Despre tot ce-i fin și fain

Mărțișorul e despre mărțișoare, nu despre bijuterii și parfumuri

By 1 martie, 2016Happenings
read time 3 min
 
1 martie, 2016

Mărțișorul e despre mărțișoare, nu despre bijuterii și parfumuri

Sunt născută în luna Mărțișorului și, ca toți copiii de martie, această perioadă este momentul meu de magie din an. „Luna femeii”, denumită astfel pentru a vinde mai multe bomboane, bijuterii și parfumuri, nu este însă despre cadouri scumpe și surprize livrate în sacoșe imense. Martie e despre Mărțișor și dragoste. Și asta este mai mult decât suficient.

by

– Ce cadou să-ți iau de Mărțișor?
– Un Mărțișor.

 

N-am suportat niciodată această întrebare: „Ce să-ți iau de Mărțișor?”. E ca și cum ai întreba „Ce copac vrei să decorăm de Crăciun?”. Mărțișorul e despre mărțișoare, acele miniaturi făcute cu migală de mâna unui artizan, legate cu un șnur alb-roșu, și însoțite neapărat de un buchet mare de zambile.

 

Da, mă număr printre acei oameni romantici și de modă veche, pentru care Mărțișorul e ceva mititel, de cuprins în podul palmei, legat cu un șnur roșu. Nu e un nume generic pentru parfumuri, bijuterii, haine, laptopuri, telefoane mobile, pantofi Louboutin și orice altceva care se poate împacheta cu fundă. Înseamnă un talisman mic, de suflet, pe care cineva ți-l dă cu drag ca să-l porți în piept.

Când ați purtat ultima oară în piept o sticlă de parfum sau o pereche de pantofi cu toc? Exact, așa mă gândeam și eu…

Mărțișorul este sărbătoarea mea preferată din an. Vă vine sau nu să credeți, nici măcar Crăciunul nu-i face concurență în sufletul meu, iar în perioada în care locuiam și studiam într-o altă țară, singurul moment în care dorul devenea adânc până la inimă era de 1 martie. Atunci mi-aș fi dorit să fiu acasă, cu o pungă de mărțișoare în brațe.

 

În plus, pe lângă faptul că ador primăvara și florile ei, sunt născută în martie, iar Mărțișorul a fost mereu semnalul că începe perioada MEA din an.

În fiecare an, îmi doresc același lucru: un Mărțișor simplu și un buchet de zambile. Bine, recunosc, un buchet mare-mare de zambile, fiindcă le iubesc de nu mai pot! Mă stânjenesc însă întrebările de tip „Ce cadou să-ți iau…?”, fiindcă simt că aruncă tot mai mult în uitare cel mai simplu, sensibil și frumos simbol al primăverii: acea figurină mică, făcută manual (nu am luat și nu voi lua niciodată chinezisme făcute pe bandă!) și legată cu șnur.

Pentru mine, regula e simplă: dacă nu încape în palmă și are și o altă funcționalitate în afară de a fi prins în piept cu un ac, nu e Mărțișor!

Vă fac și o mărturisire: cel mai vechi și drag Mărțișor al meu este coșarul cu scară din stânga fotografiei de mai sus, pe care îl am de când eram mică. Poate și de asta coșarii mă înduioșează mereu… Iar dacă iubiți și voi Mărțișorul, la fel ca mine, gândiți-vă de două ori înainte să dăruiți lucruri care pot fi cadorisite și în orice altă zi a anului. Iubesc și eu parfumurile, pantofii, accesoriile, firește… dar nu de Mărțișor. Există alte 364 de zile din an. Pe asta lăsați-mi-o în pace.

 

Mărțișorul adevărat, cel de cuprins în palmă, poate fi primit doar azi și nu întâmplător se poartă în stânga, lângă inimă. E o convenție jucăușă prin care putem trimite, sub felurite forme și culori, un mesaj subtil si nespus de simplu, care să ajungă direct la inima oamenilor dragi.

