Din cartierul bucureștean în care am copilărit, Tineretului, unele dintre cele mai vechi amintiri ale mele se leagă de magazinele de la parterul blocurilor.

 

Reparații televizoare era unul spectaculos prin vitrina cu multe mașinării care mi se păreau atractive, copil fiind. Cel de instalații, asemenea.

 

Erau acolo tot felul de meșteri care șurubăiau la orice și unde puteai oricând să vii cu orice fel de „măgăoaie” (special am ales acest cuvânt) și nimănui să nu i se pară ciudat.

 

Da, o să spuneți că erau alte vremuri, că nu aveam de nici-unele, că lipsurile ne determinau să cârpim până la extremă tot ceea ce dețineam.

 

Și nu o să vă contrazic: da, nu aveam multe lucruri și când reușeai să pui mâna pe un obiect electronic îți doreai să-i prelungești viața cât mai mult.

În Ardeal, în casa bunicului, avem un aparat de radio din tinerețile lui, care încă funcționează. A rămas pe-acolo și ultima oară l-a folosit tata acum vreo cinci ani, ca să asculte un meci.

 

Chiar dacă un aparat nou costă acum câțiva zeci de lei, faptul că acest aparat din alte vremuri, reparat de vreo trei ori, încă mai funcționează spune multe despre modul în care am început să ne raportăm la obiecte.

 

Cine mai repară ceva măcar o singură dată, darămite de două sau trei ori?

 

Poate că sunt și subiectivă, fiindcă bunicul meu aviator a reparat ceasuri vreo 30 de ani, după ce a ieșit la pensie.

 

Ceasuri de toate felurile, de la pendule la ceasuri cu cuc până la ceasuri de mână complicate sau banale ceasuri de noptieră, din piață. Nimic nu era „sub rangul lui”, fiindcă îi făcea plăcere să redea viața unor echipamente.

 

De asta, când am primit comunicatul de presă de la RESPO DEE, despre care am povestit cândva și pe Instagram, mi-am dorit să scriu un articol pe tema reparațiilor, dar care să nu fie doar o înșiruire de date.

Și NU, nu este niciun articol plătit sau vreun proiect, este pur și simplu o temă care cred că ar trebui să ne intereseze pe toți.

 

Care e realitatea din teren?

 

Realitatea e că produsele electrice si electronice contribuie în zilele noastre la cea mai mare creștere de deșeuri la nivel mondial. Iar vina nu e doar la producători, ci și la fiecare dintre noi.

 

Ne-am obișnuit să aruncăm din start produsele care se strică, fără a încerca să le reparăm, să le donăm sau să le reciclăm.

 

De ce? Prea mare bătaie de cap, prea complicat și mai ales… nu ne forțează nimeni. 

 

În condițiile în care toată lumea vrea să îți vândă ceva în zilele noastre, e clar că nu există niciun interes real pentru a promova zona reparațiilor.

 

Când tu, producător, vrei să-ți crești exponențial vânzările, în niciun caz nu vei investi într-o campanie costisitoare prin care să le explici consumatorilor cum să prelungească viața produselor pe care le au deja.

 

Care ar fi singura soluție, așadar?

 

Legea.

 

Poate fi o opinie nepopulară, dar experiența mi-a dovedit că oamenii nu se schimbă pur și simplu din bunătatea sufletelor lor.

 

Reprezentanții Asociației RESPO DEEE explicau, în comunicatul lor, că o soluție ar fi introducerea în România a legilor prezente deja în multe state europene, care încurajează repararea produselor electronice și care obligă companiile producătoare să afișeze indicele de reparabilitate pentru produsele pe care le pun spre vânzare.

 

Ce înseamnă un INDICE DE REPARABILITATE?

 

Este un coeficient, pe o scară de la 1 la 10, care furnizează transparent informații despre gradul de dificultate în procesul de reparare al unui obiect.

 

Astfel, un consumator poate ști la ce să se aștepte de la produsul cumpărat și, în timp, să devină mai responsabil și atent la acest aspect.

