Despre tot ce-i fin și fain

Astăzi am văzut definiția nesimțirii, pe o stradă din București

By 7 octombrie, 2021Lifestyle
read time 2 min
 
7 octombrie, 2021

Astăzi am văzut definiția nesimțirii, pe o stradă din București

Ceea ce am văzut azi în București a fost ”capacul” unei perioade în care m-am tot întrebat ce ni se întâmplă ca popor de am ajuns atât de egoiști, de nesimțiți și de lipsiți de orice considerație față de cei din jur. Finalul e o surpriză. Neplăcută.

by

Scriu acest articol fiindcă mi se pare un epilog perfect la ceea ce spuneam zilele trecute, cu egoismul și scindarea noastră în direcția lui ”Fiecare pentru el”.

 

E o situație simplă și elocventă, care mi-a ieșit în cale astăzi.

 

Azi, la orele 15:30, mergeam spre o programare, pe jos.

 

Am luat-o agale pe strada Tudor Ștefan din Floreasca, sectorul 1, unde de regulă e bară la bară pentru mașini fiindcă străduța e îngustă, cu sens unic, și ieșirea în bulevard se face pe „cedează trecerea”, ceea ce încetinește considerabil fluxul de mașini care trec.

 

Doar că de data asta nu era doar bară la bară, era o rumoare atipică.

 

Claxoane, șoferi ieșiți din mașini, vociferări și nervi cât cuprinde. Plus mulți oameni opriți să privească.

 

Inițial m-am gândit: „Oh Doamne, un accident”, dar ce accident pe o stradă unde mergi cu 15 kilometri la oră, în cel mai bun caz?

 

Tot mergând spre celălalt capăt, am dat de epicentrul problemei. O mașină de gunoi era blocată pe stradă, fix la mijlocul distanței dintre capete, fiindcă un domn sau o doamnă cu un SUV parcase așa ca în poză.

 

Abia se putea strecura o mașină obișnuită, darămite una de gunoi sau vreo autoutilitară… exclus. 

 

În spatele mașinii de gunoi, șirag de alte 50 de mașini.

 

Capătul de intrare al străzii e în Dorobanți, deci vă imaginați ce era acolo: ambuteiaj, mașini oprite în intersecție pe mijloc, mașini care auziseră că e blocaj și dădeau în spate, doar că în spate veneau altele și tot așa. 

 

Între timp, câțiva bărbați încercau să ridice mașina parcată prost – cu mâinile – ca să o mute mai înspre trotuar și să poată trece mașina de gunoi.

 

Cum să ridici însă două tone de SUV? A eșuat și varianta asta.

 

Chemăm poliția? Bun, e pe drum, dar ce să facă? Să pună o amendă în parbriz și cam atât, fiindcă de ridicat nici măcar tehnic nu era posibil, pe o stradă congestionată complet. 

 

Deci ești la mâna nesimțitului: să se întoarcă să-și mute mașina. Doar că nesimțitul nu lăsase nici măcar număr în geam, nimic. Putea sta parcat acolo  și două săptămâni, dacă avea chef.

 

 

Am trecut, uimită de situație și de nesimțirea respectivului șofer, care efectiv a găsit o „plombă”, a parcat și a plecat, fără să arunce o privire. Fără să-i pese dacă mai au pe unde să treacă și alții.

 

El avea treabă.

 

Am plecat și eu în treburile mele și m-am întors prin același loc la ora 19:00. Aproape 4 ore mai târziu.

 

Mașina era tot acolo, atunci am făcut și poza. 

 

Așadar, nesimțitul nu doar că avea treabă și blocase o stradă fără să lase număr de contact, dar avea treabă de 4 ore și mai bine, nu 4 minute cât ridici ceva și fugi.

 

Patru ore în care puteau să aibă treabă urgentă pe-acolo o utilitară de pompieri, o salvare ori, așa cum s-au întâmplat, vreo 50 de oameni nevinovați care aveau și ei de ajuns undeva. 

 

Au stat blocați minimum o oră, după cum am aflat, fiindcă un domn de la paza uneia dintre clădiri m-a lămurit, văzându-mă că pozez mașina.

 

”Nu mai trimiteți și Dvs la poliție, că au lăsat deja amenda în geam”, îmi spune omul. „A fost prăpăd aici azi”.

 

Știți cum a trecut mașina de gunoi? Mi-a povestit domnul paznic.

 

A fost o baftă chioară, mai pe românește.

 

Îl știa cineva pe domnul care avea parcată mașina pe partea cealaltă – regulamentar – iar omul a venit și și-a urcat mașina pe trotuar ca să treacă mașina de gunoi și restul oamenilor. 

 

Dacă nu era acel domn? Cam cât stăteau oamenii blocați acolo? Cum să dai cu spatele un kilometru de stradă, până într-un bulevard intens circulat? 

 

Ei bine, am vrut să scriu fiindcă această mașină cu șofer nesimțit este ilustrarea perfectă a atitudinii noastre față de restul lumii.

 

Mie să-mi fie bine, de restul… cui îi pasă?

Pentru comoditatea mea, restul pot să și moară, nu mă interesează.

Eu am treabă acolo… ce mă interesează de alții? Să se descurce!

 

Era un simplu loc de parcare, nu ceva de viață și de moarte. Putea să dea o tură în plus și să găsească un altul, unul care să nu blocheze traficul pe o arteră care leagă două bulevarde intens-circulate.

 

Pun pariu că nici nu i-a trecut prin cap, nici nu l-a durut în vreo zonă sensibilă.

 

Și, îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar nesimțitul sau nesimțita NU erau bucureștenii din glumele cu mitocani și ghiolbani.

 

SUV-ul avea număr de Brașov, fiindcă nesimțirea și cocălărismul sunt valori universale.

Foto principal: Unsplash

Foto secundare: Fine Society

3 Comments

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.