Despre tot ce-i fin și fain

Cartea lui Vlad Eftenie, CODUL FOTOGRAFIEI, ne învață să privim lumea cu blândețe și cu rost

By 31 mai, 2023Culture, People
read time 8 min
 
31 mai, 2023

Cartea lui Vlad Eftenie, CODUL FOTOGRAFIEI, ne învață să privim lumea cu blândețe și cu rost

Cartea arhitectului și fotografului Vlad Eftenie, „Codul fotografiei”, este, în porții egale, un manual creativ de fotografie, o explorare poetică a Bucureștiului și un ghid neconvențional de dezvoltare personală în lumea haotică a zilelor noastre.

by

Am avut bucuria de a spune câteva cuvinte la evenimentul de lansare a „Codului fotografiei” și, chiar dacă îmi propusesem să scriu imediat după acel moment, am preferat să las puțin timp între experiența cititului cărții și cea a povestitului despre ea.

 

 

Motivul a fost jurnalistic și emoțional deopotrivă: mi se părea că pot merge în atâtea direcții cu povestea încât nu eram convinsă care este cea mai valoroasă pentru cei care au nevoie de această carte. Adică, fără să spun vorbe mari, toată lumea.

 

Dacă aș fi scris-o sub imperiul momentului, aș fi început cu faptul că, de câte ori trec pe lângă Ateneul Român, îmi amintesc de ceea ce mi-a spus Vlad la primul nostru interviu, acum 12 ani, că este locul care-l încarcă și spre care-l poartă pașii cel mai des.

 

Sau că, de câte ori privesc un oraș de la înălțime, îmi aduc aminte un alt interviu, în care îmi explicase de ce apetitul meu pentru turnuri este perfect justificat: avem nevoie să urcăm în cel mai înalt punct ca să ne privim pe noi și poziția noastră în ansamblul lucrurilor.

 

Realitatea este că Vlad Eftenie a modificat radical modul în care eu privesc orașul în care m-am născut și cu care am avut mereu o relație de love and hate.

 

Toți avem o relație specială cu Bucureștiul. Cu acccent pe specială.

 

Sunt zile, precum cele pe care le trăim acum, de primăvară plină de culoare, când simt nevoia să scot telefonul din buzunar și să fac câte un cadru la fiecare colț de stradă: salcâmi înfloriți, trandafiri de grădină, forsythia, plus multe alte flori și plante care mă fac să regret că școala m-a învățat mai mult despre fotosinteză, sepale și caliciu decât despre speciile minunate de flori din România.

 

Sunt însă, la fel sau chiar mai multe zile, când orașul devine ostil, iar momentele de grație despre care povestește Vlad sunt tot mai greu de găsit pentru neinițiații în tainele privitului în detaliu.

 

Așa cum spune chiar Vlad într-un exemplu din carte, câteodată trecem pe lângă lucruri minunate, dar nu suntem pe frecvența potrivită pentru a le percepe. Și atunci, la fel ca unul dintre cursanții lui Vlad, ne uităm în jur și bombănim, ca pentru noi: „Dar eu nu înțeleg… ce e de văzut aici?”.

 

 

Dacă aș fi scris articolul sub imperiul primului impuls, m-aș fi lansat într-o descriere amplă a carierei lui Vlad, fără să realizez că oamenii aflați pe frecvența lui, conectați la antena invizibilă a mesajelor lui, îl cunosc deja: este arhitect și fotograf cu zeci de expoziții și de premii la activ, lector la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București și omul care a introdus în programa universitară fotografia ca instrument de explorare în arhitectură.

 

Cartea lui îndelung așteptată – ”Codul fotografiei” – are un nume care te duce cu gândul la ceva încifrat, deschis doar inițiaților.

 

Nu e un manual per se, nu e nici „un ghid”, este un cod, fiindcă noțiunea de cod este ceva care se cere descifrat.

 

Un ghid te duce pas cu pas, pe când codul e ceva ce găsești și apoi trebuie să interpretezi, să pui ceva din tine, din imaginația ta, ca să ajungi la rezultat.

