Castelele exercită din fragedă pruncie o magie aparte asupra noastră, odată cu primele cărți cu povești despre prinți și prințese. Creștem cu convingerea că ele aparțin unor teritorii inaccesibile ale fanteziei, suficient de îndepărtate pentru ca drumul către găsirea lor să fie un fel de traseu inițiatic. Și totuși, unele castele din poveștile cu prinți se ascund atât de aproape de noi încât atunci când le descoperim ne simțim, instantaneu, ca într-un basm al copilăriei.

Exact așa m-am simțit eu ieri, la Castelul Corvinilor, din Hunedoara: ca în paginile unei cărți de povești. Cunoscut și drept Castelul Huniazilor sau Cetatea Medievală a Hunedoarei, castelul este cea mai mare construcție medievală cu funcționalitate dublă – civilă și militară – rămasă în picioare pe teritoriul României. A fost începută în secolul XIV, iar ultimele modificări majore i-au fost aduse în secolul XIX.

Castelul se află în Hunedoara, la o distanță de circa 80 de kilometri de Alba-Iulia, o altă cetate extraordinară despre care voi scrie un articol amplu, în curând. Drumul între cele două localități durează aproximativ o oră și se parcurge relaxat, parțial pe Autostrada A1, dar și prin câteva localități pitorești din județele Alba și Hunedoara.

Monumentul se deschide la ora 9:00 dimineața și îți recomand să ajungi cât mai devreme, pentru că de la ora 12:00 încolo încep să sosească autocarele cu turiști, mai ales în sezonul de vară. Am petrecut circa două ore la castel, explorând fiecare încăpere, bucurându-mă de peisaj și de experiență în sine.

N-am luat un ghid de data aceasta, pentru că tatăl meu, un mare pasionat de istorie, îmi povestise deja o mulțime de lucruri și simțeam că pășesc pe un teritoriu familiar. Există, însă, ghizi foarte buni, pe care i-am surprins ,,în acțiune” cu grupuri de turiști și ne-au făcut o impresie excelentă. Dacă vrei să descoperi povestea completă a castelului, poți apela la unul dintre ei. Un prieten hunedorean care cunoaște foarte bine zona – mulțumesc pentru pont, Horia! – mi-l recomandase cu căldură pe ghidul Dan. Merită ținut minte acest nume, dacă plănuiești o vizită ghidată.

Pe blazonul familiei Corvinilor – pe care îl vei regăsi peste tot în castel, inclusiv pe sobele din teracotă – este un corb care ține în cioc un inel de aur. Legenda din spatele blazonului ține de biografia lui Iancu de Hunedoara (Ioan de Hunedoara sau Ioan Corvin), despre care se spune că ar fi fost fiul nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, cu o femeie din Țara Hațegului, Elisabeta.

Regele i-l dă Elisabetei ca soț pe unul dintre oștenii săi, Voicu, oferindu-i în același timp inelul de aur ca dar pentru copilul încă nenăscut. La câțiva ani distanță, într-o călătorie a noii familii, inelul este uitat pe marginea unui ștergar pe care se aflau coșurile cu merinde, iar un corb – vrăjit de strălucirea lui – încearcă să-l fure și să plece cu el în cioc. Copilul Iancu de Hunedoara surprinde momentul, își ia arcul și ucide corbul cu o săgeată, recuperând astfel inelul. Ulterior, odată ajuns la curtea regală și povestind această istorie, regele Ungariei decide ca simbolul familiei hunedorenilor să fie corbul cu inel de aur în cioc.