Despre tot ce-i fin și fain

Mulțumesc pentru tot, domnule Cohen!

By 11 noiembrie, 2016Emotions
read time 2 min
 
11 noiembrie, 2016

Mulțumesc pentru tot, domnule Cohen!

Leonard Cohen a plecat dintre noi, la vârsta de 82 de ani. Mă temeam de mult de acest moment și, acum că a venit, simt un nod în gât, dar și multă lumină în suflet. Ce aș putea spune despre un om care mi-a umplut viața cu muzica, poezia, scriitura și sensibilitatea lui? Doar că mi-a oferit o seară de magie, cândva, la Chicago. Și prin asta mi-a oferit totul.

by
Am fost o singură dată la un concert Leonard Cohen, deși îi știu melodiile pe dinafară și a fost mereu omul care a vorbit fluent ,,limba străină”a sufletului meu. Cele două ore pe care le-am împărtășit ,,live”, pe 8 mai 2009, la teatrul din Chicago, rămân de departe cea mai sensibilă întâlnire muzicală a vieții mele, pe care o revăd aievea, dacă închid ochii, chiar și la mai bine de 7 ani distanță.

 

,,Îmi amintesc și acum de ultima dată când am apărut pe această scenă, cu 15 ani în urmă. Eram un copil de 65 de ani cu un vis”, a râs Cohen, într-una dintre multele intervenții dintre melodii, cu o auto-ironie atât de fină și de nuanțată încât toată sala râdea, chicotea și suspina la unison cu el. ,,Firește, între timp am fost pe o cură intensivă de Prozac”. Și sala râdea din nou, de la primul la ultimul om.

 

N-am văzut niciun muzician care să domine o încăpere plină-ochi de lume cu atâta grație și lipsă de efort. S-o facă să râdă și să plângă cu el, la versuri precum ,,You said you like handsome men/But with me, you’ll make an exception”. Să tresară, în semn de recunoaștere, când el murmura, cu un zâmbet în colțul buzelor: ,,I´m just another snowman/Standing in the rain and sleet/Who loved you with his frozen love/His second-hand physique”. Să-și audă bătăile inimii în gât, la cele mai frumoase versuri din lume: ,,There is a crack in everything/That’s how the light gets in”.

 

În acea seară de mai, Cohen a cântat peste 20 de melodii, scoțându-și din cap pălăria neagră – devenită trademark – ori de câte ori membrii formației lui făceau un ,,solo”. Și ce solo-uri senzaționale! Era ceva smerit și regal în simplul act de a-și dezgoli capul în fața oamenilor cu care împărtășea o scenă și un destin muzical, iar mecanica gestului în sine, combinată cu mimica lui, era de o noblețe și în același timp de un firesc copleșitor.

La final, s-a întors de cinci ori, în ovațiile mulțimii, și-a luat la revedere și, la fel ca acel gest de a-și scoate pălăria, a mai făcut ceva ce ne-a atins sufletul. A rostit o ultimă urare, cu vocea lui gravă, pronunțând cuvintele cu atât de multă delicatețe și fermitate încât și acum le aud în urechi, ca o șoaptă.

 

Mai întâi le-a dorit tuturor celor prezenți foarte multă fericire alături de oamenii dragi. Și, după o pauză, a adăugat, probabil pentru toți locatarii acelor existențe în care ,,I’m always alone/And my heart is like ice/And it’s crowded and cold/In my secret life”:

,,… dar dacă dragostea nu este ceea ce a hărăzit pentru voi acestă viață, vă doresc ca binecuvântările mele să vă atingă chiar și în singurătate”

De puține ori mi-am simțit sufletul atât de senin precum în acea seară de mai în care am plecat de la concert. O seninătate care vine după ce s-a spus tot ce era de spus și s-a dat la o parte tot ce era balast, povară.

 

Țin minte că îmi venea să râd singură, mergând pe străzile din Chicago. De multe ori, și mie îmi era greu să descifrez ce simt într-un moment sau altul. Parcă sentimentele se făceau ghem și-mi apăsau pe suflet. Leonard Cohen, în schimb, le deznodase unul câte unul, prin versurile lui. E straniu când cineva se dovedește a fi mai fluent în limbajul sufletului tău decât ești tu.

Rămas-bun, domnule Cohen!

 

Mulțumesc pentru seninătate, pentru acea seară din Chicago și pentru toate serile și zilele care abia urmează și în care muzica dumneavoastră îmi va umple inima.

 

Cel puțin până la 82 de ani și pentru totdeauna.

Foto: Shutterstock