Despre tot ce-i fin și fain

Cum am strunit curățenia casei și de ce menajul spațiului e menajul sufletului

By 26 octombrie, 2018Simplicity
read time 15 min
 
26 octombrie, 2018

Cum am strunit curățenia casei și de ce menajul spațiului e menajul sufletului

Îmi place să fac curat în casă. Nu e ceva ce mi-am dorit să externalizez ca să „scap de-o grijă”, dintr-un amestec de perfecționism și relaxare prin muncă fizică. Vara asta am dus menajul casei la următorul nivel, care e mai simplu ca oricând. Și totul s-a datorat… unei cărți.

by

Provin dintr-o familie pentru care actul curățeniei este un mod de viață. De trei generații, ne place ca totul să sticlească de curățenie, chit că asta înseamnă să ștergem o etajeră de patru ori pe săptămână sau să mutăm cu voluptate aspiratorul prin casă zilnic.

 

Nu este însă o corvoadă, ci o formă de respect al propriei persoane și, recunosc acum, de stranie relaxare a spiritului. Când faci ordine, nu ai timp să te gândești la altceva în afară de faptul că încă se văd niște urme de stropi de apă pe geam, chiar dacă ai dat cu laveta de trei ori.

 

Ceea ce poate fi realmente eliberator, ca să nu spun chiar terapeutic.

 

 

În toate momentele grele ale vieții mele, m-am apucat de un șmotru sănătos. Multe dintre tristețile mele s-au topit în zgomotul unui mop pe podea, iar unul dintre cele mai populare articole de pe blog se leagă de modul în care mi-am ordonat casa după metoda KonMari, o formulă pe care o păstrez cu brio de 4 ani încoace și care a făcut ca totul să devină mult mai simplu. 

 

Să te implici într-o activitate fizică este unul dintre elixirurile tonice ale sănătății mentale, așa că nu văd de ce aș face sală dar aș ocoli curățenia în casă.

 

În fond e casa mea, iar bicepșii se fac la sală, dar se lucrează la fel de bine la mop. Pe încercate. 

 

Vara asta, am citit o carte despre curățenie care mi-a schimbat viața. Am scris AICI despre Dominique Loreau, franțuzoaica naturalizată în Japonia care a scris niște cărți fabuloase despre simplificarea vieții.

 

Prin august, căutând e-book-uri de citit pe telefon în timpul unei călătorii, am dat de o carte a lui Dominique încă netradusă la noi, de care habar nu aveam. O carte despre curățenie, intitulată „Faire le menage chez soi, faire le menage en soi”. Pe românește: ”Cum să faci curățenie în casă și în suflet”. 

 

Am citit-o în două zile, am subliniat și am făcut notițe aproape la fiecare pagină, notițe pe care, odată întoarsă acasă, le-am luat și le-am transformat în experimente.

 

Până la ultimul, tot ce a spus Dominique s-a aplicat de minune în apartamentul meu, iar în acest moment pot să spun că mi-a schimbat radical stilul de viață și de curățenie. 

 

Mai exact, folosesc fix 2 produse pentru tot ce înseamnă spații de bucătărie, podele, parchet, lemn, oglinzi, marmură, granit din baie, faianță, geamuri. Tot.

 

Doar două produse, inspirată fiind de stilul franțuzesc și de cel japonez, care converg amândouă spre aceeași idee, că nu ai nevoie de 20 de produse de curățenie, ci de două produse bune și cât mai naturale.

 

Firește, naturalul e o utopie când vorbim de produse de curățat care au inevitabil o componentă chimică, dar pot fi mai „curate” decât media.

 

Cele două produse sunt oțetul de menaj (vinaigre blanc ménager) și săpunul de alep (savon noir traditionnel ménager), pe care le găsiți pe diferite site-uri, eu le-am comandat tot online, după ce am dat un Google Search.

 

Primul este pentru curățarea suprafețelor de bucătărie (de la podele la cuptor cu microunde, hotă, tot ce nu s-a curățat vreodată cum trebuie va rămâne lună, ca prin minune) și a tuturor suprafețelor de faianță, gresie, geam. 

 

Al doilea este pentru suprafețe mai delicate, precum uși, tocărie, mobilă, tot ce trebuie să lucească dar să și „hrănească” fibra lemnului. Folosind foarte puțin produs, pe o lavetă de microfibră, eu am rămas uimită de rezultate. Recunosc că mai întâi le-am comandat ca experiment, gândindu-mă că un produs folosit de francezi de decenii încoace nu are cum să fie atât de rău, dar nu mă așteptam să mă ajute atât de tare. 

 

Tot ce înainte curățam cu greu prin bucătărie, acum se curăță din două mișcări de lavetă cu oțet de menaj.

 

Singurul inconvenient pentru unii ar fi mirosul – miroase destul de tare a oțet, dar pe mine nu mă deranjează, ba chiar îl prefer în locul mirosului înțepător de chimicale – și oricum dispare dacă aerisești bine o jumătate de oră. 

 

Spre exemplu, puțin oțet de menaj pus într-un bol în cuptorul cu microunde și lăsat până se evaporă topește grăsimile și murdăria depuse în interiorul cuptorului și apoi le cureți foarte ușor cu o lavetă.

 

Perdelele de la baie, puse în mașina de spălat cu două dopuri de oțet în compartimentul de detergent au rămas albe imaculat, după ce câteva săptămâni la rând deliberasem dacă să le arunc la gunoi și să iau altele. Orice e suprafață de geam se șterge impecabil cu câteva picături de vinaigre blanc, uneori chiar fără să fie nevoie să „lustruiești” după aceea.

 

 

Capitolul la care care recunosc că oțetul de menaj mi-a dat lovitura de grație, adică m-a convins să-i rămân fidelă pe viață, a fost calcarul de pe robinete sau căzi.

 

Se duce în 30 de secunde, garantat, cu două mișcări de lavetă îmbibată în oțet. Fără frecat, fără substanțe pe care nu poți să le gestionezi decât cu mănuși, ca să nu-ți distrugă mâinile, fără miros înțepător.

 

Firește că eu recomand folosirea mănușilor de menaj în orice circumstanțe – sănătatea și frumusețea pielii sunt esențiale – dar oțetul este mult mai blând decât majoritatea produselor pe care le-am folosit eu în ultimii zece ani. Și le-am cam încercat pe toate.

 

La fel cu săpunul de alep, care miroase foarte frumos și nu e chiar „negru”, e un fel de roșiatic. Parchetul, ușile, mobila, toate capătă un luciu superb și, chiar dacă știu că sună a testimonial de gospodină la teleshopping, chiar asta a fost experiența mea. Le folosesc deja de 4 luni, deci pot să spun o părere de om care a încercat.

 

Fie le diluați în apă, fie le folosiți ca atare (depinde de la caz la caz și de la suprafață la suprafață, veți vedea). 

 

Pentru oțetul de menaj o variantă foarte bună este un vaporizator, asemeni celui pe care-l folosiți pentru a stropi frunzele de bonsai sau de plante mai delicate, în care să turnați oțetul și apoi să-l pulverizați pe suprafețe, frecând cu o cârpă umedă. E cea mai simplă variantă. 

Plus încă un produs: bicarbonatul de sodiu. Așa-zisul „remediu-minune” vehiculat pe site-uri obscure în ultimii ani nu vindecă toate bolile, dar în mod sigur e minunat de utilizat în casă. Pus în niște șosete vechi cu nod la capăt și aruncat prin dulap elimină în mod natural mirosurile neplăcute, pe-ncercate.

 

Idei care mi-au plăcut în carte:

De la japonezi, franțuzoaica Loreau a preluat noțiunea de „ki”. O persoană obosită este considerată o persoană care și-a pierdut „ki”-ul, adică energia vitală care se află într-o circulație perpetuă. Nu degeaba ne simțim mai entuziaști și mai liniștiți într-un spațiu curat și ordonat, pentru că „liniștind” mediul în care ne aflăm, putem să ne axăm pe lucrurile din mintea noastră cu o forță reînnoită. 

