Despre tot ce-i fin și fain

Vreau să fiu liniștită și când umblu

By 22 martie, 2016Myself
read time 5 min
 
22 martie, 2016

Vreau să fiu liniștită și când umblu

În multe momente dificile ale vieții, am crezut că soluția problemelor mele ar fi o perioadă de răgaz, o pauză, o evadare, un ,,reset” dintr-un buton imaginar. Ca să-mi găsesc liniștea, aș fi avut nevoie de un set ideal de condiții: niciun nor pe cer, niciun factor de stres, mai mult timp la dispoziție, o aliniere a planetelor și nimeni care să mă deranjeze cu nimic. Astăzi am înțeles, în sfârșit, că liniștea a fost la locul ei în tot acest timp. Eu eram în altă parte.

by

Vara trecută, am scris un articol despre Chef Adi Hădean, unul dintre cele mai interesante personaje pe care le-am intervievat în ultimul an. Cu un calm ardelenesc desăvârșit, trăda o liniște interioară pentru care l-am invidiat un pic, într-o perioadă în care eu una nu știam ce să fac mai întâi. Și, după știința mea, nici el, doar că – în ciuda programului încărcat – părea mult mai așezat și tihnit în toate ale sale.

 

5D3_5569e

 

Știind că – într-o perioadă mai îndepărtată a vieții – bătuse țara în lung și-n lat, cu evenimente legate de blog, emisiuni și rețete, l-am întrebat în final dacă acum, că nu mai umblă atât de mult, zilele lui nu sunt totuși un pic mai liniștite, de unde și acea liniște pe care o inspiră celor cu care intră în contact. ,,Sunt mult mai liniștit, într-adevăr, dar asta n-are legătură cu umblatul”, a admis el, cu un zâmbet aproape imperceptibil, binecunoscut celor care urmăresc Masterchef. ,,Acum sunt liniștit și când umblu”.

 

Mi-a rămas în minte vorba asta și de câte ori îmi amintesc, zâmbesc și eu în sinea mea. E mare lucru să fii fericit și liniștit în ciuda lucrurilor sau indiferent de ele, nu datorită lor, ba chiar aș îndrăzni să spun că taman acesta e secretul principal al fericirii.

 

Nefericirea așteaptă mereu contextul potrivit, conjunctura ideală, cadrul perfect. Fericirea nu așteaptă nimic, doar alege să fie, indiferent de alinierea planetelor, de prognoza meteo, de numărul de emailuri din inbox sau de prima veste proastă a dimineții. Nefericirea e o stare, fericirea e un proces. Nu e imposibil de atins, dar e mult mai greu și necesită exercițiu. La fel ca sportul, doar că lucrează alți mușchi, ai voinței și ai minții.

 

Cu câțiva ani înainte de întâlnirea cu Adi Hădean, un alt om interesant pe care îl intervievasem – și care, înaintea vremurilor sale, era la curent cu concepte pe atunci „exotice” precum an sabatic, regăsire de sine, mindfulness sau meditație –  mi-a spus atunci un adevăr la care m-am întors în multe momente de răscruce și care, în mintea mea de acum, face pereche perfectă cu ,,umblatul” lui Adi Hădean.

Știi, Diana, cel mai ușor lucru pe lumea asta e să-ți iei un an sabatic și să fugi din viața ta, să evadezi și să te apuci să desfaci fiecare părticică din tine, ca s-o pui la loc după aceea și să te întorci reparat. Știu că nu pare ușor la prima vedere, dar crede-mă că este. Adevărata dificultate și provocare e să rămâi în viața ta, așa întoarsă pe dos cum e, și să faci ordine în ea în timp ce ești în mișcare, în timp ce ți se întâmplă lucruri. Asta e marea artă!”.

În mintea mea, cele două adevăruri sunt acum unite: secretul fericirii e să te bucuri și când umbli, și când ai un miliard de lucruri de făcut, și când afară plouă cu bulbuci, și când tunsoarea cea nouă nu stă de niciun fel, și când te-ai îngrășat două kilograme sau discursul n-a ieșit nicidecum ce trebuia. Adevărata artă e să fii liniștit și printre toate astea. Și, Doamne, cât de greu e uneori!

Ce funcționează la mine?

Trezitul dimineața devreme, pentru măcar o oră de liniște înainte de a începe ziua de muncă. Îmi dă senzația că totul e mai tihnit decât este de fapt, că am timp să fac de toate și, la nivel psihologic, fiecare zi este viața în miniatură, deci dimineața ai cel mai pregnant senzația că poți schimba, simplifica și îndrepta tot ce vrei la viața ta. Trezitul devreme e momentul meu de putere al zilei.

O vizită la spa. Nu mai repet a mia oară că sportul este modul ideal de a-ți limpezi gândurile, am spus-o deja cu multe ocazii. Complementar cu sportul este masajul, care pentru mine echivalează cu o vacanță pe o insulă exotică. După o oră și jumătate, mă simt la fel de odihnită, relaxată și ,,zen” ca după două zile de weekend și până și oamenii de știință au demonstrat că terapiile spa ne țin sănătoși la corp și (mai ales) la minte. Dacă nu știi ce să alegi dintr-o mare de opțiuni, eu am încredere mereu în cei de la Despre Spa.

Meditația ghidată. Am spus de multe ori că nu meditez, ci mă rog, acesta e ritualul meu de dimineață. Pe parcursul zilei, însă, mai ales în perioadele aglomerate și stresante, mă ajută să mă relaxez (inclusiv atunci când fac altceva, precum răspuns la emailuri sau scris) câteva track-uri de relaxare paraliminală pe care le am în telefon, așa-numitul ,,brain massage” ale cărui efecte au fost dovedite științific. Sunt multe variante pe internet, dar favoritele mele, de ani de zile, sunt track-urile lui Kelly Howell de la Brain Synccare se pot descărca și pe iTunes. Oricum, orice îți place și funcționează pentru tine e perfect! 

Mersul pe jos. Pentru mine e cea mai bună terapie, cea mai prețioasă sursă de inspirație și cel mai eficient antidepresiv natural din lume. Merg zilnic minimum 7-8 kilometri pe jos, iar momentele de plimbare, fie că e vorba de venitul la redacție, de mersul până la supermarket sau de calea parcursă până la restaurantul unde mănânc de prânz sunt clipele de răgaz care mă limpezesc și mă încarcă cel mai bine. Atunci ,,vorbesc” cu mine însămi, atunci îmi vin idei, atunci privesc lumea, atunci repar, mental, lucruri care mă supără. Când plec de acasă și mă întorc acasă pe jos, indiferent cât de grea și aglomerată a fost ziua… e o zi bună. Chiar foarte bună!

Hair: Adonis Enache

Make-up: Sînziana Iaru

Foto: Vali Bărbulescu

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK



2 Comments

  • Lorena spune:

    Si eu sunt asa! Mereu imi spun ca nu am cum sa fiu fericita din moment ce lucrurile nu merg intr-o directie tocmai buna si imi aduc mereu argumente pentru asta. Inca mi se pare o munca titanica faptul de a fi fericita neconditionat, inca ma mai afecteaza lucruri banale si marunte ca cele descrise de tine. Inca nu stiu cum, dar sper sa ajung si eu sa-mi pot orna viata cu o fericire neconditionata!
    Imi place enorm rochia! E superba!

  • Tamara Seitan spune:

    Da, toate aceste tehnici functioneaza! Le.am practicat in decursul vietii…si am mers mai departe zambind.