În această perioadă complicată, fiecare dintre noi își testează propriile supape interioare.

 

O prietenă bună mi-a povestit cum a reușit să țină piept anxietății cu ajutorul sportului intensiv, deși nu fusese niciodată o atletă.

 

O alta s-a apucat de meditație, zilnic, iar alte câteva au început să viziteze, săptămânal, lăcașuri de cult, pentru a-și aduna gândurile și a se conecta în mod diferit la propria persoană.

 

Indiferent de convingerile noastre profunde, toți simțim nevoia să evadăm într-un spațiu de pace și liniște care să ne permită să gândim limpede.

 

De aceea, când o altă prietenă mi-a povestit despre un retreat de yoga la care plănuiește să meargă în iunie, în Muntenegru, m-a intrigat ideea.

 

Când am aflat că organizatoarea retreat-ului, Ionela Pătrașcu, a studiat yoga chiar în India, mi s-a părut persoana potrivită să purtăm o discuție concretă și aplicată despre realitatea acestei practici.

 

Deși am practicat o vreme Pilates și meditez din când în când, recunosc că ideea de yoga nu m-a atras niciodată.

 

Mi-a trezit, în schimb, o stranie curiozitate: era un lucru despre care auzeam mereu, dar pe care niciodată nu știam cum și de unde să-l apuc. 

 

Fiind un om căruia îi place să găsească răspunsuri la propriile curiozități, m-am gândit să stau de vorbă cu Ionela, iar întâlnirea noastră mi-a schimbat termenii în care priveam acest sistem de gândire.

 

Da, sistem de gândire, fiindcă yoga nu este nicidecum o religie – cum greșit se consideră adesea – ci pur și simplu un mod diferit de a vedea viața și de a te raporta la ea.

 

Ionela a practicat de la opt ani arte marțiale și shotokan tradițional, ceea ce i-a creat din start un cadru de gândire diferit și niște repere clare în care judecă lumea: ”Pentru mine, întotdeauna mișcarea fizică în sine s-a legat de un sistem filozofic din spate, de principii de conduită, gândire și de un sistem energetic pe care îl înțelegeam prea puțin când eram mică”.

Pentru că munca fizică era enormă, iar unele antrenamente forțau atât de mult corpul încât „de la un punct încolo era mai mult vorba despre tărie mentală decât despre mușchi”, Ionela a înțeles rapid lucruri care par complicate și abstracte pentru cei care se apucă mai târziu de yoga sau mindfulness.

 

De exemplu, acel sentiment de a fi atotputernic și dorința de a câștiga cu orice preț sunt noțiuni pe care le asociază indestructibil cu ideea de „ego”, despre care se vorbește mult în filozofia orientală.

 

Acea adrenalină a învingătorului a dus-o, în timp, la realizări extraordinare, precum centura neagră câștigată la 18 ani, dar și la accidentări dure și forțări peste limită ale propriului corp.

 

Odată cu centura neagră, Ionela a înțeles că se încheie o etapă din viață și că „artele marțiale nu-mi mai ofereau răspunsuri la căutările mele”.

 

Totuși, același ego a fost factorul care nu i-a permis să se desprindă cu totul de zona în care ajunsese să se simtă puternică și învingătoare. A fost nevoie de un accident la genunchi, o ruptură severă de menisc, pentru a pune în sfârșit punct. 

 

După cum ea însăși recunoaște acum, a fost un fel de „Vrei să insiști pe un drum care nu mai e al tău? Hai să vedem cum faci asta dacă nu mai poți să mergi’’. 

 

În perioada în care Ionela era imobilizată cu piciorul în ghips și, pentru prima oară în viață, silită să stea pe loc, a apărut o altă cale.

 

Persoana care a ajutat-o cu recuperarea i-a deschis calea spre yoga și qigong, adică acel sistem spiritual de a cărui existență știa deja, dar pe care nu știa de unde și cum să-l apuce. 

 

Yoga și Qigong au ajutat-o să evite o operație complicată la genunchi și i-au redat speranța în viitor.

