Despre tot ce-i fin și fain

Muzeul sibian din care pleci cu o altă perspectivă asupra timpurilor noastre

By 16 august, 2016Culture
read time 1 min
 
16 august, 2016

Muzeul sibian din care pleci cu o altă perspectivă asupra timpurilor noastre

Dacă ai fost în Sibiu, mai mult ca sigur ai trecut pe lângă el fără să-ți atragă atenția și fără să bănuiești măcar ce univers fascinant se ascunde în patru încăperi micuțe. Muzeul de Istorie a Farmaciei din Sibiu va pune într-o altă perspectivă vremurile pe care le trăim. Nu crezi? Te provoc la o vizită.

by

Se află în Piața Mică a Sibiului și împarte aceeași clădire bleu-ciel cu ,,Old Town Hostel”, un loc pe lângă care am trecut de zeci de ori în vizitele făcute la Sibiu, fără să am habar de povestea din interior. Nici locul nu este ales întâmplător: acolo a funcționat, o lungă perioadă de timp, una dintre farmaciile sibiene de tradiție, înființată în jurul anului 1600, și denumită ,,La Ursul Negru”.

 

Am intrat cu o strângere de inimă – ,,istoria farmaciei”, serios? – dar a fost una dintre cele mai frumoase surprize ale călătoriei mele prin țară.

 

Așadar, ,,Muzeul de Istorie a Farmaciei” înseamnă 4 încăperi înghesuite, cu o lumină deloc grozavă, dar din care am ieșit după 15 minute profund impresionată și cu multe exclamații de ,,wow”. Întâmplător, la începutul acestui an am avut ocazia să vizitez un muzeu similar (dar mult mai faimos) al farmaciei în Montpelllier, sudul Franței, iar varianta sibiană este infinit mai interesantă și mai bogată în exponate. Nu-ți răpește prea mult timp, nu te plictisește și în mod sigur nu te va lăsa indiferent.

Ce e atât de special la ,,Muzeul de Istorie a Farmaciei”?

Disclaimer: nu mi-a plăcut niciodată chimia, deci nu trebuie să ai vreo nostalgie sau afinitate de acest fel pentru a aprecia ,,Muzeul de Istorie a Farmaciei”. Trebuie doar să fii curios să privești, fiindcă toate exponatele – de la truse chirurgicale de acum 200 de ani până la ,,praf de mumie”, sticluțe homeopate de la 1777 sau microscoape de buzunar care sunt adevărate bijuterii – pun în altă lumină timpurile noastre istorice și incredibila evoluție științifică și tehnologică a ultimelor decenii. Dacă aveai impresia că toate astea ni se cuvin și că sunt un dat al firii, îți vei da seama că nu, nu sunt.

Doar câteva dintre cele mai interesante lucruri pe care le veți vedea și afla aici:

în Sibiu a funcționat prima farmacie de pe teritoriul României, atestată documentar în 1494. În plus, cele 2.900 de sticluțe cu remedii homeopate din ultima încăpere a muzeului provin dintr-o farmacie sibiană emblematică de odinioară, care se numea, sugestiv, ,,La Înger”.

,,praful de mumie” – da, înseamnă exact ceea ce crezi că înseamnă, iar farmacia are inclusiv o cutie specială, veche, care conținea așa ceva – era considerat ,,panacea universale” cu câteva secole în urmă și existau negustori specializați pe furnizarea lui.

Sibiul are o tradiție a homeopatiei datând din secolul XVIII, însuși fondatorul acestei Secretul_doctorului_Honigbergerdoctrine terapeutice – Samuel Hahnemann – fiind medicul și secretarul guvernatorului Transilvaniei (Samuel von Brukenthal) între anii 1777 și 1779.

 

În plus, Johann Honigberger, născut în Brașov, a fost medicul oficial al maharajahului Ranjit Singh, practicând tot medicina homeopată învățată de la Hahnemann. Mircea Eliade a scris, în 1940, un roman bazat pe povestea vieții lui Honigberger, intitulat ,,Secretul doctorului Honigberger”.

pastilele se numeau „buline”, prafurile erau, oficial, „droguri”, iar variantele de buzunar și extrem de migălos realizate ale microscoapelor și ale altor mașinării de produs medicamente se numeau, delicat, instrumente „de teren”.

dulapurile din lemn în care se țineau sticluțele erau sculptate cu elemente tematice și inscripționate cu ,,Memento Mori”. În ele se aflau, printre altele, borcane cu rădăcină de belladonna, cutii cu praf de coral și cochilii de scoici și alte vietăți marine, din care se extrăgeau remedii.

tot ceea ce cumpărăm astăzi „de-a gata” de la farmacii – între noi fie vorba, acestea fiind transformate într-un fel de ,,magazine de cosmetice și medicamente” – era cândva preparat manual de o echipă de farmaciști tobă de carte, care stăteau toată ziua cu nasul în rețetare cu denumiri din latină (unele dintre ele aflate de asemenea în muzeu). Veți vedea mașini speciale de producere a pastilelor; microscoape minuscule și atent sculptate; truse chirurgicale miniaturale; inhalatoare de acum trei secole, care par acum bijuterii; irigatoare și piese de realizare a supozitoarelor care te vor face să faci ochii mari de uimire și câteva zeci de mașinării elaborate prin care se obțineau lucruri care în prezent ne par banale.

Ce poate fi îmbunătățit:

iluminarea interioară, destul de precară și care nu pune în valoare exponatele;

prețul fotografiilor, de 120 de lei pentru amatori și 1.200 de lei pentru aparate profesioniste, cu trepied și bliț (element indispensabil având în vedere lumina slabă). Altfel spus, dacă vrei să faci câteva cadre cu un telefon mobil, trebuie să plătești aproape 30 de euro. Micul muzeu de farmacie are același regim foto cu clădirea principală a Muzeului Brukenthal (din care, teoretic, face parte). Sunt absolut de acord cu taxa de foto, dar pentru 4 încăperi mi se pare mult prea mult și, după părerea mea, se pierde un avantaj foarte mare pentru muzeu în sine: notorietatea.

 

La cât de interesante sunt exponatele, cu siguranță vizitatorii le-ar populariza prin fotografiile lor, făcând cunoscut acest loc și, implicit, crescând veniturile din bilete. În plus, o taxă mai ,,decentă” de foto pentru amatori, de 20-30 de lei de exemplu, ar crește oricum încasările muzeului, deci toată lumea ar avea de câștigat. Un bilet de intrare costă 10 lei.

Fotografiile de mai jos provin de pe site-ul oficial al muzeului și aparțin acestuia, dar din păcate nu fac dreptate locului și nici nu prezintă unele dintre cele mai interesante exponate. Data viitoare când ajung prin Sibiu, voi plăti acea taxă de 120 de lei și îmi voi face propriile fotografii. Ideea de a scrie acest articol mi-a venit când eram deja în drum spre Alba-Iulia și era prea târziu să mă întorc.

01_5

 
01_9

 
02_5

 
01_3

 

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK



3 Comments