Oricine mă cunoaște, fie live sau doar în scris, știe un lucru esențial despre mine: iubesc să zbor și să-mi petrec viața literalmente între două avioane. Astfel, invitația Turkish Airlines de a vizita centrul de pregătire a piloților și a însoțitorilor de zbor, intrând astfel în culisele uneia dintre cele mai mari și prestigioase companii aeriene ale lumii, a fost un vis devenit realitate. Recunosc, când am pășit în simulatorul de zbor m-am gândit la bunicul meu aviator, de la care am și moștenit această ,,genă”. Cred că i-ar fi plăcut și că, într-un fel, a fost și el alături de mine acolo.

 

Turkish Flight Training Center de la Istanbul a fost fondat în 1998, pentru pregătirea piloților și a însoțitorilor de zbor. Într-un spațiu imens, asemeni unui hangar, am petrecut mai întâi câteva ore printre machete de avion pe care se exersează amerizarea, stingerea incendiilor și gestionarea tuturor situațiilor care pot apărea în timpul unui zbor. Apoi a urmat piesa de rezistență, intrarea în zona celor zece simulatoare de zbor – pentru Boeing 737-800, Boeing 737-NG, Airbus A320, Boeing 777 și respectiv Airbus A330/340.

Prima dată când am experimentat o aterizare în cockpit-ul unui avion de linie, un Airbus A320 – privilegiu pe care l-am prețuit enorm la vremea respectivă – am fost uimită cât de intense sunt senzațiile. Orice turbulență e de câteva ori mai intensă, orice mișcare a avionului se simte înzecit. Și, ceea ce nu voi uita niciodată, există senzația stranie și hipnotizantă aproape de a putea privi… direct în față, spre nori. Nu din lateral, ci din față, ca și cum cerul ar veni direct către tine. În cockpit chiar ai senzația clară că zbori și, recunosc, mi-a venit în minte strigătul de entuziasm al lui DiCaprio cu ,,I’m the king of the world”. Așa m-am simțit.

Stând acum în simulator, mi-am amintit acea senzație și mi-a revenit în minte un citat din cartea pilotului Mark Vanhoenacker (,,Skyfaring”, despre care am scris AICI):

De multe ori de-a lungul timpului m-am trezit în situația de a mă contrazice cu diferite persoane pe tema rolului însoțitorilor de zbor. Foarte mulți oameni privesc superficial și chiar condescendent această meserie frumoasă, considerând că misiunea primordială a celor cunoscuți drept stewarzi sau stewardese este să ne întrebe dacă vrem piper la sucul de roșii sau ce alegem între pui și paste. Nimic mai greșit și mai ignorant!

În mod ideal, nu trebuie să avem vreodată de-a face cu ei altfel decât în postura de a face conversație sau de a ne alege preparatele din meniu, dar în situații critice ei sunt responsabili de siguranța fiecăruia dintre pasageri. La centrul de pregătire Turkish Airlines, viitorii însoțitori de zbor învață ABC-ul meseriei, de la tipurile de materiale periculoase până la gestionarea incendiilor, la atitudinea potrivită în caz de turbulențe sau la procedurile corecte în situații extreme, precum aterizări forțate sau amerizări.

Pentru a ni se exemplifica o mică parte din trainingul clasic al unui flight attendant, am fost duși într-un mock-up de avion, în care s-a dezlănțuit haosul: au izbucnit incendii, au pornit turbulențe din categoria hard, au căzut măștile de oxigen în jurul nostru și, per total, am trăit cele mai rele situații care se pot desfășura vreodată la bordul unui avion. Cu asta se confruntă la training viitorii însoțitori de zbor și mi-aș dori ca mai multe persoane să înțeleagă acest lucru și să le ofere respectul pe care-l merită.