Recunosc, am o imensă slăbiciune pentru piesa lui Mihail Sebastian.

 

Nu doar că am citit „Jocul de-a vacanța” de nenumărate ori, dar am și jucat în liceu într-o variantă amatoricească a piesei.

 

Poate și de asta, m-a atins foarte tare proiectul colaborativ VILEGIATURA & Noemi Meilman: geanta plus carnetul, ambele fiind gândite pentru o vacanță de vară tihnită, ca în vremurile copilăriei.

 

Geanta este realizată dintr-un material tehnic, impermeabil, fiind ușoară și rezistentă în același timp.

 

Se face mică, cât să încapă într-un pumn, și poate fi luată peste tot, de la plajă la piață.

Carnetul „Jocul de-a vacanța“ are ca inspirație piesa de teatru cu același nume scrisă de dramaturgul Mihail Sebastian în anul 1936.

 

Piesa – în trei acte – a avut premiera pe 17 decembrie 1938, la Teatrul Comedia din București.

 

Deși are aproape un secol de existență, piesa lui Sebastian este la fel – ori poate chiar mai actuală – prin subiectul ei.

 

Intriga este simplă: într-o vară, cinci necunoscuți de diferite vârste și din medii total diferite se întâlnesc întâmplător la o pensiune de lângă Lacul Roșu, loc în care fiecare dintre ei se află, separat, pentru o lună de vacanță.

 

Unul dintre oaspeți, Ștefan Valeriu, sabotează în secret comunicarea pensiunii cu lumea, ascunzând scrisorile primite, sabotând radioul și decuplând telefonul.

 

Motivul lui: Ștefan consideră contactul cu lumea exterioară ca fiind prea invaziv pentru ideea de vacanță, pentru minunatul „joc de-a vacanța” în care, pentru câteva zile sau săptămâni pe an, te prefaci că trăiești în afara lumii.

 

Pare amuzant cum comunicarea de atunci cu lumea – radioul, telefonul și poșta – erau considerate factor perturbator pentru viețile oamenilor, în timp ce în ziua de azi avem cel puțin zece feluri de a fi găsiți de ceilalți în orice secundă.

Niciodată „Jocul…” lui Mihail Sebastian nu a fost mai actual și relevant decât acum, în epoca vacanțelor hiper-conectate la lume.

 

”CORINA: Și cum se cheamă jocul dumitale?

ȘTEFAN: Are mai multe nume, dar dumneata ești o fată cinică și ai să râzi.

CORINA: Și ți-e frică de râsul meu?

ȘTEFAN: Nu. Se cheamă… jocul de-a vacanța. Și se mai cheamă jocul de-a uitarea. Și s-ar mai putea chema jocul de-a fericirea.

CORINA: Ai dreptate. E un nume puțin comic. Totuși, n-am să râd. Jocul de-a fericirea… Și e greu jocul ăsta?

ȘTEFAN: A! Sigur că da… E un lucru complicat fericirea. Trebuie învățat cu răbdare, cu metodă… Acasă, la București, n-am timp. Am alte lucruri, mai urgente. Nu mai serioase – pentru că nimic nu e mai serios decât fericirea – dar mai urgente. Aici, însă, aici sunt absolut decis să fiu fericit. Cu orice preț. Cu brutalitate, dacă nu se poate altfel. Cu grosolănie, după cum ai văzut. Vezi șezlongul ăsta? Eu sunt un om care unsprezece luni pe an cedez locul în tramvai femeilor. Ei bine… șezlongul ăsta nu-l voi ceda!

CORINA: Ești feroce…

ȘTEFAN Nu râde. E foarte grav ce-ți spun. Ți se pare puțin lucru un șezlong? Vai, cum te înșeli! E prima treaptă spre lene, e prima treaptă… spre fericire. Dacă am uneori stimă pentru civilizație, este că a reușit să născocească un lucru așa de amical, așa de leneș. O brută n-ar fi putut să descopere asta. Ascultă-mă pe mine… a fost un poet!”

 

Carnetul cu coperta creată de Noemi Meilman – și care vine împreună cu geanta VILEGIATURA – este o invitație duioasă la vacanță, dar și o pledoarie nostalgică pentru o pauză de redescoperire a lumii și a propriei persoane.

 

Geanta se vinde împreună cu carnetul și costă 595 de Lei, iar doritorii o pot găsi aici.

Indiferent unde plecați vara asta și ce geantă purtați pe umăr, păstrați în gând spiritul piesei lui Sebastian, ca o temă de gândire pentru vacanța de vară!