Am fost la avanpremiera “Moarte pe Nil”, o poveste clasică cu Hercule Poirot, interpretat în zilele noastre de fantasticul Kenneth Branagh, care semnează și regia.

 

Este al doilea film cu Branagh ca Poirot, după “Crima din Orient-Express” (2017) și, fiind bazat pe o poveste clasică, e un film de modă veche, în cel mai bun sens al termenului.

 

M-a dus cu gândul la epoca de aur a Hollywood-ului și la costumele și decorurile de odinioară.

Filmul are un ritm al lui, care poate părea lent pe alocuri pentru cei obișnuiți cu thrillere și blockbustere cu supereroi, dar care pentru mine a fost plăcut și liniștitor de familiar: “Moarte pe Nil” e o poveste de savurat, nu un maraton de “cât de repede și de concis se ajunge la deznodământ”. Unde ne grăbim așa?

 

Deși am citit cartea demult de tot, în copilăria mea plină-ochi de cărțile Agathei Christie, nu mai țineam minte cine e criminalul, așa că m-am putut bucura de poveste, de decoruri și de atmosfera de anii ‘30.

 

Dar mai ales de distribuția remarcabilă: Kenneth Branagh, Annette Bening, Gal Gadot, Russell Brand, Rose “You Know Nothing Jon Snow” Leslie, Tom Bateman si multe alte figuri cunoscute.

 

Practic, chiar dacă poate nu le știți exact numele, fiecare chip din distribuție o să vă pară familiar de undeva.

 

Un element insolit al filmului este introducerea unui episod din istoria personală a lui Poirot (imaginată de scenariști, în completarea operei lui Christie): aflăm semnificația celebrei sale mustăți și povestea de dragoste care i-a marcat viața. Iar epilogul filmului marchează un nou capitol pentru personaj. Veți vedea.

Ca element de culoare: deși acțiunea se petrece în Egipt, filmul a fost turnat în 2019 în Maroc și respectiv în studiourile din UK, iar pandemia a întârziat doi ani sosirea lui pe ecrane.

 

Dacă vă e dor de un film ca în vremurile de glorie ale cinema-ului, “Moarte pe Nil” este o evadare perfectă într-o lume care nu va mai fi nicicând.