Cele mai frumoase întâlniri ale mele au factorul familiaritate: locuri pe care le-am visat demult, oameni pe care îi admir, branduri care-mi trezesc nostalgii. Yves Rocher este un brand de care mă leagă amintiri parcă dintr-o altă viață: una în care eram liceană, tocmai se deschisese București Mall (Mall Vitan, cum încă îi spun eu), și unde un anumit magazin, așezat pe colț, la parter, mă atrăgea magnetic cu sticluțele și flacoanele lui. Inclusiv prietenul meu de la vremea respectivă strângea bani să-i cumpere mamei lui, de Crăciun și de ziua de naștere, produsele preferate de la Yves Rocher.

Brandul a continuat să facă parte din viața mea de atunci încoace, ca un vechi prieten la care te tot întorci. De aceea, când cei de la Yves Rocher m-au invitat să descopăr ”La Grée des Landes Eco-Hotel Spa” din localitatea paradisiacă La Gacilly, în Bretania, m-am simțit ca și cum acel vechi prieten m-ar invita la el acasă, în vizită. M-am uitat la poze, ca să știu la ce să mă aștept, dar locul în sine a fost mai mult decât sperasem.

Am zis deja că e liniște? Aici, pe lângă tratamentele spa, masajul la creier este inclus în prețul camerei: ieși pe „terasa” sub forma unui covor verde de iarbă și nu auzi decât ciripit de păsărele sau greieri. M-am plimbat o oră pe domeniul ”La Grée des Landes” și am auzit trei mașini, vag în depărtare. În rest… zgomotele firești ale naturii, de care sunt atât de dezobișnuită. Mergând 4 minute prin pădure, pe o potecă paradisiacă printre copaci, ajungi direct în La Gacilly.

În ultima vreme simt o nevoie tot mai mare de liniște. De pace palpabilă. Anii de oboseală își spun cuvântul și tot mai des încep să apreciez locuri în care să mă pot reconecta cu natura. Să nu fie zgomot de fundal, să nu fie muzică, chiote, jingle-uri. Nimic. Doar liniștea naturii. Nimic prețios sau pretențios, doar multă simplitate. Oficial, ”La Grée des Landes” e cel mai simplu hotel în care am stat vreodată, iar pentru mine simplitatea este supremul atribut de confort.

Hotelul fost deschis pe 7 aprilie  2009, ceea ce ar fi fost ziua de naștere a lui Yves Rocher (1930-2009), de către fiul său, Jacques, ca un omagiu. Yves însuși îl visase cu ani în urmă, dar a ajuns să fie creat după moartea sa, cu contribuția unor specialiști în proiecte eco, dar și în Feng-Shui.

 

Pentru că în Feng-Shui toate cele 4 elemente – aer, apă, foc, pământ – trebuie să fie în echilibru, specialistul a contrabalansat lipsa apei (hotelul se află pe un deal, iar apa se scurge dinspre el, nu înspre el) prin captarea unor izvoare plasate strategic, la fiecare colț al clădirii. E un sentiment foarte plăcut, să treci pe un hol și afară să vezi un mic izvor cu pietre. Îl vezi de departe, din capătul holului, fiindcă ferestrele sunt până-n pământ, ca să intre cât mai multă lumină.

Totul este gândit pentru ca locul să aibă o amprentă ecologică cât mai mică: la toaletă se folosește apă recirculată de la spa, nu apă potabilă; camerele sunt practic „sub deal”, săpate în el, astfel încât să fie protejate de căldură și de frig; există o căsuță în copac în care se fac tratamente spa, iar specialiștii în faună și floră vin periodic să evalueze starea speciilor de plante și insecte de pe domeniul hotelului.

 

Spa-ul folosește numai produse ale brandului, iar locul meu favorit a fost piscina încălzită cu vedere spre natură, unde poți ieși inclusiv pe balcon pentru a admira peisajul.

Am făcut un masaj de relaxare în cea de-a doua zi și a intrat direct, fără nici cea mai mică urmă de exagerare, în top 3 al celor mai bune masaje făcute de mine vreodată. Deși am fost la multe spa-uri în lume (iar la noi l-am cam testat pe toate cele mari), puține dintre ele m-au convins cu adevărat.

