Există timp pentru muncă și timp pentru dragoste, ceea ce nu mai lasă timp pentru nimic altceva.

O mostră de înțelepciune a lui Gabrielle – Coco – Chanel, aplicabilă la perfecție unei lumi care, deși nu are nimic de-a face cu moda și trendurile, se află în legătură directă cu moștenirea celebrei creatoare de modă.

 

Așezate în inima regiunii Bordeaux, în zonele Saint-Émilion și respectiv Margaux, care dau și apelațiile viticole omonime – Château Canon, Château Rauzan-Ségla și Château Berliquet sunt trei locuri unde vinul reprezintă activitatea centrală, pasiunea, sensul vieții, iar asta, vorba lui Coco, nu lasă timp pentru nimic altceva.

Cele trei podgorii sunt numite, cu duioșie și „vinurile Chanel”, datorită asocierii cu frații Wertheimer, proprietarii colosului CHANEL, care le-au achiziționat pe rând: mai întâi Château Rauzan-Ségla în 1994, apoi Château Canon în 1996 și Château Berliquet în 2017.

În 2012, am avut ocazia să vizitez Château Canon, iar ceea ce văd în continuare aievea sunt galeriile întinse pe 80 de hectare sub Château și în împrejurimile acestuia, la zece metri sub pământ.

Din loc în loc, prin tavan, se vedeau rădăcinile viței de vie de deasupra, o senzație stranie de lume întoarsă pe dos. A fost un mod fantastic de a înțelege, din interior, ideea de terroir, esențială pentru a putea cuprinde cu mintea lumea vinurilor.

Cuvânt francez, intraductibil, terroir sintetizează suma factorilor naturali care influențează calitățile unui vin, începând cu tipul de sol în care crește vița de vie și până la caracteristicile de climă.

Și, în mod evident, mai ușor de înțeles ideea de terroir când te afli înăuntrul lui.

 

Am avut bucuria să-l cunosc atunci pe scoțianul John Kolasa, omul care pusese pe picioare Château Canon, de la vinificație până la smulgerea cu mâna a vechilor răsaduri de viță de vie.

La acel moment, Kolasa primea la Château Canon scriitori din lumea-ntreagă, veniți la castel în căutarea inspirației.

Își dorea ca unul dintre ei să scrie cândva o carte numită „It’s only wine”, în care să explice că „vinul e ceva care ar trebui să se găsească pe orice masă, ca pâinea, nu ceva ce ții în pivniță ca să vinzi apoi la suprapreț”.

Vinul este un domeniu al pasiunii absolute, dar și al incertitudinii absolute, fiindcă totul ține de lucruri imposibil de controlat.

Din același terroir nu vor ieși doi ani la rând struguri cu același gust sau savoare, via fiind un organism viu, care trebuie înțeles.

Și, dacă mai e vreun dubiu că dragostea chiar transcende orice altceva, o amintire pe care o port cu mine de la Château Canon a fost povestea spusă de John Kolasa, fostul manager al podgoriei, care s-a retras la pensie la câțiva ani după vizita noastră.

Pentru vinurile CHANEL, John era o potrivire perfectă: înainte să se apuce de vinificație, fusese primul bărbat din Marea Britanie care absolvise o specializare universitară de broderie creativă, la Londra, în anii 70.

Cu câteva ore înainte de vizita noastră, Kolasa primise vizita unor executori testamentari ai unui comerciant de vinuri din Bristol, pe nume John Avery.

Acesta lăsase stipulat în testamentul lui că perla colecției sale de vinuri, o sticlă din 1899, trebuia să fie băută în același castel în care el își petrecuse luna de miere, cu 51 de ani în urmă. Acela era Château Canon.

Cam acesta este genul de pasiuni și amintiri pe care le naște universul vinurilor, dar și genul de povești pe care le puteți descoperi în cadrul sesiunilor Le Wine Club by Le Bistrot Français.