Despre tot ce-i fin și fain

De ce „Beverly Hills 90210” este irepetabil

By 8 ianuarie, 2016Culture
read time 1 min
 
8 ianuarie, 2016

De ce „Beverly Hills 90210” este irepetabil

Revizitând câteva secvențe ale unuia dintre serialele copilăriei mele – „Beverly Hills 90210” – am tras trei concluzii, cu mintea înțeleaptă a prezentului.

by
Stilul vestimentar al anilor ’90 era pe alocuri înspăimântător, mai ales la bărbați, dar – pe de altă parte – atât fetele cât și băieții aveau o prospețime care lipsește cu desăvârșire actualelor generații. În plus, nu exista atât de mult product-placement și nici opulență consumeristă.

 

De la „O.C.California”, „Gossip Girl” sau „Sex and the City” încoace, aproape totul a devenit despre branduri, haine, pantofi, locuri hip, produse wow, mașini tari și case luxoase. Dacă acum totul este demonstrativ și evident, „Beverly Hills 90210” face parte din scurta perioadă boemă a serialelor americane de succes.

Femeile aveau forme. Exact: sâni, picioare, șolduri. Forme. În ziua de azi, Kelly (Jennie Garth) ar fi probabil considerată supraponderală și pusă la o dietă drastică low-Carb, combinată cu două antrenamente pe zi, ca să arate „fit”. În plus, părul, machiajul și ținutele personajelor erau cât se poate de firești. Cam ceea ce ar fi purtat oricine la vârsta respectivă, respectând și tendințele mai mult sau mai puțin inspirate ale epocii. Pe atunci, frumusețea era un pic mai proaspătă și mi-e dor de asta.

Beverly_Hills_90210_-_Season_2

 
Intrigile serialului erau mai ancorate în lumea reală. Dincolo de întorsăturile inevitabile din condei, de dragul suspansului și a dramatismului care „vând” indiferent de epocă, subiectele erau inspirate de problemele cu care se confruntă cam orice tânăr la vârsta liceului. Dileme existențiale de tipul „Mi-a furat iubitul/iubita”, zbateri legate de situația materială a unuia sau a altuia, gafe monumentale de adolescență, certuri cu profesorii și altele din același registru.

 

Mai precis, personajele nu erau, pe atunci, păpușelele perfecte de cinema, desprinse dintr-o lume perfectă și intangibilă. Respectau încă principiul lui #girlnextdoor sau #oneofus: cineva la care te uitai și care voiai să fii, pentru că părea la fel de real și de tridimensional ca tine. Și, dacă a doua zi îți prindeai părul precum Kelly și te îmbrăcai cu o rochiță înflorată ca a Donnei puteai să te crezi în „Beverly Hills” și la Școala 97 din București. Eu una făceam asta.

Serialele din prezent, mai ales cele despre tineri, au pierdut de mult această magie a lui „Pot și eu…” sau „Mâine fac și eu…”. E mai mult despre „N-o să am niciodată…”, „Vreau chiar acum…” sau „Nu voi fi cool decât dacă…”.

#BadNews: Magia s-a transformat în marketing.

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK