Pe măsură ce conceptele meșteșug și de manualitate devin tot mai atractive în lumea ultra-tehnologizată de azi, încrederea mea în autenticitatea poveștilor scade câte puțin în fiecare zi.

 

Pentru că suntem îndrăgostiți de ideea unor obiecte atinse de mâna unui artizan și nu de cea a unui robot, tot mai multe branduri se străduiesc să contureze o poveste care să implice undeva în text și ideea de handmade.

 

De foarte multe ori, însă, creațiile lor provin 90% de pe o linie de asamblare, iar la final una sau două operațiuni umane reprezintă baza pe care se sprijină toată promisiunea de handmade.

 

Acest contrast între poveste și realitate face cu atât mai remarcabile brandurile care respectă manualitatea încă din vremurile în care ea nu reprezenta centrul strategiilor de marketing.

 

Donzé Cadrans este un producător de cadrane de ceas care realizează, din 1972, unele dintre cele mai elaborate chipuri de ceasuri celebre, fiind fondat de către maestrul smălțuitor (așa s-ar traduce enameller în limba română) M.Francis Donzé, care lucra pe atunci pentru manufactura orologeră Zenith.

În 2011, Donzé Cadrans a fost achiziționat de brandul orologer Ulysse Nardin, într-o strategie de integrare verticală, dar și de securizare a unor meșteșuguri vitale în anii tulburi de după criza financiară. 

 

Concret, dacă foarte multe obiecte, chiar și prețioase, pot fi produse în zilele noastre cu ajutorul mașinilor, meșteșugurile din zona de bijuterie și orologerie se bazează în continuare pe munca migăloasă a mâinii umane, reprezentând probabil ultimul bastion al noțiunii de handmade autentic.

Când vedem cadrane de ceas cu desene, picturi și ilustrații elaborate, în majoritatea covârșitoare a cazurilor ele au fost realizate printr-o tehnică 90% handmade, urmând aproape aceiași pași din secolul XVII.

 

În acest domeniu, limitele inovației sunt reprezentate de un cuptor mai bun pentru ars emailul, niște pensete mai precise sau microscoape mai evoluate pentru artizani.

 

Cam aici se oprește tehnologizarea, restul realizându-se exact ca în vremurile străvechi.

 

Emailare Grand Feu, cloisonné, champlevé: deși denumirile sună complicat la prima vedere, fiecare dintre noi a văzut, la un moment dat, cel puțin o astfel de creație și le voi lua pe rând pentru a fi mai ușor de înțeles.

 

Emailul Grand Feu

 

Este, teoretic, cea mai simplă tehnică de emailare, pentru că presupune o singură culoare pe toată suprafața cadranului, însă în acest domeniu simplitatea este o noțiune teribil de relativă.

 

Suprafața cadranului, după emailare, trebuie să fie absolut perfectă, fără nicio ormă, bulă de aer sau denivelare microscopică.

 

Procesul pornește de la o pudră specială de sticlă (cu aliaje speciale în care nu voi intra aici, fiindcă sunt prea tehnice), într-o anumită culoare.

Totul se realizează manual, inclusiv obținerea pudrei de sticlă, cu ajutorul unei prese manuale precum cea din materialul video făcut de mine în manufactură:

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Fine Society by Diana Cosmin (@finesocietycurator)

Pudra de sticlă este apoi plasată, printr-o sită asemănătoare celei de prăjituri, pe baza metalică a cadranului, și introdusă în cuptor, unde se topește și devine o suprafață rotundă și lucioasă.

 

În cazul emailului de culoare albă, rata de eșec este foarte mare din motive care nu țin neaparat de manualitatea artizanului, ci de factori de mediu: umiditate, temperatură, formarea de bule sau urme în interior.

Dacă alte nuanțe de email mai pot fi șlefuite, cel alb trebuie să iasă perfect din prima, ceea ce duce la o rată de refuz de până la 70%.

 

Da, doar 40% dintre cadranele de email alb trec controlul final de calitate, restul sunt respinse și procesul se reia de la început.

 

 

Emailul champlevé

 

Așa cum sugerează și cuvântul champlevé, această tehnică implică  un tandem format dintr-un specialist în emailare și unul în gravură.

 

După emailare, gravorul străpunge suprafața emailată cu ajutorul unui instrument special, adânciturile compunând o imagine în cel mai mic detaliu.

 

Acest proces durează până la 15 ore pentru un singur cadran și este o activitate care nu lasă loc de greșeală: chiar și o mișcare milimetrică a mâinii poate distruge toată munca realizată până în acel moment.

 

Emailul cloisonné

 

Dacă champlevé implică imprimarea unor adâncituri în suprafața metalului, pentru a crea o imagine, metoda cloisonné presupune modelarea unei imagini cu ajutorul firelor de aur dispuse peste suprafața metalului.

 

Se delimitează compartimente reprezentând diferite bucăți din desen, prin fire milimetrice de aur (grosimea lor este de maximum 0,9 milimetri), iar fiecare compartiment se umple, apoi, cu straturi de email de diferite culori.