarțul roz mi-a purtat noroc la acel moment, fiindcă Fine Society a devenit, în anul cuarțului roz – mai precis nuanța Pantone 13-1520 –  un proiect suficient de mare încât să devină activitatea mea principală.

La scurt timp, mi s-a întâmplat ca o fată să mă oprească la un eveniment și să mă întrebe: „Auzi, tu ești cumva Diana de la Fine Society?”.

În condițiile în care la acel moment eu eram deja, de zece ani, „Diana de la Forbes”, mi s-a părut ceva neașteptat și magic și, fără să spun cuvinte mari, am realizat cât de mare e impactul micului meu proiect de pasiune.

Derulând banda aproape 10 ani mai târziu, cei de la Motorola România m-au sunat acum câteva săptămâni ca să mă invite să particip la New York la evenimentul de lansare a culorii Pantone a anului 2026 (care e încă secretă!).

Lansarea va avea loc la Canyon Essex NY, un spațiu hibrid nou-lansat, care este parțial spațiu de expoziții culturale, parțial spațiu de evenimente și spectacole experimentale.

Culoarea în sine este momentan un mare secret – deși se fac pronosticuri și pariuri pe temă – iar propunerea mi s-a părut mai mult decât flatantă. Mi s-a părut simbolică, la finele unui an greu, complicat și care m-a făcut să-mi reconfigurez strategia de viață și de profesie.

În feluri diferite, mă aflu acum la o confluență similară celei de la finele lui 2015, când nu știam încotro mă va duce viața, dar știam că va fi ceva nou, palpitant și de bine.

 

Așa se simte această călătorie în care plec astăzi și de unde voi povesti în zilele următoare, atât aici, cât și pe Instagram.

Ne auzim și ne citim de la New York!

P.S. Ca să fie simbolismul până la capăt, aceasta e agenda mea pentru 2026, care aduce fix cu o paletă coloristică Pantone. Fiindcă nimic nu-i întâmplător.