Cultural, perlele sunt adesea privite ca simbol transgenerațional: acel obiect prețios care circulă între mai multe generații de femei din aceeași familie.

 

Fiica îl are de la mamă, mama de la bunica și tot așa, într-o buclă infinită.

 

În cazul meu, însă, relația familiei mele cu perlele a început odată cu mine.

 

Venind dintr-o familie de deținuți politici, în a cărei istorie se amestecă deportări și pierderi materiale succesive, nu am nicio bijuterie prețioasă rămasă moștenire de la vreo bunică, cu atât mai puțin vreuna cu perle.

 

Poate tocmai de asta, bijuteriile de familie au fost mereu un subiect care m-a fascinat: de câte ori cineva povestește istoria unei piese primite de la o bunică sau străbunică, sunt pe recepție pentru a prinde fiecare amănunt.

 

Așa cum o bijuterie poate conține o istorie de familie, tot ea poate fi și începutul unei istorii personale. În fond, toate tradițiile au început de undeva și unele încep aici, cu noi.

 

În cazul meu, primele bijuterii „cu perle” le-am ales și le-am cumpărat eu, cum m-am priceput la momentul respectiv, punând cap la cap inspirația din filme și cărți cu gustul personal de la momentul respectiv.

 

Și, chiar dacă la început era vorba de niște gablonțuri care mi-ar părea acum odioase, îmi sunt în continuare dragi în retrospectivă: cu priceperea mea de atunci, au fost niște piese pe care le-am iubit sincer și le-am purtat cu asumare completă.

 

Cea mai prețioasă lecție despre purtatul perlelor îmi este și acum clară în minte, ca și cum s-ar fi întâmplat ieri, deși am citit-o la 10 ani într-o revistă românească despre celebrități, una dintre multele apărute la începutul anilor ’90.

 

Văd și acum pagina cu articolul în care Cybill Shepherd, actrița din „Maddie și David” (în original Moonlighting, cu Cybill și Bruce Willis în rolurile principale), unul dintre serialele copilăriei mele, povestea despre stilul ei vestimentar și despre piesele preferate din garderobă.

Citez cuvânt cu cuvânt acea propoziție care m-a marcat: „Când îmi pun perlele, mă îmbrac obligatoriu în blue jeans”.

 

Am ținut minte fraza asta cuvânt cu cuvânt fiindcă mi-a resetat decisiv un contor al minții, cel care asociase până atunci perlele cu prințesele din filme și cu fețele regale înveșmântate în broderii ample.

 

Până atunci, perlele erau ceva ce se poartă cu o rochie lungă cu trenă, undeva la un eveniment de gală, iar deodată această femeie din altă lume, un personaj charismatic pe care-l admiram pe ecranul televizorului, în sufrageria mea nouăzecistă, venea și spunea că poartă perlele la blugi. La blugi?!

 

Ideea în sine m-a frământat ceva vreme, într-o perioadă cu surse de informație sărace, în care nu puteam căuta poze de inspirație pe Pinterest sau Instagram, deci trebuia să-mi imaginez cum ar arăta așa ceva și… de ce.

Adică, se întreba copilul de 10 ani, de ce ai vrea să porți perle la blugi, când există pe lume rochii de prințesă?

 

Deși a fost o frază citită în treacăt, cred că aceea a fost una dintre primele mele lecții de stil „de facto” și un prim antidot pentru formalismele prăfuite care încă domneau la acea vreme.

 

Pe măsură ce a trecut timpul, am înțeles tot mai mult de ce un stil personal coerent implică și astfel de alăturări neașteptate.

 

 

Ceva prețios, pus împreună cu ceva total neprețios, spune mult mai multe despre stilul și personalitatea purtătoarei decât o întreagă ținută strălucitoare și predictibilă.

 

E ca diferența dintre modă ca joc care-ți pune la treabă imaginația și modă ca set de reguli învățate pe dinafară.

 

Și da, privind înapoi, cred că mi-am purtat cel mai mult perlele – fie ele cercei, coliere sau brățări – cu cele mai simple piese din garderobă.

 

De fapt, una dintre fotografiile mele favorite este un cadru alb-negru realizat de Alina Botică: eu, nemachiată, în blugi și o cămașă albă bărbătească, purtând la gât un șirag de perle.

 

Nu m-am mai gândit la Cybill Shepherd de mulți ani, dar scriind acest articol am realizat că acea ținută din poză – și, de altfel, toate perlele pe care le-am purtat vreodată cu blugi – se datorează parțial unei sinapse pe care acea informație a făcut-o atunci în mintea mea.

 

Tot la Cybill m-am gândit, instantaneu, când Pandora mi-a propus să vorbim despre noua colecție de bijuterii cu perle create de directorii de creație ai casei, Filippo Ficarelli și Francesco Terzo.

 

 

Cunoscând brandul, știam că noile creații cu perle nu se vor adresa prințeselor, ci tuturor personalităților și stilurilor, magia Pandora fiind tocmai această trăsătură de jolly-joker în lumea bijuteriei: două persoane cu stiluri complet diferite – o prințesă și o rapperiță, o minimalistă și o extravagantă, o timidă și o extrovertită – pot purta amândouă aceeași piesă, fiecare simțind că bijuteria respectivă se potrivește perfect cu stilul propriu.

 

Indiferent dacă ești la prima ta bijuterie cu perle sau ai deja mai multe, cred cu tărie că perlele pot să marcheze simbolic etape și să deschidă tradiții personale.