 

Un interior BUN este unul care se pierde pe retină, care se lasă uitat. Putem atunci să ne concentrăm pe ceea ce avem de făcut și pe gândurile noastre. În sens contrar, o casă prost-întreținută, un interior aflat în dezordine și care nu a mai fost curățat de multă vreme te face să te simți îngreunat, reducând capacitățile spiritului, absorbând prea multă energie: „E greu să te relaxezi într-un loc în care totul e la voia întâmplării. Inima nu se poate liniști. Într-un interior invadat de obiecte și prost-întreținut, ai senzația că nu ne putem controla nici casa și nici viața. Oamenii fericiți au interioare epurate de balast, curate și ordonate. Și viceversa”.

 

Scopul menajului este să trăiești mai bine, să te simți mai ușurat, cu o viață mai simplă și mai ordonată. Nu să primești locul întâi la olimpiadele curățeniei. 

„Gândiți-vă la camerele de hotel și la băile lor impozante. Nimic nu vă împiedică să vă faceți casele să arate la fel. E suficient să nu lăsați nimic inutil la vedere, nimic care să zacă nepus la locul lui. De asemenea, nu ieșiți niciodată din casă fără să aranjați ce e de aranjat. Spălați farfuriile, puneți lucrurile la locul lor, nu vă îngreunați viețile cu povara lucrurilor care vă vor aștepta acasă la întoarcere”.

 

„În epoca aspiratoarelor robotizate, sarcinile de făcut prin casă sunt considerate tot mai mult o corvoadă obositoare. Ba chiar e un titlu de glorie din a-ți construi o identitate cât mai puțin legată de munca domestică. Din păcate, însă, este o identitate care nu aparține decât zonei sociale și nu întoarce decât caracteristici impersonale. Ne îmbrăcăm ca toți ceilalți, frecventăm aceleași locuri ca toată lumea și terminăm prin a nu ne mai diferenția de alții. O persoană „completă”, în schimb, este acea persoană în care interiorul face corp comun cu tot ceea ce o înconjoară, care curăță spațiul în care locuiește așa cum își curăță corpul. O persoană care afirmă cine este și rămâne ea însăși”.

Dominique Loreau

Tot de la japonezi, Loreau vorbește despre un concept pe care eu îl iubesc, numit ”wabi sabi”. Cunoașteți deja celebra parabolă cu japonezii care „repară” obiectele stricate sau sparte turnând aur în crăpăturile lor, pentru a celebra felul în care ele au supraviețuit timpului.

 

 

Pe același principiu, wabi sabi este un concept al esteticii zen, dezvoltat de maeștrii secolului XVI, care valorizează imperfecțiunile și patina. Așa cum o pereche de blugi purtați este vintage în cel mai autentic mod, la fel de frumos îmbătrânește o piesă de ceramică, un bol de lemn bine finisat sau o farfurie care a fost utilizată și iubită vreme de decenii.

 

Practic, wabi sabi celebrează naturalețea, unicitatea și imperfecțiunea, inspirându-ne să avem case curate și aranjate în cel mai mic detaliu, dar în care să avem puține obiecte, de calitate bună și care să îmbătrânească frumos, odată cu noi.

 

Spre exemplu, vara asta am înlocuit aproape toate recipientele de plastic cu boluri de lemn, am dat toate tăvile de plastic și am cumpărat una din lemn de nuc, iar bolurile de salată din plastic s-au văzut înlocuite cu un singur bol din lemn de măslin, comandat online.

 

Sunt sigură că, folosindu-le zilnic, voi simți acest „wabi sabi” pe propria-mi piele, dar mai ales nu voi mai cădea în ispita tuturor lucrușoarelor colorate și lucioase de care îmi făceam cândva iluzia că am nevoie în bucătărie.

