Despre tot ce-i fin și fain

Aș vrea să ajung o doamnă excentrică

By 6 februarie, 2017Myself
read time 10 min
Foto: Ari Seth Cohen
 
6 februarie, 2017

Aș vrea să ajung o doamnă excentrică

Bătrânețea este cel mai bun moment în care îți poți permite să fii extravagantă. De fapt, asta ți-ar putea salva viața.

by

Ultima carte citită pe 2016 mi-a sădit sâmburele unei idei, punând pe roate un întreg proces de gândire.

 

În biografia ei, comediana americană Jessi Klein (despre care am scris un pic AICI) susține, cu umor, că orice femeie poate îmbătrâni „glamourous” doar în trei feluri: dacă e topmodel (și, automat, la bătrânețe va fi un fost-topmodel, conservându-și statutul de divă), dacă e obscen de bogată (și își poate achiziționa tinerețea veșnică printr-un statut privilegiat și Hermès din cap până-n picioare) sau, ultima variantă și cea care m-a atras pe mine… dacă e excentrică. Dar asumat-excentrică. Până la ultima pană de struț bătută în paiete mov.

 

mtiwotmyotaymzc5nzcxnzk0

Foto: Ari Seth Cohen

Nu sunt vreo extravagantă și nici n-am avut vreodată un mare spirit de rebeliune, dar proiectându-mă peste 30 de ani, acest scenariu îmi sună foarte bine. Excentric nu înseamnă, pentru mine, colanți fluorescenți praz purtați la 75 de ani sau animal print pe roz, ci o diferență fundamentală de abordare a vieții. O recalibrare care să sfideze tot ceea ce lumea așteaptă sau consideră că e acceptabil de la o femeie „d’un certain age”.

 

La vârsta a treia, foarte multe femei mărturisesc că nu mai sunt privite și că, în adâncul sufletului, nici nu-și mai doresc să fie privite de cineva. Pe de-o parte se simt trecute cu vederea, iar pe de altă parte consideră că nici nu mai au ce oferi lumii. În România mai mult decât în alte părți am întâlnit adesea acest model: ,,La vârsta mea…”, urmat de multe verdicte: nu mai fac/nu mai dreg/nu mai port/nu se mai cade.

Excentricele, în schimb, sunt acele personaje care nu se tem să fie văzute și să se exprime. Nu se tem să poarte o pălărie amuzantă, care le place sincer, doar pentru că au trecut de șase decenii de viață. Nu renunță la ceva care le place la nebunie doar pentru că, atunci când erau foarte tinere, cineva le-a mințit că doar tinerețea are dreptul să se manifeste, iar bătrânețea ar trebui să fie tăcută și să umble cu ochii-n pământ.

tumblr_nfoas9ri5w1r0o372o1_1280

Foto: Ari Seth Cohen
e42e8af8d538e4ee3be235a531e4817e

Foto: Ari Seth Cohen

Când eram mică, câteva dintre bunicile colegilor mei de joacă din parc erau numite, de către comitetul lărgit al părinților, „babe nebune”. Asta însemna că își aduceau nepoții în parc aranjate și machiate, purtau ruj roșu, rochii înflorate, pălării de soare cu boruri largi și pantofi cu toc. Se întâmpla în ultima parte a anilor ’80, când concepția noastră despre bătrânețe era chiar și mai retrogradă decât e acum. Dacă așa ceva e posibil.

 

Îmi aduc aminte de ele și, cu mintea de acum, îmi vine să zâmbesc. Acele femei erau mai extravagante decât toate personajele tip Iris Apfel ale prezentului. Poate că nimeni nu le-a celebrat vreodată drept curajoase sau diferite, n-au citit prea multe priviri admirative pe stradă și au auzit destule golănii nemeritate de la cei din jur. Dar au continuat să-și poarte stilul, într-o formă de bravadă și ambiție detașată. Acele „babe nebune” erau excentrice într-o lume în care termenul în sine nu exista nici măcar ca drept al tinerilor, darămite al bătrânilor. Erau cool avant-la-lettre.

Când o să fiu bătrână – bătrână biologic, nu după definițiile autohtone, conform cărora bătrânețea începe de la 50 de ani –  vreau să fiu văzută și auzită. Nu vreau să tac doar pentru că nu o să mai am 20 sau 30 de ani. Vreau să fiu versiunea îmbunătățită a ceea ce sunt acum. Să trăiesc. Să mă intereseze în continuare privirile oamenilor, indiferent dacă sunt admirative sau mirate. Să am curaj să fiu văzută. Poate că asta o să însemne o pălărie cu boruri largi, o broșă elegantă sau un păun multicolor pe umăr.