 

Și, pentru multe persoane aflate încă „pe margine” în relația cu acest tip de bijuterie, colecția Pandora cu perle poate reprezenta momentul ideal de zdruncinat toate prejudecățile pe care le-au avut vreodată față de perle.

Cum aș recomanda eu să te joci cu perlele din noua colecție Pandora, construindu-ți propriile reguli și tradiții:

 

1.Să alegi o piesă prețioasă, de purtat cu cele mai simple & cool ținute ale tale

 

Un lucru care mă exasperează dintotdeauna este acea expresie pe care o folosesc femeile în raport cu piesele prețioase: o pereche de pantofi eleganți, o bijuterie fină, o pălărie extravagantă.

 

„Unde să port eu așa ceva?”

 

Este propoziția care ucide instant creativitatea și restrânge un orizont nesfârșit într-o pătrățică meschină.

 

Ca și cum pentru a purta ceva prețios trebuie automat să fim prețioase din cap până-n picioare, să avem o listă lungă de gale black tie și o garderobă plină de rochii de seară.

 

Așa cum gândea și Cybill și așa cum putem vedea tot mai des în jur, trăim într-o perioadă istorică în care avem privilegiul de a ne comporta și a ne îmbrăca exact așa cum simțim, ignorând reguli impuse în vremuri care nu mai au nicio legătură cu noi.

 

Trendurile și regulile sunt doar orientative, tot ce contează este ce ne place nouă și cum vrem să ne vedem în oglindă.

 

Așadar, eu una aș cumpăra o piesă prețioasă, de exemplu un colier lung de perle sau o brățară mai voluminoasă, și le-aș purta zilnic: cu cămăși și tricouri simple, cu maieuri de mătase și jachete de toate felurile, cu rochii de vară și cu ținute office.

 

Cu orice, de fapt, respectând o singură regulă: să dai voie piesei respective să strălucească în ținuta respectivă și să strălucești și tu împreună cu ea.

2.Să suprapui mai multe bijuterii fine cu perle

 

În această perioadă minunată pentru creativitate, absolut orice se poate juxtapune și mixa în fel și chip: parfumurile pot fi purtate împreună, imprimeurile se pot combina în aceeași ținută, iar bijuteriile se pot purta suprapuse.

 

Trei inele fine cu perle, suprapuse pe același deget, sau pe degete consecutive.

 

Un colier de perle și un lanț cu pandantiv de perlă, purtate împreună.

 

O pereche de cercei cu perle și un „cuff” (sau mai multe) de purtat pe pavilionul urechii.

 

O brățară cu perle, combinată cu o brățară fixă cu perlă și una cu perle și zirconii.

 

3.Să cumperi ceva care să-ți amintească de tine, la această vârstă

 

Există o scenă din „Sex and the City” care-mi place mult, când iubitul Samanthei îi face cadou o bijuterie pe care ea și-o dorea foarte tare, adjudecând-o la o licitație.

 

 

Deși este emoționată de gestul lui, Samantha recunoaște că se simte și dezamăgită că nu a câștigat ea însăși licitația pentru piesa respectivă: „De câte ori o voi privi, mă voi gândi la el și, chiar dacă asta e minunat, îmi doream o bijuterie pe care, atunci când o privesc, să mă văd pe mine”.

 

Mi se pare necesar, ca femeie a vremurilor noastre, să avem lucruri care ne amintesc nouă… de noi.

 

Oricât ar fi de romantic să primim bijuterii de la oamenii speciali din viețile noastre, toate vom ține minte, peste ani, acea bijuterie pe care ne-am cumpărat-o noi pentru noi, într-un moment simbolic al vieții.

 

Poate fi o nouă vârstă, un moment de reușită profesională, o schimbare de capitol, o decizie importantă sau pur și simplu o perioadă în care avem nevoie să amintim cât valorăm și cât merităm de la viață.

 

Însăși geneza perlelor face ca o bijuterie cu perle să fie simbolic legată de relație cu sinele: perla reprezintă efortul scoicii de a se proteja de atacurile lumii exterioare, secretând substanțe precum aragonit și conchiolin care dau acel luciu superb de sidef.

4.Să cumperi ceva identic pentru tine și pentru fetița ta

 

Nu, nu mă refer la vârsta aceea clasică la care știm că se primesc perlele, ci mă gândesc la o mică domnișoară de 6-12 ani, adică acea perioadă în care fetițele adoră să simtă că seamănă cu mamele lor.

 

Să ții minte că ai avut, în copilăria mică, o bijuterie cu perlă identică celei purtate de mama ta mi se pare o formă minunată de complicitate, dar și un simbol timpuriu de feminitate.

 

Spre deosebire de multe alte tipuri de bijuterii, perlele au ceva discret și rafinat care nu poate părea niciodată exagerat sau strident, iar o brățară fină cu perle sau un lănțișor cu pandantiv de perlă se potrivesc perfect atât în garderoba unei doamne cât și în cel dintâi arsenal de prețiozitate al unei fetițe.

 

 

Indiferent dacă alegi să-mi urmezi sfaturile sau să mergi pe flerul tău – de fapt, mi-ar plăcea chiar mai mult această din urmă variantă! – ceea ce-mi doresc eu să rămână cu tine din acest articol este curiozitatea de a încerca.

De a nu considera că perlele sunt pentru o anumită vârstă, o anumită categorie de femei sau un anumit stil.

 

Ceea ce face perlele atât de iubite și râvnite este tocmai faptul că ele pot fi exact ce vrei tu să fie și, atât timp cât renunți la prejudecăți și reguli prăfuite, și tu poți fi exact, dar exact, cum vrei tu!