Senzația pe care o am eu foarte des în lumea de astăzi este că totul vine razant către mine.

 

Ca un jucător de tenis care stă în fața unui aparat de aruncat mingi, doar că aparatul e setat pe „Fast-fast-forward”, iar în intervalul de timp în care jucătorul apucă să lovească o minge, mai vin încă zece către el.

Tocmai de asta, nu mai avem luxul de a planifica unele lucruri sau răgazul de a ne gândi ce aspecte ale vieții au nevoie de atenție sau de „mentenanță”.

 

Când avem nevoie să eliberăm ceva în agendă, renunțăm sau amânăm fix ceea ce considerăm a fi „lucrurile mici” și care nu par esențiale: pauzele de masă în care să stăm chiar la masă, nu pe tastatură; controalele periodice la medic; programările la testele anuale; antrenamentele la sală, orele de relaxare la spa… să continui lista?

 

Având un timp limitat la dispoziție, încercăm să prindem din zbor lucrurile mari, mingile care vin cu cea mai mare viteză către noi, lăsându-le pe celelalte să se adune în jurul nostru.

 

Când vine vorba de sănătate, prioritar înseamnă, în cele mai multe cazuri „Atunci când ne doare ceva”, restul chestiunilor stringente (controale și teste periodice) fiind ignorate în numele lui „Nu are cum să mi se întâmple tocmai mie”.

 

Și tocmai aici, în prăpastia dintre „Nu mă doare nimic” și „Nu o să mi se întâmple taman mie” se întâmplă drame care ar putea fi evitate printr-un simplu… gest.

 

Luna ianuarie este luna de conștientizare a luptei împotriva cancerului de col uterin.

 

Mi se pare o lună aleasă teribil de bine, fiindcă începutul de an este momentul în care ar trebui să ne așezăm cu agenda în față și să ne gândim: când îmi fac testul Babeș-Papanicolau? Când îmi fac o mamografie? Când îmi fac ședința de monitorizare pentru alunițe? Când îmi fac detartrajul periodic? Când îmi fac _inserează aici orice analiză/programare care știi că e importantă pentru sănătatea ta_?

 

 

Nu le faci pe toate azi sau luna asta, dar pentru ca ele să se întâmple trebuie să le faci loc în planurile tale, să le eșalonezi pe tot parcursul anului.

 

Doar că, de multe ori, asta nu se întâmplă.

 

Cancerul de col uterin este cel mai frecvent tip de cancer ginecologic diagnosticat în România și al treilea cel mai comun în rândul femeilor din țara noastră.

 

Totodată, este și printre puținele tipuri de cancer pentru care există un tip de prevenție concretă: vaccinul HPV.

 

CE REPREZINTĂ ACEST HPV?

 

Pentru că am observat că există mereu multă informație scoasă din context sau incompletă, inclusiv pe teme pe care le considerăm cunoscute de toată lumea, aș vrea să punctez aici câteva lucruri.

 

Infecția cu HPV (virusul papiloma uman, care afectează epiderma și membranele mucoase) este o infecție virală direct legată de un risc mai mare de a dezvolta diferite tipuri de cancer, în special cancer de col uterin, dar și cancer cervical, anal sau vulvo-vaginal.

 

Concret, virusul HPV cauzează peste 99% dintre cazurile de cancer de col uterin, leziuni precanceroase, dar și majoritatea cancerelor vulvo-vaginale. 

 

8 din 10 femei se infectează măcar o dată în viață cu HPV.

 

Prima metodă de reducere a riscului de cancer o reprezintă vaccinul HPV al fetelor, începând cu vârsta de 11 ani, dar și a femeilor adulte care nu au beneficiat de vaccinare în adolescență (după consultarea medicului specialist, în acest caz!).

 

A doua metodă, pe lângă vaccinare, o reprezintă investigarea periodică prin testare Babeș-Papanicolau sau test HPV, pentru a identifica leziunile precanceroase și formele incipiente – tratabile – de cancer de col uterin.

 

Atât vaccinarea, cât și controalele periodice, reprezintă liniuțe „mici” pe lista miilor de lucruri de făcut în agendele noastre, genul de liniuțe pe care adesea le tăiem de pe lista priorităților noastre.

 

Dar ele ne pot salva viața.

 

CUM SE FACE VACCINAREA HPV?

 

Pentru că eficiența maximă a vaccinului este ÎNAINTE ca persoana să fi fost expusă virusului HPV, vaccinarea este recomandată încă din adolescență, atât pentru fete cât și pentru băieți.

 

Da, și pentru băieți, fiindcă ei pot fi atât purtători care să infecteze viitoarele partenere, cât și potențiali pacienți oncologici, cu incidență a cancerului anal sau a cancerului de penis.

 

De ce am spus că un lucru mic poate salva vieți?

 

De la 1 decembrie 2023, s-a extins grupul-țintă care beneficiază de vaccinare gratuită sau compensată împotriva HPV, deci efortul principal este de cel de a primi informația și a face programările necesare.

 

Este unul dintre lucrurile pe care le punem adesea în categoria „de amânat” sau „nu o să mi se întâmple tocmai mie”, dar un simplu gest – pentru unele categorii chiar gratuit – poate schimba totul.

 

CE POȚI FACE, CONCRET?

 

Dacă ești părinte de fată cu vârsta între 11 și 18 ani, vaccinarea este gratuită, direct la medicul de familie, pe baza unei cereri semnate de părinți.

Dacă ești părinte de băiat cu vârsta între 11 și 18 ani, vaccinarea se poate realiza pe bază de rețetă compensată 100%.

 

Se cumpără vaccinul de la farmacie, pe baza rețetei compensate, iar vaccinarea este realizată tot de către medicul de familie.

 

Dacă ești femeie cu vârsta între 19 și 45 de ani, rețeta pentru vaccin este compensată 50%.

 

În acest caz, vaccinarea se fac după o discuție prealabilă cu medicul, pentru a determina dacă au existat infectări cu HPV până în acel moment.

 

Practic, 5 milioane de români pot beneficia de vaccin HPV gratuit sau compensat.

 

5 milioane de vieți care pot scăpa de loteria lui „Mie nu o să mi se întâmple”, înlocuind norocul cu o certitudine: un gest punctual care poate schimba o viață.

 

Sper că v-am dat de gândit cu acest articol și că, în acest an, pe agenda priorităților voastre, lucrurile „mici” și esențiale precum cel de mai sus vor fi scrise cu cerneală roșie, având întâietate în fața tuturor „mingilor” pe care viața le aruncă cu viteză înspre noi, zi de zi.

 

Să fim sănătoși și să avem mai multă grijă de noi, în fiecare zi!