În vacanța de iarnă care tocmai s-a încheiat, am citit o carte ușoară ca un fulg, dar terapie pentru suflet.

 

Pentru că, în restul timpului, lecturile mele sunt destul de variate, adesea stranii  și grele ca subiect, uneori simt nevoia unui pansament pentru suflet.

 

Și nimic nu pansează un suflet obosit mai bine decât o carte.

 

Am ales această carte fiindcă era inclusă în abonamentul meu pe Everand – cum este Voxa la noi, dar în variantă internațională – și m-a atras titlul.

 

Îmi place enorm cuvântul cozy/cosy, chiar dacă nu are un omolog românesc, așa cum dorul nu are un omolog internațional.

 

 

Dacă DOR e unul dintre cuvintele mele preferate în românește, COSY este unul dintre preferatele mele internaționale.

 

Cartea este la fel de duioasă și de caldă precum titlul și m-am regăsit foarte mult în tot ce scrie autoarea, Isabel Gillies.

 

Cum spune ea, COZY nu este despre a te simți fericit și confortabil în acele momente rare și aproape perfecte în care se aliniază toate planetele și totul pare senin și așezat. Nicidecum.

 

Iată ce spune Isabel:

 

”Nu, COZY nu e despre a fi confortabil. De fapt, în acest moment sunt într-un mare disconfort din cauza unei vertebre lombare care are probleme și îmi dă senzația că un foc arde în coloana mea vertebrală. Mă simt și anxioasă în legătură cu copiii mei, fiindcă unul dintre ei a plecat azi la școală uitându-și în imprimantă proiectul la care a lucrat tot weekendul. (…)

 

O alarmă de mașină huruie atât de tare încât o aud de la etajul al optulea al blocului în care locuiesc în New York. Daaar… lucrez la acest material, am pe mine perechea mea de pantaloni de trening comozi, beau ceai, mă uit pe geam la norii de iarnă din ziua asta, tocmai mi-am aranjat frumos patul și într-o oră voi ieși la plimbarea mea zilnică. Aceste detalii mă ajută să rezist în fața incertitudinii și a disconfortului”.

 

Practic, a fi COZY e un sistem de suport, nu o serie de lucruri providențiale care trebuie să ni se întâmplă ca să ne schimbăm starea de spirit.

 

Este o scurtătură către acea parte din noi care înmagazinează tot ceea ce iubim, ceea ce ne aduce liniște și pace și tot ce ne face să fim cine suntem.

 

Așa cum, în copilărie, cea mai cumplită răceală era alinată de bucuria unei supe calde de pui și de o îmbrățișare a mamei sau o ciocolată caldă însenina chiar și cea mai geroasă zi, asta nu se schimbă nici când devenim adulți.

 

Când ai multe lucruri mici care te fac să te simți fericit, senin și în siguranță, poți să stai cu capul mai drept și inima mai senină în lumea asta care poate fi adesea rece, periculoasă, ciudată, potrivnică și imprevizibilă.

 

Doar că, atunci când devenim adulți, noi trebuie să fim și mama, și tata: să știm care sunt acele lucruri care ne aduc bucurie și să le căutăm în mod conștient ca ancore ale fiecărei zile.

 

Mai ales în zilele în care totul pare să ne meargă pe dos.

Am pus titlul „care sunt lucrurile care te fac să te simți acasă” fiindcă pe mine ideea de COZY mă duce prima oară cu gândul la camera mea din copilărie și la cum stăteam sub plapumă în iernile geroase, când mamaie așeza la geamuri (în era pre-termopan) rulourile acelea textile de altădată, ca niște perne lungi, care să împiedice trecerea frigului.

 

Își mai amintește cineva de ele?

 

Autoarea cărții COZY a început să documenteze subiectul în momentul în care a realizat că este de datoria ei ca mamă să le lase copiilor niște repere asemeni celor pe care le-a avut ea.

 

Astfel încât, în cele mai grele momente ale vieții, ei să aibă niște mărunțișuri prețioase care să-i transporte într-o zonă de siguranță, seninătate, liniște. Să aibă un sistem de sprijin interior.

 

Termenul de sistem sună complicat, dar înseamnă, de fapt, cât mai multe momente împărtășite cu ei, cât mai multe complicități și ritualuri care să devină amintiri.

 

Mi s-a părut elocvent acest citat:

 

„În copilărie am recitit cărțile lui Richard Scarry de zeci de ori, iar în Busytown era vorba de toate locurile dintr-un oraș: stația de pompieri, băcănia, magazinul de bricolaj… Și, de câte ori intram cu mama într-un magazin de bricolaj, mama spunea: «Nu-i așa că miroase extraordinar aici?».

