5 idei fascinante despre cum funcționează mintea și lumea
De ce rozul ne tranchilizează instinctele, cum ne influențează numele pe care-l purtăm reușita în viață, de ce ținem minte unde eram când s-au întâmplat catastrofe globale și alte principii surprinzătoare pe care le-am învățat din cartea profesorului de psihologie Adam Alter: ,,Roz tranchilizant”
Culoarea de mai sus se numește, oficial, ,,drunk tank pink” sau, în traducere liberă, ,,roz tranchilizant”. Este folosită în închisori de maximă securitate din America, dar și în centre corecționale, pentru celulele infractorilor deosebit de periculoși, fiindcă are un efect de… liniștire instantanee. Altfel spus, infractorul intră agresiv și nervos în celulă și iese după câteva minute vizibil mai senin și calm, fără ca înăuntru să facă altceva decât să stea… între patru pereți roz.
Este doar una dintre multele idei îndrăznețe, neașteptate și bine-argumentate științific pe care le prezintă profesorul american de Marketing & Psihologie Adam Alter, care predă la New York University, Stern School of Business. Din cartea lui am învățat o mulțime de lucruri aparent aleatorii, dar extrem de interesante, de la filozofia testelor Rorschach (cele cu ,,fluturii” făcuți prin apropierea a două coli date cu cerneală), despre kaidekofobie (frica de numărul 13) sau despre faptul că terapia naturistă cel mai populară în Japonia se numește ,,shinrin-yoku” – ,,baia de pădure” – și presupune ca pacienții să se plimbe îndelung printr-o pădure, inspirând adânc mirosurile din jur, pentru un puternic efect antidepresiv și tonic al sistemului nervos.
De asemenea, Alter descrie și mici subtilități aparent fără legătură unele cu celelalte, dar care își dezvăluie, la o analiză mai atentă, legăturile invizibile între ele. Cum ar fi faptul că asiaticii ocupă o treime din suprafața tabloului cu fața persoanei (detaliiind fundalul și trupul) în timp ce în Occident accentul cade pe persoană.
Alter susține că mintea umană este ,,punctul-terminus” colectiv al unui miliard de efecte-fluture și că tot ceea ce gândim, simțim și facem la un moment dat este puternic-influențat de nenumărate forțe, convingeri și elemente de mediu, aparent haotice. Iată câteva dintre ideile care mi-au aprins imaginația și m-am gândit să le dau mai departe:
Despre semnificația numelor noastre și dacă sunt ,,rotunde” sau ,,ascuțite”
(…) O acțiune care poartă o denumire simplă și fluentă va tinde să se ridice deasupra omoloagelor sale cu nume disfluente, din același motiv pentru care o persoană cu nume fluent și-ar putea atrage o promovare mai rapidă în firmele de avocatură sau financiare: achiziția de acțiuni e o activitate inerent riscantă, iar fluența inspiră un sentiment de confort psihic și familiaritate.
(…) Disfluența funcționează ca un aparat de măsură pentru determinarea siguranței. Un răspuns/idee care ia naștere cu pauze nu dă impresia de ușurință pe care oamenii o asociază cu certitudinea”
Despre cum ni se întipăresc în minte certitudini aleatorii
Despre mediu și memorie
Ne place să credem că există o versiune esențială a fiecăruia dintre noi, că oamenii buni sunt în general buni și că oamenii răi sunt mai întotdeauna răi și că aceste tendințe rezidă în noi înșine și nu în imaginile, zgomotele și simbolurile care populează peisajele care ne înconjoară de la un moment la altul, dar psihologia socială vine să pună la îndoială această convingere. De fapt, chiar și amintirile noastre construiesc povestea veșnic-schimbătoare a identității noastre de-a lungul timpului, purtând ca o etichetă de identificare locul în care s-au format.
(…) Memoria se leagă și de loc. Filozoful John Locke (sec XVII) a spus povestea unui bărbat care a învățat să danseze într-o cameră unde se afla un cufăr vechi și după aceea n-a mai fost în stare să-și amintească pașii decât dacă în încăpere se afla și cufărul”
,,Amintirile șocante-emoțional aderă la această etichetă cu deosebită încăpățânare, ceea ce explică de ce oamenii țin minte unde erau când le-a ajuns la urechi vestea morții Prințesei Diana sau șirul de tragedii din 11 septembrie 2001”
Despre puterea culorii ROȘU
La Jocurile Olimpice de la Atena, 2004, competitorii în roșu au câștigat mai multe înfruntări decât cei în albastru, inclusiv acolo unde șansele erau egale. Roșul este și un steroid psihologic care mărește performanța”
Volumul ,,Roz tranchilizant” a apărut la noi la editura Publica și îl puteți găsi AICI.
Eu ador culoarea roz,era o vreme cand garderoba mea abunda in roz,de la bluzite pana la umbrele?.Dar nu sunt absolut deloc o fire linsitita,ba din contra cine nu ma cunoaste spune ca sunt mereu nervoasa?.Cred ca asupra mea nu a avut efect rozul.Iar rosul e una din putinele culori cu care chiar nu imi sta bine.
E o anumita nuanta de roz :))) Probabil nu era cea cu tranchilizarea, ca si eu am avut o etapa roz si nici eu nu sunt vreo calma.
In fiecare dimineata deschid cu nerabdare FB ca sa vad ce ai scris. Azi, alaturi de nelipsita doza de Nespresso, ma delectez cu o portie de hrana pentru sflet si minte direct din „bucataria” blogului tau 🙂 Multumesc, Diana!
Iti multumesc tare-tare mult! 🙂
Si eu m-am blocat la comentariile despre rosu, mai ales ca e singura culoare pe care nu o suport sa o am in fata. Eu am emis teoria ca deja sunt eu foarte agitata de felul, odata ce am vazut rosu ajung si mai si :))
Am adaugat-o in wishlist.
Am să îmi cumpăr cartea asta pentru fragmentul despre roşu. Eu sunt dintotdeauna o iubitoare a acestei culori si mereu mi s-a spus că nu e bine că o port atât de des pentru că e o culoare agresivă şi îi sperie pe oameni. Ei bine… perspectiva lui Adam Alter îmi place. Mult.
Sunt mai multe lucruri despre rosu in carte, eu am extras doar o idee. Iti va placea, mi s-a parut o lectura fff interesanta. Inveti multe despre tine si despre resorturile tale interioare.