 

Este exact tipul de cod pe care-l propune Vlad Eftenie, fiindcă în carte, în locul termenilor abrupți și tehnici, veți găsi noțiuni aproape poetice precum moment de grație, intuiție, relație spațiu-timp-lumină-emoție sau vulnerabilitate.

 

Vulnerabilitate într-un cod al fotografiei?

 

Da, pentru că experiența fotografică propusă de Vlad nu este una destinată exclusiv experților sau celor care vor să facă o fotografie de finală de concurs (asta în contextul în care Vlad are la activ multe premii, inclusiv Sony World Photography sau CBRE Urban Photographer of the Year).

 

Dimpotrivă, este o experiență propusă tuturor: de la oameni cu adevărat pasionați de domeniu până la corporatistul care merge spre birou dimineața și observă lumea prin ecranul telefonului aflat în mână sau la adolescentul curios să filtreze lumea prin ochii lui, pentru a-și găsi identitatea vizuală.

 

Mie mi se pare în primul rând un ghid de dezvoltare personală, dar unul care nu vehiculează niciuna dintre sintagmele obișnuite în acest domeniu.

 

Nu-ți vorbește despre regăsirea de sine, nu pomenește de mindfulness, nici de trăitul clipei, nici de asumarea responsabilității.

 

Cu toate astea, la finalul cărții, te va fi trecut prin toate astea fără să se refere vreo clipă la tine și la viața ta. Doar sugerând subtil și arătând alte căi posibile de observare a lumii.

 

Explicarea, pas cu pas, a modului în care se naște o fotografie bună, a felului în care trebuie să fii pregătit pentru moment și a modului în care relaționezi cu oamenii, toate astea te duc în cele din urmă la niște concluzii despre tine însuți.

 

Vlad este, în mod auto-declarat, un introvertit care a căutat o bună parte a vieții ceea ce caută toți introvertiții: să-și găsească locul.

 

Nu și l-a găsit, ci l-a creat, iar această carte este o incursiune prin lumea simțită, observată și imortalizată de el.

 

Mai ales dacă tu – cel care citești acest articol – se întâmplă să fii un introvertit, atunci vei rezona chiar mai mult cu perspectiva propusă de Vlad, fiindcă face apel la acele simțuri pe care introvertiții le au mult mai dezvoltate decât restul lumii: observația, apetitul pentru detalii, răbdarea de a urmări, de a privi, de a analiza oamenii de departe.

 

Și, mai ales, ceva vital: puterea de a nu-ți dori să fii personajul principal al lumii, ci de a o urmări de pe margine, în curgerea ei.

 

Fără a divulga prea multe și a risca să alterez surpriza citirii cărții, din CODUL FOTOGRAFIEI am înțeles că o fotografie bună are legătură directă cu educarea sau șlefuirea unor simțuri prețioase, precum intuiția, simțul estetic și, deloc neglijabil, acel „common sense” – care merge dincolo de strictul bun-simț – de a căuta lucrurile simple.

 

Iată câteva dintre concluziile mele, după citirea cărții:

 

Vulnerabilitatea – înțeleasă ca disponibilitate de a te lăsa surprins, uimit, luat pe sus de curgerea vieții – este mai importantă decât orice abilitate tehnică.

 

 

Momentele de grație trebuie să te găsească pregătit

 

Fotografia antrenează intuiția

 

Intuiția este simțul ancestral cu care abia începem să ne reconectăm acum, în secolul nostru, pe măsură ce putem vorbi deschis despre emoții și energiile asociate lor.

 

Așa cum forjarea oricărui simț implică un antrenament, cartea lui Vlad Eftenie poate fi și un manual de antrenat intuiția la scară mică, pentru eventualele ei utilizări la scară mare, în momente cheie ale vieții.

 

Toate momentele esențiale ale fotografiei țin, într-o formă sau alta, de intuiție, adică de exercițiul căutării până la dezvăluirea finală, diferită pentru fiecare dintre noi.

 

Cartea lui Vlad Eftenie a fost una dintre cele mai bine-vândute la Bookfest 2023 și o puteți găsi online și în librării.

Fotografii: VLAD EFTENIE

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK