Pe numele georgian impronunțabil Uplistsikhe, acest straniu complex de peșteri din secolul IV î.Hr se cheamă, în traducere, „Fortăreața lui Dumnezeu” și este unul dintre locurile cele mai spectaculoase și puțin bătătorite de turiști pe care am avut ocazia să le văd vreodată.

 

Dacă în general asemenea peșteri sunt destul de ascunse și greu accesibile, aici ajungi în 40 de minute cu mașina din capitala Tbilisi (despre care voi povesti mai multe zilele următoare), la fel ca Gori și Mtskheta, alte două obiective georgiene.

Practic, dacă petreci un weekend în Tbilisi, ca un city-break, poți vedea lejer cel puțin trei obiective turistice impresionante și aproape deloc cunoscute. Asta mi-a plăcut foarte tare și este și motivul pentru care aș recomanda Georgia ca destinație de pus pe Wishlist.

Fortăreața se află la 15 metri înălțime, deasupra albiei râului Mtkvari. Toate denumirile georgiene sunt această abundență de consoane aflate unele după celelalte, iar limba lor e o familie lingvistică în sine, care nu seamănă cu nimic din ce ați mai auzit până acum.

Voi povesti mai multe despre asta, dar nu vă impacientați dacă atunci când citiți denumirile nu le puteți pronunța nici măcar în minte: nici noi n-am reușit, dar ne mai străduim și zilele următoare.

Uplistsikhe este un fost centru religios, politic și cultural din perioada antică, întins pe o suprafață de opt hectare săpate în stâncă, având influențe păgâne și creștine în același timp. Biserica creștină din vârf datează din perioada de glorie, secolele IX-XI, dar în secolul al XIII-lea întreaga așezare a fost cotropită de mongoli și distrusă în mare parte.

De-a lungul timpului georgienii au găsit aici o mulțime de artefacte prețioase istoric, precum bijuterii de aur și argint, piese ceramice sau sculpturi. Totuși, ceea ce face locul atât de spectaculos nu este istoria, în care se află multe necunoscute și incertitudini, ci felul în care trecerea timpului a acționat asupra stâncilor, săpând forme și geometrii incredibile.

Deși pare accidentat, relieful este ușor de cucerit dacă pietrele sunt uscate. Nu aluneci decât foarte greu pe suprafața lor rugoasă, dar tot trebuie să ai pregătiți bocanci, ca să te poți bucura de experiență fără să-ți faci griji că ți-ai putea luxa vreo gleznă la urcare sau la coborâre.

Georgienii nu se numesc pe ei „georgieni” – denumire care pare să fi venit de la „georgios”, lucrători ai pământului – ci se raportează la străvechiul regat Kartli din secolul XVIII. Astfel, în multe scrieri medievale fondarea orașului Uplistsikhe îi este atribuită unui personaj mitic numit Uplos, nepotul lui Kartlos însuși. Georgienii vorbesc despre ei înșiși ca fiind „kartveli”, iar denumirea actuală este mai degrabă administrativă. Chiar și în engleză, un georgian îți va spune cu mândrie că el este „Kartvelo”, nicidecum „Georgian”.