Excentricitatea înseamnă lucruri diferite pentru fiecare, dar în esență înseamnă curaj. Înseamnă să consideri că ai 20 de ani în suflet și să te comporți ca atare. Și dacă asta înseamnă să fii o „babă nebună”, atunci abia aștept să-mi duc nepoții în pălărie cu boruri largi și rochie haute-couture.

Lăsând gluma (oare?), pentru mine a fi o doamnă excentrică la vârsta a treia va însemna probabil următoarele:

Să mă apuc de a doua facultate. De a cincea (sau a șasea) limbă străină. De un curs de olărit, sau poate de proiectat roboți ori conceput algoritmi de rețele sociale, că multe se pot întâmpla în următorii 30 de ani. Să-mi țin mintea în priză până în ultima secundă de viață;

Să-mi fac un blog de modă și stil „60+” și să promovez frumusețea fără vârstă. Să mă pregătesc cu entuziasm pentru fiecare nouă zi, să zâmbesc când primesc un nou „like” și să am mereu ceva de așteptat cu nerăbdare;

Să rămân veselă, senină și cu mintea deschisă. Să mă bucur de compania tinerilor și să încerc să-i înțeleg, nu să mă uit chiorâș și să am impresia că dețin adevărul absolut. Să nu consider că tinerețea lor îmi datorează ceva;

Să continui să experimentez cu moda. Să nu-mi fie teamă de culori, de croiuri, de frumusețe. Să-mi doresc în continuare lucruri. Să mă uit în oglindă și să-mi zâmbesc. Să-mi fac stilul să evolueze, nu să dispară.

A fi excentrică, extravagantă, vie… înseamnă pentru mine să fiu, peste 30 de ani, cel puțin de 30 de ori mai înțeleaptă, senină, împăcată cu mine decât sunt acum. Să fiu o femeie mai faină, mai cool, mai mișto, mai evoluată, mai… orice termen ne luăm fiecare ca etalon. Să știu că, indiferent cât de ridată îmi va fi pielea și cât de alb va fi părul, viața mea a mers numai și numai în sus.

Foto: Ari Seth Cohen (Advanced Style)

13 Comments

  • Hutanu georgeta spune:

    Îmi place sa cred ca sunt deja….

  • Alice spune:

    Ce articol grozav!!!! Da, blog 60+, vreau si eu sa ma inspir din el.
    Excentricitatea înseamnă lucruri diferite pentru fiecare, dar în esență înseamnă curaj. – asta e printre cele mai frumoase citate din acest articol.

  • gal ana spune:

    Eu am 68 de ani , nu ma simt deloc batrana si cuvantul nu intra in vocabularul meu, astept cu mult drag Blogul de moda 60+. Te iubesc si te astept, daca vreisa fim si prietene pe Fb , am gasca de prietene faine asemenea mie nebune si frumoase, cu drag te asteptam la Brasov. Zi frumoasa !

  • olteanu emilia spune:

    Multumesc.Mi-ai facut ziua frumoasa.Si te rog, fa-ti blogul de moda 60+,sunt sigura ca ai avea idei minunate☺☺☺

  • Anca spune:

    Bunica mea, deși pare genul de femeie tipică de la țară, în suflet e la fel de zvăpăiată și veselă ca o adolescentă. De o bucată serioasă de timp am început s-o văd așa cum este, fără s-o încadrez în standardele impuse de societate. Și mi-am declarat că o să fiu cu suflet la fel de tânăr ca al ei. Și-o să fiu și eu o babă nebună. Mulțumesc de articol, ai scos gânduri frumoase la suprafață <3

  • Lucica spune:

    Eu am 55 de ani si pot spune ca ma simt de 30. Sunt o persoana activa si in afara serviciului, fac pilates,aerobic, zumba, particip la cursuri de dezvoltare personala si spirituala, cursuri de nutritie, m-am inscris si intr-o afacere de tip MLM la ale carei seminarii si prezentari particip, citesc, socializez….ma imbrac frumos, in culori vii ( nu neaparat excentric) si sper sa-mi ajute Dumnezeu sa ma mentin cu aceeasi dragoste de viata si cand voi depasi pragul de 60.

  • Odetta spune:

    Asa sa fie, draga Diana!
    Si pentru mine !
    Multumesc!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.