Eu una ador să fac cadouri, să le caut, să le aleg, dar sunt conștientă că nu toată lumea are un dar interior sau o aplecare specială pentru asta.

 

Totuși, sunt convinsă că oricine poate face un cadou frumos și gândit, cu efort mic, dacă are în vedere câteva lucruri, la fel de mici.

 

Întâi de toate, aș vrea să scoatem din discuție un aspect, respectiv cadoul tip „obligație”.

 

Ca să scăpăm de el și să ne axăm pe celelalte.

 

Personal, nu am agreat niciodată genul acesta de cadou, prefer să nu primesc nimic decât să primesc ceva de complezență, dar știu că multe persoane încă se înscriu în instituția obligației.

 

Au impresia că e musai să ia ceva, orice, ca să bifeze, și nu voi încerca să-i abat de la drum, ci măcar să-i sfătuiesc să aleagă mai bine.

 

Așadar, dacă tot vrei doar să bifezi și să fie efortul zero, mai bine ia trei flori legate cu o fundă roșie și un card de cumpărături la un magazin de beauty, o librărie sau dintr-un loc în care persoana să-și poată alege singură ce vrea.

 

Asta evită situații jenante de tipul „Am luat primul lucru care mi-a ieșit în cale, fără nicio legătură cu tine, doar ca să fie…”

 

Dacă nu vrei, totuși, un „carton” cu un nume de magazin inscripționat pe el, ci un cadou fizic, dar care să aibă sens, cel mai elegant cadou „de obligație” mi se pare din categoria seturi cadou femei – cu varianta seturi cadou bărbați – fiindcă de obicei vin în cutii frumoase, sunt gândite să fie la un preț bun (în general conțin parfum, loțiune de corp, uneori și un săpun sau altceva din aceeași gamă, iar luate separat ar costa mai mult) și, dacă nu îi place persoanei care primește, le poate da mai departe cadou fără probleme.

Da, această re-cadorisire se întâmplă frecvent, deci măcar acel cadou circulă, nu rămâne într-un sertar sau nu ajunge la gunoi cum se întâmplă de obicei cu cadourile de obligație din alte categorii, precum decorațiuni generice, mărunțișuri fără niciun sens și alte lucruri care par alese pe întuneric, cu ochii închiși, dintr-un munte de obiecte care n-au nicio treabă cu cel sau cea care le primește.

 

Acum, că am scăpat de obligații, trecem la subiect în sine: dacă vrei să faci un cadou cuiva care înseamnă ceva pentru tine: rude, prieteni, iubită, un om pentru care cadoul nu înseamnă doar Hai că am bifat-o și pe asta, este esențial să acorzi puțină atenție și să observi detalii.

 

Care sunt detaliile: ce stil poartă, ce culori îi plac, ce ți-a spus de-a lungul vremii (sau ai observat) că folosește, discuții pe care le-ați avut, hobby-uri pe care știi că le are.

 

Inspirația pentru un cadou nu vine în ziua cumpărării lui, ci se adună pe parcursul relației cu persoana, din semne, discuții, concluzii.

 

Ce aș recomanda eu:

 

1. Cumpără ce îi place PERSOANEI CARE PRIMEȘTE, nu ție!

 

Am avut, pe la 20 de ani, un iubit care îmi dădea cadou exact ce îi plăcea lui.

 

Și ce-i plăcea mamei lui, cu care alegea cadourile.

 

Venea dintr-o familie pasionată de antichități, iar primul cadou pentru mine a fost un inel vintage care era orice, numai stilul meu nu.

 

Eu purtam inele mici, ăsta era ditamai construcția.

 

Mie îmi plăceau pietrele roz, inelul era cu pietre negre.

 

Nu mai spun că la acea vreme nu îmi plăceau defel piesele vintage, iar el știa asta.

 

Știam de unde-l cumpărase, deci chiar făcuse un efort, dar cu zero preocupare față de gusturile mele.

 

Dacă ar fi aruncat doar o privire la cum mă îmbrăcam și ce purtam, era clar că acea piesă n-avea treabă cu mine.

 

La fel, am primit de la el o jachetă scurtă, maro, de piele întoarsă, când eu nu suportam maroul (încă nu-l suport) și haina nu se potrivea cu nimic din ce aveam eu în dulap.

 

La un moment dat i-am și spus asta, iar replica a fost „Dar mamei i-au plăcut mereu acest gen de piese și a zis că sigur o să-ți placă și ție, am fost împreună să o alegem…”

Da, mamei tale! Atunci să o poarte ea. Nu i-am am spus asta atunci, dar poate ar fi trebuit!

