La începutul toamnei am schimbat mașina mea, un Mini Cooper de 13 ani, cu un Mini complet electric. 

 

Când am dat comanda, la final de august, și am trecut cu cei de la reprezentanță prin lista de opționale, am fost puși în gardă din start asupra faptului că anumite dotări suplimentare pot să întârzie considerabil livrarea.

 

Motivul: criza de componente electronice la nivel global.

 

Din fericire pentru mine, erau lucruri pe care oricum nu le-aș fi ales, dar în cazul unora dintre ele vorbeam despre întârzieri de luni întregi, ba chiar jumătăți de an. Pentru alte mărci auto, întârzierile ajung chiar și la un an.

 

Ca dovadă, conform ACAROM (Asociația Constructorilor de Automobile din România), în luna octombrie au fost înmatriculate cu 23% mai puține autovehicule decât în 2020. Acest lucru nu se datorează faptului că românii devin mai chibzuiți, ci este consecința întârzierilor pe fluxul de producție.

 

Aceleași probleme și decalaje se întâlnesc și la electrocasnice, calculatoare sau telefoane mobile, iar cheia problemei se află acolo unde nu prea vrem să privim: la deșeuri.

 

La câteva săptămâni după ce aveam deja mașina în garaj, am primit un comunicat de presă de la Asociația RESPO-DEEE, despre care am mai scris fiindcă face evenimente foarte interesante pe tema reciclării.

 

Parcurgând datele furnizate de ei, am avut o senzație de deja-vu.

 

Tema comunicatului o constituia un studiu care arată că reciclarea făcută cum trebuie ne-ar fi putut feri de această criză a semiconductorilor. Nu figurativ, ci concret. 

 

Echipamentele electronice și electrice conțin materiale esențiale și rare, de exemplu un smartphone conține, în medie, 72 de elemente din tabelul periodic, inclusiv zinc, aur, cupru, paladiu sau tantal.

Prin reciclarea unui smartphone, se recuperează componente electrice de circa 100,49 de dolari.

 

Cristian Pocol, președintele RESPO-DEEE, explică faptul că ecranele tactile ale smartphone-urilor conțin indiu, prezent în panourile solare, dar și tantal, folosit la micro-condensatori, telefoane mobile sau turbine eoliene.

 

Practic, materiale esențiale pentru economia viitorului sunt incluse mai nou pe lista de CRM (materii prime critice) emisă de Uniunea Europeană. 

 

Dacă în 2010 erau doar 11 elemente pe „lista rarității”, în 2020 sunt peste 30 de materiale care au atins un nivel critic.

 

În prezent, se recuperează doar 1% din aceste materii prime vitale, în schimb cererea de obiecte realizate cu ajutorul lor crește exponențial. 

În plus, conform raportului „Deșeurile electronice și economia circulară” (realizat de Parlamentul Britanic), aurul, staniul, wolframul și tantalul sunt considerate minerale de conflict, fiind direct legate de finanțarea crimelor și abuzurilor asupra drepturilor omului în țările din care sunt extrase.

 

Tot conform asociației RESPO-DEEE, deșeurile de echipamente electrice și electronice din toată lumea se ridică la o valoare potențială de 62,5 miliarde de dolari anual.

 

Sursa acestei sume? Valoarea metalelor prețioase precum aur, argint, cupru, platină și altele, la care se adaugă materiale secundare, precum plastic, sticlă și ceramică.

 

Mai mult, materialele reciclate sunt de două până la zece ori mai eficiente energetic decât echivalentele lor „raw”.

 

Practic, raportul de valoare al unei tone de deșeuri versus greutatea echivalentă a minereului extras este tot în favoarea deșeurilor. Cine ar fi crezut?

CONCRET, CE PUTEM FACE?

 

Pentru că tot vorbim despre cât de mult poluează mineritul, reciclatul este principala – și singura – soluție în acest sens.

 

Aceste materiale sunt absolut necesare, așa că ele vor fi obținute de undeva: fie prin poluare și eforturi consumatoare de energie, timp și forță de muncă (adesea cu mari probleme ale drepturilor omului), fie printr-o mai bună gestionare a deșeurilor.

 

Astfel, în loc să ținem electrocasnicele și electronicele vechi și nefolositoare în sertare sau, mai rău, să le aruncăm la ghenă, am putea să le ducem la centrele de reciclare.

 

Europa, continentul care stă cel mai bine la acest capitol, reciclează doar 40% din DEEE (deșeurile electronice și electrocasnice), iar România este pe penultimul loc in UE la reciclat DEEE.

 

Cei de la Asociația RESPO-DEE au mai multe variante de colectare, descrise pe site, plus recipiente speciale.

 

Poate părea un efort în plus, dar pe termen lung este singura cale.

 

Spre deosebire de acum cinci sau zece ani, acum există tot mai multă informație coerentă pe această temă, precum și asociații care încearcă să miște lucrurile, oferind variante de colectare.

 

Datoria noastră – da, DATORIA – este să ne recalibrăm complet modul în care privim deșeurile și să ne responsabilizăm, spre binele tuturor.