 

La finalul procesului, și-a dorit să ajungă în India, ca să înțeleagă imaginea de ansamblu: avea deja o bucată din filosofie înțeleasă din arte marțiale, yoga și qigong au mai adăugat un strat, dar rămâneau multe întrebări fără răspuns.

 

„Mi s-a părut vital să învăț yoga ca sistem spiritual și nu doar ca formă de mișcare fizică”, explică Ionela.

 

Hatha yoga tradițională i s-a potrivit perfect și, fiindcă îi era greu să găsească în România profesori specializați pe acest tip de yoga, a ales să devină chiar ea trainer certificat, în cadrul Sivananda School of Yoga din India.

 

„Dacă yoga provine din cultura indiană, am simțit că acolo trebuie să mă duc să îmi sedimentez și cresc practica, așa că asta am făcut”, explică ea.

 

Am povestit cu Ionela despre experiența ei cu Yoga ca mișcare, dar și ca experiență spirituală, și despre modul în care este perceput acest curent la noi în țară:

 

FINE SOCIETY: Se poate face yoga strict ca mișcare, fără partea spirituală atașată, cu meditație și altele ? Și viceversa?

 

Ionela Pătrașcu: Se pot face multe lucruri, depinde foarte mult ce cauți. 

 

Pentru mine, yoga întotdeauna a fost acest sistem complet de evoluție spirituală și mi se pare greu de imaginat cum ar fi să îi rup doar o parte și să le ignor pe celelalte.

 

E ca și cum ai vedea o femeie superbă și să te îndrăgostești doar de hainele ei sau doar de mintea ei. Mie întotdeauna mi-a plăcut întregul, o femeie este superbă și prin minte și prin corp și prin vorbă, gesturi, haine și modul în care le poartă. 

 

Cu siguranță le poți lua pe rând și aprecia diferit, dar nu le poți nega existența. 

 

Așa mi se pare și cu yoga – da, sunt momente mai ales la început, când te axezi mult pe partea fizică de asane, pentru că un corp neantrenat și nedisciplinat nu are cum să găzduiască o minte liniștită și puternică și automat un câmp energetic înalt.

 

Cu siguranță, pe măsură ce progresezi, îți muți atenția încet, încet pe toate rotițele sistemului yoga. 

 

Swami Vishnudevananda, discipolul lui Swami Sivananda și cel care a creat școala Sivananda de fapt, fundamentează yoga pe 5 principii: asane făcute corect, respirație corectă, relaxare corectă, alimentație sănătoasă și meditație și gândire pozitivă. 

 

Toate cele cinci funcționează ca bilele unui rulment – pe măsură ce una se mișcă, automat se mișcă și celelalte și încet, încet toate împreună produc mișcarea înainte. 

 

FINE SOCIETY: Strict ca exercițiu fizic, cum i-ai explica cuiva care se află la început de drum diferența dintre yoga și Pilates? Ce să aleagă dacă e vorba strict despre mișcare?

 

IP: Yoga și Pilates cumva s-au trezit în aceeași barcă a așa numitelor forme de mișcare body-mind-spirit.

 

Eu le predau și le iubesc pe amândouă, însă mi-e tare greu să le pun în același loc pentru că sunt complet diferite, mai exact pentru mine sunt complementare.

 

Strict ca exercițiu fizic, dacă cineva vrea doar să facă mișcare, Pilates este cea mai bună alegere. Nu cred că există vreun sistem sportiv care să lucreze atât de armonios și complet corpul. 

 

Yoga întotdeauna va merge mai departe, corpul fizic este 10% din tot procesul, iar focusul este pus pe evoluție, pe minte, pe reglajele emoționale fine, pe sine și pe suflet.

 

Dacă ne gândim că energia urmează întotdeauna gândul, atunci ordinea va fi mereu de la gând la energie și apoi la corp.

 

Pilates este un sistem perfect adaptat corpului și automat efectele sunt de la corp spre minte.

 

Nu are cum să aibă forța unui sistem spiritual și nici nu își propune să facă asta. 

 

Cu siguranță oamenii care practică Pilates devin mai conștienți de corpul lor și automat și de ei și cu siguranță sportul ajută sănătatea, atât fizică cât și mentală, dar nu le confundăm. 

