Dolce&Gabbana este, probabil, unul dintre cele mai neînțelese branduri din lumea modei.

Deși toată lumea îl cunoaște și aproape oricine a avut vreo minimă tangență cu lumea modei are cel puțin o referință legată de emblematicul simbol D&G, imaginile asociate brandului în mentalul colectiv sunt sărace și adesea superficiale.

Se rezumă, de cele mai multe ori, la faimoasele tricouri cu logo și curele cu pafta D&G, din anii 2000, perioada în care Domenico Dolce și Stefano Gabbana făceau furori cu brandul lor mai accesibil, linia D&G.

Succesul fulminant al obiectelor personalizate cu D și G a fost atât de mare, încât în 2011 cei doi designeri au luat decizia strategică de a renunța la profitabilul brand secundar pentru a-și salva numele și semnătura estetică.

D&G a murit, a rămas brandul principal Dolce&Gabbana, iar cei doi au început să se concentreze activ pe promovarea moștenirii culturale de la care au pornit: Sicilia și meșteșugurile ei.

Broderiile elaborate, imprimeurile colorate tipic siciliene și munca artizanilor italieni din tată-n fiu au devenit centrul poveștilor Dolce&Gabbana, consacrând un maximalism autentic și efervescent.

Chiar dacă sunt o minimalistă, iar Dolce&Gabbana reprezintă opusul absolut al stilului meu, este imposibil să nu apreciezi bogăția de referințe din spatele fiecărui obiect și migala artistică cu care este construită fiecare piesă vestimentară.

 

Tocmai de asta mi-am și dorit să vizitez expoziția Dolce&Gabbana la Palazzo Reale din Milano, o celebrare spectaculoasă a istoriei de aproape 40 de ani a brandului.

În interioarele palatului, Domenico și Stefano au creat un întreg univers, culminând cu pereții care au fost acoperiți cu picturi de Anh Duong înfățișând-o pe artistă îmbrăcată în cele mai reprezentative ținute din istoria brandului Dolce&Gabbana.

Seria de autoportrete a fost creată între 2012 și 2024 și adună o serie întreagă de ținute iconice din zona de Alta Moda și Alta Gioelleria (Haute Couture și Haute Joaillerie) Dolce&Gabbana, purtate de artistă în orașe italiene reprezentative pentru brand, precum Portofino, Taormina, Capri, Agrigento, Siracuza sau Apulia.

 

Laitmotivul expoziției s-ar putea numi „fatto-a-mano” – handmade – și este o odă adusă tuturor artizanilor italieni care contribuie prin cunoștințele lor ultra-specializate la realizarea colecțiilor brandului.

De fapt, expoziția este gândită ca un echivalent al Grand Tour-ului pe care tinerii aristocrați europeni îl făceau pe continent între secolele XVII și XIX, mai ales prin Italia, pentru a înțelege mai bine lumea și frumusețile acesteia.

 

Hainele create de-a lungul vremii de către Domenico Dolce și Stefano Gabbana te trec, încăpere cu încăpere, prin meșteșugurile și cultura italiană: de la broderiile și aplicațiile care înfățișează modele florentine la stucaturile și modelele în relief specifice palatelor baroce ori la veșmintele religioase din procesiunile stradale napoletane.

Totul este bogat ornamentat, lucrat în cel mai mic amănunt, un strat peste strat de istorie și simbolism.

 

Fiecare încăpere este dedicată unui anumit cod estetic al casei sau unei referințe fundamentale pentru stilul Dolce&Gabbana.

De exemplu, există o cameră specială dedicată filmului „Ghepardul”, de Luchino Visconti, pelicula-cult pentru Domenico Dolce și Stefano Gabbana.

Filmul portretizează nostalgia vechii aristocrații siciliene – reprezentată de Don Fabrizio, Prinț al Salinei – pentru „lumea veche”, aflată pe cale de dispariție în fața unei societăți noi, egalitariste, reprezentate de Don Calogero, un exponent al clasei de mijloc trecut printr-un proces de recentă îmbogățire.

Cele două lumi se îmbină în filmul lui Visconti, iar Domenico și Stefano au fost inspirați de scena balului, în care Alain Delon și Burt Lancaster dansează cu Claudia Cardinale.

Încăperea dedicată filmului are încastrate în pereți ecrane pe care rulează, în buclă, această scenă memorabilă din istoria cinematografiei, în timp ce în mijloc tronează o rochie spectaculoasă imprimată cu imaginea gheparzilor care străjuiesc intrarea la Palazzo Gangi din Palermo.

„Inima sacră” a catolicismului italian este un motiv omniprezent în creațiile brandului și are la rândul său un spațiu dedicat în care broderiile și dantelăriile monahale devin pretext de modă și expresie stilistică.

De altfel toate spațiile gândite în cadrul expoziției au o doză de spectacol și de teatralitate pură, fiind îmbogățite de elemente de decor în același spirit maximalist: candelabre din cristal de Murano, balustrade din fier forjat, sculpturi în lemn și, la celălalt capăt al spectrului, proiecții digitale înfățișând capodopere ale artei italiene.

 

 

Printre ornamentele și bogăția de detalii din colecție se remarcă, monocromatic, rochiile negre, reprezentative pentru stilul Dolce&Gabbana.

 

Negrul este culoarea purtată cel mai des de femeile din clasa de mijloc din Italia, este și culoarea vălurilor purtate de femeile venețiene, dar totodată și ținuta emblematică a unui personaj emblematic al cinema-ul italian neorealist: văduva siciliană.

Expoziția este completată de o încăpere care reconstituie fidel atmosfera din atelierele  Alta Moda din Milano ale brandului, acolo unde iau naștere siluetele și tiparele iconice Dolce&Gabbana și unde aproape 120 de artizani își pun amprenta pe toate piesele casei.

Totodată, nici zona de bijuterie și orologerie nu este ignorată, expoziția având multiple încăperi dedicată unicatelor prețioase: piese într-un singur exemplar, din metale și pietre prețioase, care pun în valoare tradițiile bijutierilor și orfevrierilor italieni.