Datorită acestei amintiri, eu consider magazinele de bricolaj un loc confortabil și cald pentru mine. Chiar acum câteva zile m-am trezit cu fața la cearșaf, nu dormisem suficient, afară ploua, era un trafic nebun, iar după-amiaza am lăsat mașina și m-am dus să rezolv pe jos câteva chestiuni.

Mă certasem deja cu câteva persoane, eram într-o dispoziție groaznică, iar în drumul meu a apărut un magazin de bricolaj, Home Supply Center. Nu aveam nimic de cumpărat de acolo, dar am urcat treptele și am intrat, știind că, în mod straniu, rafturile de cuie și șuruburi, ustensilele și atmosfera de acolo o să-mi ridice moralul.

Proprietarul, un domn simpatic, m-a întrebat dacă mă poate ajuta cu ceva, iar eu i-am spus, trăgând aer în piept: «Pur și simplu îmi place atmosfera din acest loc». «Ei bine, asta e ceva ce ne place să auzim», a răspuns el. «Vă rog să stați oricât doriți» ”

 

Cartea este minunată și e plină de exemple, metafore și citate care pe mine m-au făcut să-mi notez în carnet idei de păstrat și de recitit. Însă fragmentul de mai sus descrie perfect idea de COZY.

Cozy înseamnă puțin nostalgie, puțin amintire, puțin căldură, puțin confort, puțin… ceva inexplicabil dar care ne face să ne simțim BINE în locuri care nu au nimic convențional.

 

De exemplu, eu mă simt extraordinar de bine și mă transport instant într-o zonă safe când iau metroul. De când eram mică mă plimbam cu metroul, cu tata, și rămâne unul dintre locurile mele dragi.

 

Inclusiv mirosul acelor uleiuri de șină mi se pare incredibil de familiar.

 

După ce am citit cartea, mi-am scos o listă de ce înseamnă pentru mine acest confort de acasă sau a fi COZY și o împărtășesc cu voi pentru a vă provoca să vă gândiți la a voastră:

 

Razele de lumină care intră pe geamul camerei, la anumite ore, și cu care eu mă jucam când eram mică, așezându-mă în calea lor.

Biscuiți înmuiați în cafea sau ceai fierbinte.

Mirosul de pește crud, care îmi amintește de pescăria de lângă blocul lui mamaie.

Mirosul de cafea proaspăt râșnită.

Leagănele de toate felurile

Mirosul de zambile.

Paginile lucioase ale manualelor de franceză.

Plimbarea prin holurile imense de Harrods, locul care m-a fascinat când am ajuns prima dată la Londra, și unde mi s-a părut un univers magic, departe de ploaia de afară.

Filmul Mary Poppins, varianta veche, cu Julie Andrews

Vechea cafenea de la Intercontinental (pe atunci Hilton) Athenee Palace, acum închisă, unde mergeam să scriu și auzeam cele mai stranii și amuzante conversații.

Comedii vechi ale anilor 90, urmărite în reluare a mia oară, precum ”You Got Mail”, „Nine Months”, „Pretty Woman”, ”Home Alone”, care sunt o sursă inepuizabilă de nostalgii personale

Librăriile care au locuri unde poți sta să citești

Librăria de la metrou de la Tineretului, unde mi-am cumpărat primele cărți în copilărie

Zburatul cu avionul pe rute lungi, ore întregi fără telefon și fără contact cu lumea, în care pot să mă gândesc la orice vreau eu

Locurile în care s-au turnat filme celebre și care mă fac să mă simt acasă deși mă aflu prima dată acolo

Luminițele de Crăciun de pe Magheru, sub care îmi plăcea să mă plimb în liceu

Zilele pe mare, în croaziere

Seara de Sf.Nicolae

Revelionul și programele de varietăți de la Revelioanele din copilărie

Să-mi imaginez toate animalele din lume în siguranță, la căldură, având parte de iubire. Acesta este gândul meu preferat!

 

Leiden și atmosfera acestui minunat oraș olandez.

Pierre Hotel din New York, unde la orice oră din noapte pot coborî cu o ceașcă de ceai în Rotunda de la parter, cea mai frumoasă sală rotundă din New York

Melodiile lui Katie Melua

Mirosul de COCO Mademoiselle, parfumul meu preferat

Afternoon tea la Dorchester, cel mai frumos hotel din lume (pentru mine)

Scrisul de mână în agende „pe hârtie” (nu pot avea niciodată prea multe agende)

Sacourile oversized, care par că mă îmbrățișează

… și lista poate continua

 

Care este lista ta?