 

Cum spuneam, le folosim complementar – odată corpul lucrat corect în Pilates, se poate avânta mult mai ușor în disciplina yoga lucrând și pe planurile superioare ale minții, energiei și spiritului.

 

FINE SOCIETY: Care sunt principiile spirituale din Yoga care ție ți se par relevante pentru vremurile noastre stresante?

 

IP: Mai mult ca oricând, în această perioadă cred că avem nevoie de sistemul complet care ne învață cum să trăim în armonie cu noi și cu ceilalți, cum să fim sănătoși cu adevărat, nu doar slabi ca să intrăm în nu știu ce tipare, cum să ne ajutăm unii pe ceilalți. 

 

Toate aceste principii ale armoniei, comuniunii cu planeta noastră și cu Divinitatea, oricum alegem să îi spunem, mi se par vitale acum.

FINE SOCIETY: Tu organizezi retreat-uri de yoga. Ce impact are asupra cursantului o perioadă de câteva zile de yoga intensiv, față de o disciplină de tipul „de 2/3 ori pe săptămână”?

 

IP: Ca să îți dau un exemplu, câteva zile de practică intensă sunt ca o injecție de adrenalină în sânge.

 

Îți oferi ocazia să crești în câteva zile cât poate pentru un an.

 

Retreat-ul îți dă acel timp și spațiu pentru practica completă, un tip pe care în mod normal nu îl avem. Experimentezi și meditația, și tehnicile de respirație, și asanele și alimentația sănătoasă, și odihna, și relaxarea profundă. 

 

Pe de altă parte, doar un retreat, fără disciplină de 2/3 ori pe săptămână, nu va fi suficient.

 

Este așa, ca o zi de spa superbă, dar tenul și corpul vor continua să arate frumos și curat doar dacă tu vei continua ritualurile zilnice de înfrumusețare. 

 

Un retreat te ajută să îți creezi reperele, disciplina, să strângi energie și să te bucuri de cât de bine te simți după, însă cu siguranță ai nevoie să continui ca să mergi mai departe și să păstrezi sentimentul de bine. 

 

FINE SOCIETY: Ai avut oameni care au venit la cursurile tale sceptici sau cu prejudecăți legate de yoga și și-au schimbat ulterior părerea?

 

IP: Încă mai am mulți ani de predat yoga ca să îți răspund mai bine la această întrebare. 

 

Poate cea mai frecventă prejudecată ar fi că o ședință de yoga pe săptămână va rezolva toate problemele.

 

Studenții care deja practică yoga de câțiva ani încep să vadă că yoga doar îți face lumină și îți arată purul adevăr despre tine din acest moment. Și apoi încearcă prin toate metodele să te confrunte cu el până te vezi și până începi să lucrezi real cu tine.

 

Yoga doar ne dă instrumentele, ne arată drumul, ne spune regulile și apoi depinde de noi când, cum și cât din ele luăm. 

 

Și aș mai adăuga și prejudecata religioasă – nu fac yoga pentru că biserica o interzice, pentru că este despre demoni sau altele.

 

Yoga nu este o religie, este un sistem filozofic de evoluție spirituală care s-a născut în cultura indiană.

 

Limba folosită este sanscrita, dar yoga poate fi practicată de oricine, din orice religie, fără să fie forțat să renunțe la religia lui. Ba din contră, yoga ne ajută să ne apropiem și deschidem chiar mai mult spre Divinitate.

FINE SOCIETY: Dacă ar fi să-i explici cuiva DE CE ar trebui să încerce yoga, ce i-ai spune?

 

IP: Evit să conving oamenii să vină la yoga.

 

Vrei să vii să încerci, haide, încearcă! Ține mintea deschisă și vezi cum te simți.

 

Sau, cum ar zice iubitul meu și nu îmi mai iese din cap acum: dacă te gândești să vii, înseamnă că te-ai decis deja. 

Ionela organizează un retreat de yoga în Muntenegru, mai exact în Lovcen National Park, în luna iunie. Toate detaliile le găsiți AICI.