De-a lungul ultimilor 15 ani am jucat rol de ghid pentru zeci de prieteni străini, veniți să descopere frumusețile țării despre care le povestisem atât de colorat. Eram mândră când îmi spuneau că eu i-am convins să viziteze România, dar odată ajunși în București, începea marea provocare: cum să le arăt exact România care-mi place mie?

Îmi doream să se întoarcă acasă și cu altceva în afară de candelabrele de la Casa Poporului și blocurile comuniste care li se par atât de ciudat-exotice. Din experiență în experiență, am reușit să fac un itinerariu care să combine un pic de artă, un pic de plimbare, un pic de istorie, un pic de din toate. La un singur capitol provocarea n-a devenit niciodată mai ușoară: mâncarea. Culmea, tocmai una dintre mândriile noastre naționale.

În puținele locuri în care aveam un decor frumos, parcă pentru a ne face în ciudă mâncarea era îngrozitoare (când mergi de 5 ori într-un loc și de 5 ori e groaznic nu se mai numește întâmplare) sau muzica imposibil de suportat de urechea obișnuită (da, știu, tradiții, dar când îți tremură farfuria pe masă din cauza doamnei cântărețe îmbrăcată în ie cu paiete, ceva nu e în regulă).

De multe ori le propuneam prietenilor mei câte un sky-bar sau vreun loc mai spectaculos ca design, sperând că o să-i încânte atmosfera cool și o să uite de faptul că salatele și fripturile de acolo nu-s defel tradiționale. Mi-a mers de câteva ori așa.

Am scris toate astea ca să explic de ce mă bucur că s-a deschis ”La Vinuri”, chiar lângă Ateneul Român, deși personal nu sunt o mare consumatoare de mâncare românească. Mă bucur și că l-a deschis Cristi Preotu, cel care – alături de soția sa, Maria – mai deține Sushi Room, Le Bistrot Francais, ciocolateria Michel Cluizel, magazinul de delicatese Comtesse du Barry și magazinele Le Petit Bateau. Despre povestea lui fascinantă cu gastronomia și arta am scris AICI. Spun că mă bucur că a deschis el acest local fiindcă știu cât de riguros este cu calitatea, așa că am garanția lucrurilor făcute ca la carte. Contează.

Culmea e că mai-toți chef-ii străini pe care i-am intervievat în acești ani, inclusiv Samuel LeTorriellec, actualul jurat Masterchef, îmi mărturiseau dorința lor de a deschide cândva un restaurant românesc și de a reinterpreta preparatele tradiționale, aducându-le în modernitate. Acesta e tot schepsisul: să reintepretezi și să nuanțezi. Poți găti ceva uber-tradițional într-un loc rafinat și ușor modern, în care să aduci artă românească de bună-calitate, servindu-i clientului un vin bun și făcându-l să plece cu sentimentul că a avut o experiență inedită și bogată, de an 2017.

Preparatele culinare variază de la platuri de mezeluri din carne de Mangalița la brânzeturi tradiționale, spumă de vinete sau fasole bătută cu ceapă. Toate gătite ca la carte și cu prețuri între 10 și 45 de lei. Mi-a plăcut, ca element de finețe, faptul că sunt servite în farfurii din ceramică românească.

Meniul de vinuri cuprinde 50 de etichete alese cu grijă, de la crame din principalele regiuni viticole: Banat, Dobrogea, Moldova, Muntenia, Transilvania. În plus, există o selecție de șprițuri de Dealu Mare și Oltenia, preparate după metoda clasică, cu sifon.

La fel ca „Le Bistrot Francais”, și „La Vinuri” găzduiește o parte din colecția privată de artă a proprietarului, care contribuie la ambianța modernă, cu note tradiționale. Țesături oltenești realizate la războaie tradiționale, vase de lut și tablouri de Arthur Verona, Constantin Piliuță, Sorin Ilfoveanu, Ștefan Câlția, Ștefan Pelmuș și Teri Iacsa.

Cu siguranță cea mai frumoasă zonă din București, străduțele din jurul Ateneului Român arată Bucureștiul atât cum era el cândva, cât și cum e acum, cu aceeași grație. Clădirile au fost restaurate, magazinele mici sunt înfloritoare, oamenii care se plimbă sunt parcă un pic mai senini decât în restul Capitalei. La partea cu magazinele a pus umărul însuși Cristian și echipa „Le Manoir” fiindcă aproape toate celelalte afaceri ale grupului se află tot acolo, pe Episcopiei. Bonus pentru clienții „La Vinuri”: după-amiaza se aud până în restaurant repetițiile artiștilor din Ateneul Român.

Investiția totală în reamenajarea localului se ridică la 50.000 de euro, iar Cristian și reprezentanții grupului „Le Manoir” preconizează un trafic de 50 de clienți pe zi și o notă de plată medie de 75 de lei.