Pentru prima dată decriptate și arătate lumii întregi, volumele din biblioteca domnișoarei Chanel dezvăluie o altă latură a personalității ei, iar locul ales pentru vernisaj – Veneția – nu este nici el întâmplător, fiind unul dintre destinațiile predilecte ale lui Mademoiselle pentru inspirație și cultură.

Expoziția pornește de la o notă de mână scrisă de Coco Chanel: ,,Viața pe care o trăim efectiv este limitată, în schimb viața pe care o visăm, aceea este marea și adevărata noastră existență, fiindcă va continua mult dincolo de moarte”.

Să citească și să-și viseze viața este exact ceea ce făcea și tânăra Emma Bovary, iar manuscrisul celui mai cunoscut roman al lui Gustave Flaubert, ,,Madame Bovary”, publicat în 1856, este prezentat la loc de cinste cu ocazia acestei expoziții. În apartamentul lui Chanel de pe Rue Cambon 31, rafturile sunt ticsite de astfel de cărți, toate fiind prezențe liniștitoare care au ajutat-o pe Mademoiselle să-și imagineze și să-și construiască propria poveste.

Sofocle, Virgil, Rabelais, Shakespeare, Montaigne, Madame de Sévigné, Baudelaire, Verlaine, Barbey d’Aurevilly, Lautréamont, Rilke, Proust, Claudel, Apollinaire și Mallarmé, toți au fost tovarășii de călătorie ai lui Coco Chanel. Inclusiv poezia are un loc esențial în biblioteca ei, ranforsat și de relațiile speciale cu Jean Cocteau, Max Jacob sau Pierre Reverdy, care i-au dedicat, fiecare, nenumărate poeme și scrisori.

Proximitatea autorilor și a textelor acestora i-a permis lui Chanel să-și descopere propriile mijloace de expresie. Ea a ales să se dezvăluie lumii prin modă, într-un avangardism și o modernitate care și-au depășit propriul spațiu temporal. Ca dovadă, spiritul Chanel rămâne la fel de actual și de inspirațional chiar și la multe decenii distanță. La fel ca poeții și scriitorii pe care-i admira atât de tare, Chanel și-a creat și și-a impus un vocabular stilistic propriu, transformându-și existența într-un roman în adevăratul sens al cuvântului.

Într-un articol din 1936, intitulat ,,Când moda ilustrează istoria” (foto jos), Mademoiselle Chanel își povestea fascinația pentru femeile renascentiste pictate de Lucas Cranach sau François Clouet. Acele figuri puternice și sobre, care purtau rochii negre cu gulere înalte care le evidențiau bijuteriile, simbolurile propriei puteri. Avea să transpună aceste imagini în propriile ei creații de modă.

Jean Cocteau, cu care împărtășea gustul pentru tot ceea ce este nevăzut și aflat de cealaltă parte a oglinzii și a filelor de carte, scria despre Coco: ,,A reușit, în mod aproape miraculos, să opereze în modă după aceleași reguli care erau cândva valabile strict în lumea poeților, a muzicienilor și a pictorilor. A impus invizibilul, a impus noblețea tăcerii și a simplității și le-a adus în viața socială”