 


”Maeștrii zen recomandă să nu umblăm niciodată în mod brutal cu obiectele, să nu le aruncăm de colo-colo. De asemenea, nu trebuie să ne facem iluzii că o cană nouă și lucioasă este mai prețioasă decât un tocător vechi și uzat. Valoarea obiectelor este dată de utilitatea lor, iar ceea ce contează e atitudinea omului care le folosește. Un obiect are valoare prin gradul de respect și recunoștință adunat în timp de către posesor. Nu degeaba se spune că ne putem purifica spiritul prin obiectele pe care le deținem. Tot ceea ce avem ar trebui să funcționeze ca o părticică din propriul corp. Doar având puține lucruri în care avem deplină încredere putem să le folosim cu spor și să înțelegem importanța lor în viața noastră de zi cu zi”

Anxietatea vine dintr-o deconectare de la ceea ce ne înconjoară

Dominique Loreau îl citează la un moment dat pe Mihaly Csikszentmihalyi, autorul volumului „Vivre, la psychologie du bonheur”, care spunea că într-o societate în care nu mai există reguli, indivizii suferă de anxietate. Prin reguli nu e vorba de coerciție, ci de o adunare a haosului înconjurător într-o formă controlabilă: ritualuri, organizare, ordonare, și nu sub forma unei forțe externe, ci ca autodisciplină.

 

Înțelepciunea, conform lui Loreau, înseamnă să epurezi cotidianul de tot ceea ce este inutil și, odată rămas cu minimum necesar pentru a fi fericit, să „inventezi fericirea cu ceea ce ai”. Să folosești totul, până la ultima unealtă din sertar, să te bucuri de lucruri, să le combini, uneori chiar să le dai funcțiuni la care nu te-ai fi gândit până atunci. 

 

Pentru a aduce frumusețe în interiorul casei noastre, nu avem nevoie de mobile sau de decorațiuni interioare pe care să le cumpărăm pentru a o ornamenta. Din contră, avem nevoie să renunțăm la tot ceea ce nu ne este necesar. În cea mai mare parte a interioarelor, frumusețea nu înseamnă doar ce există înăuntru, ci ceea ce a fost eliminat pentru a rămâne spațiu. ”Dezordinea, aglomerația și murdăria trădează un spirit nefericit”, spune Loreau. „Debarasați-vă, așadar, de tot ceea ce nu contribuie la calitatea vieții voastre, la sănătate sau la imaginea voastră”.

”Îmi place să mă așez la birou când totul e ordonat la locul lui. Sunt un pic maniac cu asta. Un interior bine întreținut, cu fiecare obiect la locul său, este un ritual imuabil, care permite spiritului să fie liber. Datorită acestor ritualuri, am încredere în trecerea timpului”.

Fotografii: Shutterstock, Diana Cosmin

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK



26 Comments

  • Elena spune:

    Buna ziua. Putem.folosi otetul facut in casa in locul.otetului de menaj? Am.otet din vin fa ut de parintii mei, fructele nu sunt stopite.Multumesc.

  • Oana spune:

    Bună. Foarte bune sfaturile, mulțumim. După doi ani de la acest articol încă folosești doar cele două produse pentru curățenie?

  • Anonim spune:

    Un articol simplu și wow

  • o femeie spune:

    Acum 5 ani am aruncat si ultimul covor, aspiratorul (stricat) si ramas cu o matura si un banal mop cu aburi. Regret ca nu am facut schimbarile astea mai devreme !

    Daca gasesc si cum sa simplific cartile si zona de hobby …..

  • Oana Adriana spune:

    Nu credeam că voi ajunge vreodată să citesc despre produse de curățenie și cu atât mai puțin să comand online; urăsc cu ardoare datul cu aspiratorul, cu mopul sau frecatul băilor. Dar cum în ultima vreme se pare că nu am noroc la menajere am zis că o fac și pe asta. N-am văzut în viața mea eficiență ca a acestui oțet de menaj! A scos în nici 5 minute o urmă extrem de veche de calcar de pe cadă, rezistentă la toate produsele posibile din comerț (încercasem într-o vreme să o scot și cu Domestos). Curățenie nu cred că o să-mi placă ever să fac, dar mulțumesc din suflet pentru recomandări, de mare ajutor îmi sunt!