Pentru mine, Mărțișorul este despre:

… emoția primului Mărțișor, primit în clasa întâi de la băiatul din prima bancă de la geam;

 

… bucuria mirosului de zambile care te trezește dimineața, într-o casă inundată de lumina unei prime zile de primăvară;

 

… așteptarea cu fluturi în stomac a unui Mărțișor de la băiatul care îți place. Și, chiar dacă el nu venea mereu, acel sentiment de emoție combinată cu îndrăgosteală nu se uită niciodată;

 

… senzația că poți să iei totul de la capăt, că e un nou început, că odată cu florile copacului de magnolie de pe stradă îți pot înflori și ție visele, chiar și cele de care uitasei;

 

… bucuria plimbărilor prin parc, după o iarnă grea, sau a mersului pe jos printre tarabele cu mărțișoare. Pe vremuri, chiar era o plăcere, fiindcă mărțișoarele erau puține și frumoase. Acum sunt multe și chinezești…

 

… emoția alegerii acelor mărțișoare potrivite pentru prietenele tale. Pentru mine era un adevărat ritual și fiecare figurină era aleasă cu atenție și cu emoție. Din păcate, fiindcă obiceiul s-a pervertit atât de tare, în ultimii ani mărturisesc că n-am mai avut același elan în a căuta și a oferi Mărțișoare. S-a pierdut reciprocitatea gestului, dar și bucuria primirii lor, iar de cele mai multe ori am senzația că sunt considerate redundante de către destinatarele lor.

Dacă nu v-ați convins deja că martie este luna mea de poveste, chiar și căsnicia părinților mei se leagă, într-un fel sau altul, de Mărțișor.

 

Ai mei s-au cunoscut iarna, iar sosirea primăverii i-a prins la începutul poveștii lor. Tata – un inginer cu suflet de istoric boem, obișnuit cu lumea cărților și a războaielor napoleoniene – a trecut cu vederea ziua de 1 martie. Mama, cu o franchețe care n-a părăsit-o nici până în zilele noastre (ba chiar din contră), i-a dat telefon și i-a făcut cel mai elegant și ferm perdaf posibil. Undeva în discuție s-a strecurat, după cum mărturisește, și o afirmație de genul „Nu mă așteptam ca un ardelean care mai trăiește și în București, buricul țării, să nu aibă niciun fel de bune maniere”.

Tata și-a însușit perdaful cu stoicism și, într-un moment de clarviziune sentimentală sau – după cum glumește acum – de maximă inspirație întru spălarea păcatelor, și-a încheiat scuzele cu următoarea afirmație:

– Lasă, într-o zi o să-ți dăruiesc un Mărțișor pe care n-o să-l poți uita toată viața.

541818_10151867720205058_1555968431_n

 

Aproape doi ani mai târziu, pe 11 martie, se năștea subsemnata.

Cum să nu iubesc luna martie?

Foto: Diana-Florina Cosmin

5 Comments

  • Cătălina spune:

    Sunt de acord cu tine, Diana. Mărțișorul este pentru pus în piept.
    Eu chiar ofer mărțișoare confecționate de mână mea.

  • Maria spune:

    Foarte frumos mai ales istorisirea legată de părinții tăi.
    Sinceră să fiu eu nu prea am primit multe mărțișoare la viata mea căci în școală eram destul de timidă, iar mărțișoare multe primeau fetele mai populare. Si nici acum căci soțul este cam zgârcit.??
    Însă am observat cu părere de rău, încă din anii de liceu, că nu se obișnuiește a se purta mărțișorul în piept toate cele 8 zile de pe 1 până 8 cum era când eram mică. Unora li se pare demodat . Păcat.

    • RALUCA CONSTANTINESCU spune:

      Eu exact asa il port, in fiecare zi un alt martisor, intre 1 si 8 Martie. Deci pot purta intr-un an 8 martisoare din colectie.

  • RALUCA spune:

    O primavara frumoasa, cu multe intalniri speciale. 🙂

  • Cris spune:

    De acord cu „definiția” mărțișorului, dar mai ales cu pledoaria pentru zambile!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.