 

Companiile vor fi obligate, tacit, să-și îmbunătățească acest indice, crescând durabilitatea produselor.

 

De asemenea, se va încuraja, automat, apariția service-urilor profesionale, unde să poți duce un obiect fără să stai cu emoții sau fără să te gândești că ți se va râde în nas.

 

Aversiunea românilor pentru ideea de „service” nu este chiar complet nejustificată, tocmai pentru că această industrie și-a pierdut din importanță, iar conceptul de reparație sau de calitate a reparației a devenit un element neglijabil.

 

”A fost o perioadă în care oamenii păstrau un produs electronic sau electrocasnic mult timp, mai bine de zece ani. În prezent, după doi ani, în medie, majoritatea oamenilor cumpără produse noi, dorind cel mai recent model, considerând că cel vechi nu mai face față noului sistem de operare ori pentru că nu îi dau o șansă la reparație în cazul în care s-a defectat. De cele mai multe ori, produsele cumpărate ar avea o viață mult mai lungă. Totuși, ajung să fie păstrate neutilizate în casă ori aruncate la gunoi sau în mediul înconjurător, poluându-l, fără a fi reciclate corespunzător”, a explicat Cristian Pocol, președintele Asociației RESPO DEEE.

 

Ce înseamnă asta?

 

Când un obiect electronic sau electrocasnic se strică, ar trebui să se pună mai întâi problema reparării lui.

 

Dacă nu se poate sau dacă respectivul posesor nu-și dorește, măcar să se facă reciclarea corespunzătoare a produsului.

 

România este pe penultimul loc in UE la reciclat DEEE (deșeuri electronice & electrocasnice), iar la nivel global lumea produce peste 50 de milioane de tone de astfel de DEEE-uri pe an. Multe ajung în gunoiul menajer, cu tot cu substanțele poluante din ele, tocmai fiindcă lumea le aruncă la grămadă.

 

O nouă lege în Franța, intrată în vigoare de la 1 ianuarie 2021, le cere companiilor producătoare de produse electronice să afișeze indicii de reparabilitate și să publice manualele de reparație. Deci precedentul există!

S-au stabilit astfel indici de reparabilitate pentru produselor existente în comerț, cumpărătorii putând afla, din start, în ce măsură produsul dorit poate fi apoi reparat ușor.

 

Cuvântul cheie este UȘOR.

 

Cunoaștem acea expresie: „Te costă mai mult reparatul decât obiectul nou?”. Tocmai asta e problema și asta vor să și schimbe acești indici de reparabilitate.

 

Indicii sunt deciși în funcție de mai mulți factori, printre care ușurința prin care se poate dezasambla, existența manualelor de reparație ori cât de ușor pot fi procurate piesele de schimb. 

 

Iată câteva exemple de indici de reparabilitate, conform platformei ifixit.com, citată de RESPO DEE.

 

Cel mai recent model de iPhone, 12 Pro Max – indice 6 

Ecranul și bateria pot fi înlocuite cu ușurință  

Majoritatea componentelor sunt modulare și ușor de înlocuit. 

Totuși, partea din spate a telefonului este produsă din sticlă, astfel că se poate sparge și, în acest caz, trebuie înlocuită alături de ecran. 

 

Huawei Mate 10 Pro – indice 4 

În cazul în care camerele foto frontale se strică, trebuie înlocuit întregul ecran, inclusiv rama. În caz contrar, ecranul se va strica dacă încercăm să îl înlăturăm și să înlocuim doar camerele foto. 

Când avem nevoie să înlocuim întregul display, este necesar să dezasamblăm aproape toate celelalte componente. 

 

Samsung Galaxy Note 20 Ultra – indice 3  

Înlocuirea bateriei este foarte greoaie

Reparația ecranului este, la fel, greoaie și scumpă. 

Un aspect pozitiv este că telefonul se poate dezasambla cu o simplă șurubelniță Philips.