  • Florenta spune:

    Minunat articol. Cititi cartile semnate de Dominique Loreau si formati-va singure o parere. Asa veti putea sa alegeti ce vi se potriveste stilului de viata si posibilitatilor financiare si cele de timp liber. Am folosit retetele explicate in articol chiar si cu produse indigene. Recunosc ca din dorinta de a parea mai grozava si mai moderna, am cazut in capcana reclamelor si am cheltuit pe produse destinate fiecarui colt al casei. In afara de bani munciti din greu si apoi irositi, m-am aglomerat cu o multime de recipiente. Vorbesc din experienta unei femei trecuta de prima tinerete. ATENTIE – mirosurile emanate de fiecare dintre aceste chimicale care „ucid” microbii, dar sunt foarte agresive cu suprafetele, sunt SURSA DE ALERGII, DE INTOXICATII, de care nu suntem constienti. Atentie si la uleiurile esentiale (multe sunt simple chimicale), am fost martora unei scene cand un copil de 2 ani a inceput sa tuseasca si sa respire greu, dupa ce mama stersese parchetul cu o carpa umeda pe care pusese cateva picaturi de ulei de arbore de ceai. La fel de important este sa nu ne aglomeram casa cu obiecte dragute, amintiri ridicole de prin excursii etc. bibelouri, gadgeturi tembele si altele asemenea care doar aduna praf si ne complica viata. Cele mai frumoase decoratiuni sunt cartile si tablourile. Mai putin, inseamna mai mult…

  • Monica spune:

    Deaga mea, draga, te admiram deja si te citeam cu deosebita placere dar acum deja te ador. Vazand cat esti de eleganta si mereu ingrijita as fi jurat ca nu pui niciodata mana pe matura… eram sigura ca apelezi la serviciile unei menajere( gand cu care cochetam si eu de ceva vreme… recunosc). Jos palaria in fata ta! Esti o inspiratie si iti multumesc ca le faci pe toate si ii inspiri si pe altii sa o faca!

  • Roxana-Simona spune:

    Inca un frumos articol, „dezbracat” de orice vanitate 😀 !

    Este in jurul meu cumva plictisitor sa aduci intr-o discutie „live” cu interlocutori rutina de curatenie din casa, mai ales ca poti fii intr-un mod amuzant suspectat de o „sfanta zgarcenie” daca nu delegi munca din casa altora contra cost. Trebuie sa arati ca iti permiti, altfel nu e de gluma! Ultima replica funny pe care am primit-o eu (de la o persoana 40+, peste mine care am 35 de ani) a fost la achizitia unui mop plat Kring (destul de ingenios de altfel cu scurgerile proiectate) in devavoarea unui robotel rotativ autonom care doar sa aspire(fara functie de mop): „Din partea cuiva din IT ma asteptam la mai mult’. Nu m-am simtit deloc jignita, dimpotriva, dar gandul m-a dus la o inversare, o compromitere a ratiunii: este clar ca ceva proiectat de om, cu functii mai reduse, dar mai scump,este mai bun decat agilitatea ochiului uman, prin simplul fapt ca te scuteste de altceva decat ai tu intentia sa faci.

    La fel de deconectant este cu gatitul, concentrarea la amestecatul ingredientelor este eliberatoare… plus gandul ca vei savura ceva absolut delicios facut din mainile tale, este destul de incantator.

    As avea o intrebare legat de otetul de menaj: se dilueaza sau poate fi folosit direct? Eu una am vreo 20+ produse de curatenie in prezent, si sincera sa fiu, as ajunge la 2, record absolut! 🙂

  • Ana-Maria P. spune:

    Minunat articol! Sunt o iubitoare a aceleiasi autoare iar Arta Simplitatii despre care am aflat acum vroe 3 ani tot de pe blogul tau, mi-a schimbat voata in bine. O sa caut si eu acele produse desi folosesc fulgi de sapun diluati in apa cu ulei esential de grapefruit in aproape orice act de curatenie, insa pt inox, sticla si altele cred ca merge de minune otetul. Avia astept sa incerc si acel sapun pt lemn, multumim de ponturi!