 

Lăsând gluma, băiatul chiar avea cele mai bune intenții, dar cădea în plasa în care cad multe persoane: e tentant să vezi ceva ce ție ți se pare superb și să ai impresia că tuturor li se pare la fel.

 

Aici intervine atenția la detalii și analiza omului pentru care cumperi.

 

Înainte de a lua ceva ce tu ai adora, adresează-ți această întrebare: PERSOANEI în cauză i-ar plăcea sau doar mie îmi place?.

 

Nu cumperi pentru tine și pentru gusturile tale.

 

2. Evită cadouri de tipul „Bate șaua să priceapă iapa!”

 

Un alt iubit de demult era pasionat de schi.

 

Eu îi spusesem că știu să schiez, că am făcut cursuri cu monitor, dar că nu m-a prins și că nu e o activitate de care îmi doresc să mă apuc, practic că nu e un sport pentru mine.

 

I-am spus-o de mai multe ori, dar asta nu l-a oprit să-mi facă cadou, la un moment dat, un costum integral de schi, cu tot cu cască și clăpari.

 

De ce? Fiindcă visul LUI era să mă reapuc de schi și să schiem împreună.

 

La fel, știu oameni care fac cadou haine în stilul în care cred că AR TREBUI să se îmbrace persoana cadorisită, obiecte în stilul în care cred ei că S-AR POTRIVI MAI BINE celui care primește, în esență lucruri pentru persoana care crede cel care face cadoul că AR TREBUI SĂ FIE cel care primește.

 

E o proiecție a dorințelor pe care cel care cumpără cadoul le are pentru cel care primește, cu cele mai bune intenții, dar orb la adevăratele gusturi ale acestuia.

 

Mesajul indirect este un Ți-am luat acest cadou fiindcă îmi place de tine, dar mi-ar plăcea mai mult dacă ai face/ai mirosi/te-ai îmbrăca așa cum ți-am luat eu…

 

De exemplu, mie mi-au plăcut mereu pietrele incolore, perlele sau cuarțul roz, cerceii cu forme rotunde, iar în prima perioadă a vieții mele purtam doar argint sau aur alb.

 

La 25 de ani, mama mea, o maximalistă îndrăgostită de culori, mi-a făcut cadou o pereche de cercei din aur galben, atârnători și cu pietricele în 10 culori. Tutti frutti.

 

Fiindcă așa și-ar fi dorit ea să mă accesorizez, așa i se părea ei că e frumos, nu cum eram eu.

 

Unul dintre cercei l-am pierdut la prima purtare (făcută de dragul ei), semn că Universul conspiră când ceva chiar nu are nicio legătură cu tine.

 

Al doilea e undeva printr-un sertar și mă doare și acum că a cheltuit niște bani aiurea, pentru ceva care n-avea legătură decât cu o proiecție personală despre Ce stil aș vrea EU să aibă fiica mea, dar nu are.

 

3. Nu cumpăra castraveți grădinarului

 

Dacă ai un prieten pictor, nu-i cumperi vopseluri…

 

Dacă ai un prieten designer, nu-i cumperi un curs de făcut tipare sau un set de foarfeci de tăiat.

 

Dacă ai un prieten mare sportiv, nu-i cumperi echipament sau ceva tematic.

 

Și tot așa.

 

Pare elementar, dar am întâlnit multe situații de-a lungul vremii în care un profesionist a primit ceva pe domeniu, dar care nu avea nicio legătură cu nevoile lui sau era dintr-o categorie banală, de amatori.

 

Fiecare artă sau meserie își știe nevoile și nu ai cum să nimerești tu, outsider al domeniului, ceva potrivit pentru un profesionist.

 

Acest gen de cadouri mi se par cele care pot da cele mai mari rateuri, fiindcă vei da mulți bani pe un obiect care va ajunge, în 99% dintre cazuri, la gunoi, ba chiar are și potențialul de a-l ofensa pe omul care-l primește.

 

Un fel de Cum s-a gândit că aș putea picta cu chestiile astea de grădiniță?

 

Și, înainte să spuneți că e nerecunoscător, nu… chiar e jignitor să primești, ca profesionist, ceva cumpărat în totală necunoștință de cauză, ca și cum tu și un adolescent care și-a descoperit un hobby aveți aceleași nevoi.

 

4. Evită tot ce e voluminos, consumator de timp, complicat

 

Un cadou trebuie să aducă bucurie, nu să fie un stres sau un angajament pe termen lung pentru cel care primește.

 

De exemplu, eu ador cadourile tip experiență, dar am încercat mereu să aleg ceva ușor de utilizat, care să nu implice efort din partea celui care primește.