Multe sunt doar frumoase ca design, ultra-estetice și cu bune intenții, dar terapiile nu au nimic memorabil, care să te facă să revii. Cel puțin pentru mine așa a fost. De asta, deși încerc multe spa-uri, rareori scriu de ele, fiindcă nu găsesc nimic care să merite amintit în mod special și eu tot în aceleași 2-3 locuri merg de ani de zile. Ei, de aici am plecat plutind pe nori, cum mi s-a întâmplat doar în ACELE 2-3 locuri cărora le-am rămas fidelă. Aș fi vrut să nu se mai termine masajul…

 

Pentru francezi, „restaurant gastronomique” desemnește acea gastronomie care prețuiește ingredientele și încearcă să le pună în valoare pe fiecare în parte. Nu e neapărat gastronomie de Michelin, dar se îndreaptă în acea direcție: grijă pentru fiecare detaliu, ingrediente alese atent, mixuri de gust studiate, plating-uri inspirate. Un astfel de restaurant „gastronomic” este și „Les Jardins Sauvages”, din incinta hotelului.

La doi pași de intrare se află grădina de zarzavaturi, legume și fructe a hotelului, un loc plăcut de plimbare printre parcele de rozmarin, gogoșari, pepeni sau dovleci. Tot ceea ce se cultivă în grădină este bio, iar din loc în loc se află căsuțe pentru gărgărițe sau pentru fluturi (nu e o metaforă, sunt cele din fotografiile alăturate).

 

Ce mi s-a părut fascinant la grădina hotelului este că nu reprezintă doar o sursă de alimente pentru bucătăria ”Les Jardins Sauvages”, ci și un „barometru”, o „hartă” a producției organice din zonă. Restaurantul folosește exclusiv ingrediente organice găsite pe o rază de 40 de kilometri în jurul hotelului, livrate de fermieri selectați. Propria grădină din curte nu produce suficient pentru a acoperi nevoile restaurantului, dar a fost gândită și cu un alt scop: îi arată bucătarului-șef, Gilles Gallès, când sunt gata recoltele și când poate să dea comandă celorlalți fermieri din zonă.

 

Mai exact, Gallès inspectează în fiecare zi grădina, privește răsadurile și se gândește cam așa: „Ah, dovleacul nu este copt încă, înseamnă că nu are cum să se fi copt nici la ceilalți fermieri. O să-l includ în rețete începând de luna viitoare, acum nu e bun de gătit. Dar hei, vinetele sunt coapte, ceea ce înseamnă că le putem culege și pot să dau deja comandă la fermierul X, fiindcă sigur sunt și ale lui coapte. Săptămâna asta gătim cu vinete”. Astfel, ceea ce mănânci într-un anumit moment la restaurant este în concordanță perfectă cu succesiunea anotimpurilor și cu ingredientele de sezon.

 

Preparatele sunt demne de un restaurant gastronomic: gustoase, cu plating reușit și cu un mix de gusturi pe care îl savurezi fără pic vinovăție, știind că toate ingredientele sunt sănătoase, nestropite cu pesticide sau alte chimicale. Și, ca detaliu inedit: printre frunzele de salată am găsit și ficoida glaciară, o plantă acrișoară specifică deșertului (numită și „planta vieții”), folosită printre altele în compoziția Serum-ului Vegetal Rides & Eclat de la Yves Rocher.

 

Holul hotelului găzduiește o colecție frumoasă de aparate foto vechi, unele adevărate piese de muzeu, și e un loc cald, ergonomic, care mi-a amintit de un hotel din vârf de munte, cu lemn, perne moi și cuverturi de lână pe scaune. Legătura brandului cu fotografia se leagă de festivalul anual de fotografie, pe care Yves Rocher îl găzduiește în La Gacilly.

Holurile hotelului sunt decorate cu opere de artă inspirate de natură (panourile imense ale lui Jean-Noel Reichel – „Fragmente dintr-o lume vegetală”), iar în aer liber se află mai multe sculpturi uber-moderne, precum „Speranța” lui David Vanorbeek, realizată în 1968 din material reciclat, sau „Pasărea de bronz” a lui Frans Kracjberg.