  • Ela spune:

    Am găsit-o tradusă în engleză. Uite că de săpunul de alep nu am auzit până acum, și chiar o să-l încerc. 250 ml apă cu 250 ml oțet alb și o linguriță de apret, într-un recipient de la Ikea, cu pulverizator, este soluția mea pentru sticlă și suprafețe de inox. Deja am trecut prin 8 litri de oțet, so I love it :D. I loved your article ;).

    • Raluca spune:

      Bună ziua! Caut și eu cartea în limba engleza, nu știu franceza atât de bine încât sa citesc o carte. Oare unde o pot găsi și eu? Mulțumesc mult.

    • Diana Cosmin spune:

      Buna ziua, din pacate eu una nu am gasit-o in engleza. Voiam s-o recomand in articol, dar nu am gasit nicio varianta care sa poata fi achizitionata online.

  • Anonim spune:

    Super articol , m-am regăsit in totalitate in rândurile sale.

  • cristina gvinda spune:

    Ma bucura foarte tare ceea ce ai expus in acest articol. Eu asa am simtit dintotdeauna, ca nu pot fi linistitia si fericita pe deplin, daca in casa mea nu e curatenie luna si totul straluceste. Nu vrei sa stii cate replici am primit: tu ai timp, eu nu sunt ca tine (ma rog, exista oameni cu alte preocupari, mai superioare, munca de jos e pentru altii..), tu n-ai copii (atunci nu aveam), cand am avut, asta e, tu te descuri… Si tot asa… Iubesc sa fac ordine si curatenie si apoi sa ma asez sa citesc, sa mananc ce va bun, sa beau un pahar de vin in liniste.
    Am sa folosesc si eu produsele recomandate de tine si te tin la curent.
    Si asa ca o mica paranteza, de ceva timp, mai precis vreo 2 ani, imi fac singura un soi de detergent de curatat suprafetele lucuiare ca faianata, aragazul, chiuveta. De fapt este mai mult un produs de finisare si de intretinere tot pe baza de otet de mere, bicarbonat de sodiu si coji de citrice. Produsul rezultat are un usor iz de otet si citrice care mie imi mireoase foarte bine, nu deranjeaza ci, dimpotriva, e foarte placut.
    Succes si astept urmatoarele subiecte.

  • PICA spune:

    Mulțumesc pentru informațiile minune pe care le voi folosi cu interes.

  • Oana spune:

    E vreo diferenta intre acest otet de menaj si otetul alb din vin din magazine? Cate grade are otetul de menaj? Iti multumesc.

  • littlemasha spune:

    Ah, ce mi-a placut articolul asta!
    Ani de zile, am fost singura persoana pe care o cunosteam care nu angaja o menajera, treaba vag scandaloasa intr-o corporatie. Oricat m-am ostenit, eu, una, n-am reusit sa conving si pe altii ca (1) nu exista treaba mai linistitoare cand vrei sa evadezi nitel din nelinistile de zi cu zi si ca (2) nici chiar cea mai scumpa menajera nu-ti va curata casa asa temeinic cum o faci tu.
    Bine ca-ntre timp am plecat din corporatie, ca m-am apucat si de gatit si ma pandea sinuciderea sociala 🙂

    • Am ras cu pofta la partea cu sinuciderea sociala :)) Si eu cred cu tarie ca tot ce faci cu mana ta e sfant. Evident ca uneori ajutorul e minunat, dar la curatenie nimeni nu stie randuiala lucrurilor mai bine decat omul care locuieste in acea casa.

  • Luminita spune:

    De pe care site ai comandat produsele? Le am gasit undeva dar livreaza doar in cateva tari, nu si in UK unde locuiesc

  • Lumi spune:

    Multumesc pentru inca un articol citit cu interes si placere