 

La o aniversare de 50 de ani, am făcut cadou un abonament anual de degustat vinuri: persoana primește acasă, lunar, două sticle de vin împreună cu poveștile lor, în funcție de un chestionar pe care-l completează pe site la primirea cadoului.

 

Efort zero din partea sărbătoritului, omul e și pasionat de vinuri, își alege el ce-i place, nu are cum să dea greș.

 

Dacă nu cunoaștem extrem de bine persoana și nu știm că acela e visul vieții, experiențele de genul: Trei sesiuni de cățărat într-o sală de alpinism indoor, Un salt cu parașuta, O ieșire în larg cu catamaranul sunt prea complicate și implică un efort logistic prea mare pentru a fi cadouri reușite, chiar dacă par extrem de cool și de nonconformiste.

 

De asta, cele mai multe rămân nefolosite, fiindcă nu le vine niciodată momentul.

 

La fel de riscante sunt și lucrurile care ocupă mult loc sau care sunt consumatoare de timp și nu avem garanția că acel lucru e pasiunea vieții respectivului.

 

Personal, am primit demult de tot un puzzle de 25.000 de piese, fiindcă postasem o felicitare sub formă de puzzle cu o săptămână înainte și scrisesem că mi se pare drăguță.

 

O cunoștință a crezut că gata, puzzle-urile sunt viața mea, și – de vreme ce urma ziua mea de naștere – m-am trezit cu o cutie imensă, pe care am ținut-o un an în casă tot vrând să mă apuc de ea de dragul persoanei, apoi am mutat-o în boxa apartamentului mai bine de trei ani, iar ulterior am donat-o pentru o strângere de fonduri a unui adăpost de căței.

 

A avut un sens, fiindcă acea sumă a ajutat niște suflete, dar am donat-o cu multă vinovăție și m-am simțit prost, în adâncul sufletului, față de persoana care mi-o dăruise.

 

Însă, cu toată sinceritatea, chiar NU fac puzzle-uri!

 

5. Micile observații punctuale te pot salva.

La fel și planificarea.

 

Când mă gândesc la prietenii mei, în 20 de secunde pot aduna despre ei măcar un element care îi descrie și care este esențial pentru alegerea unui cadou: o pasiune, un stil vestimentar, o particularitate.

 

Și nu trebuie să aștept până vine ziua persoanei, sau eventual cu 2 zile înainte, ca să intru în panică.

 

Dacă suntem în septembrie, ziua de naștere urmează în noiembrie, iar eu găsesc ceva care mă duce cu gândul la persoană, cumpăr atunci, pe loc.

 

Am un prieten pasionat de parfumuri, pentru care e clar că orice nouă descoperire este ceva wow, mai ales dacă știu că ultima dată mi-a povestit cât de îndrăgostit este de oud, de tămâie sau de ceva de acest gen.

 

Știu că, dacă găsesc o „ciudățenie” olfactivă suficient de mare, o va adora și va fi un cadou memorabil.

 

Am un prieten extravagant și maximalist, dar și pasionat de decorațiuni interioare.

 

Ultima dată, plimbându-mă printr-un magazin din Olanda, am văzut două sfeșnice în formă de flamingo roz cu penajul înfoiat, superb sculptate, de la un mic brand local.

 

Le-am cumpărat pe loc și, trei luni mai târziu, au fost un cadou de care încă își aduce aminte.

 

Am o prietenă cu un stil extrem de cool-nonconformist.

 

În magazinele muzeelor din afară am găsit, de-a lungul vremii, niște lucruri care i s-au potrivit mănușă, precum mici bijuterii/gablonțuri făcute de artiști și inspirate de opere de artă sau mici obiecte conceptuale…

 

Când le priveam, mă gândeam instantaneu la ea și, ca dovadă, poartă tot ce i-am cumpărat de-a lungul vremii.

Am o prietenă care, așa cum eu ador parfumul CHANEL Coco Mademoiselle, ea adoră La vie est Belle de la Lancôme.

 

E parfumul vieții ei și mereu glumește că trebuie să aibă „stocuri” din el (ca și mine cu Coco Mademoiselle).

 

Așadar, dacă spuneam că acele seturi cadou pentru femei sunt bune și de obligație, în cazul meu și al prietenei mele, un set cadou Coco Mademoiselle, respectiv un La vie este Belle, ar fi paradisul.

 

Vor fi folosite garantat și ne vom bucura sută la sută.

 

Toate cele de mai sus sunt lucruri care se încadrează într-un buget decent, deci nu vorbim de cadouri pentru care faci sacrificii, ci adesea chiar mai ieftin decât dacă ai lua ceva negândit, în ultimul minut, sau dacă ai încerca să epatezi cu cadoul tău.

 

Spor la cumpărături și, mai ales… suflet!