Cele mai eficiente lucruri pornesc adesea de la o idee simplă și de bun-simț.

 

Într-o lume care vorbește despre strategii de reciclare, recirculare și reutilizare, un grup de tineri antreprenori din Timișoara au transformat teoria în practică.

 

ONE.shirt, fiindcă așa se numesc ei, colectează materiale textile rămase în urma proceselor de producție dar și a donațiilor de piese de îmbrăcăminte și realizează din acestea haine și accesorii noi-nouțe.

 

Totul într-un atelier care angajează persoane din categorii vulnerabile, în special persoane cu dizabilități.

 

Practic toate discuțiile despre sustenabilitate, reciclare, recirculare, zero-waste și ajutarea celor vulnerabili prind viață printr-o idee simplă și onestă.

 

Această idee vine însă cu un istoric comunitar în spate, unul început încă din 2006 în Timișoara, sub denumirea de PLAI, festivalul care a început ca un spațiu de interacțiune comunitară și acțiune civică, sub egida muzicii.

 

A continuat cu Centrul cultural AMBASADA building.a.community, spațiul care găzduiește un mix de antreprenori sociali, creativi, orientați spre comunitate și sustenabilitate, iar odată cu pandemia s-a creat și contextul implicării ONG-urilor care reprezintă drepturile persoanelor cu dizabilități, precum Cevadespus și UnLoc.

 

Astfel a apărut și ONE.shirt, un atelier de upcycling textil incluziv care pe de-o parte ajută la integrarea persoanelor vulnerabile și pe de altă parte vrea să facă parte activă din dialogul despre sustenabilitate în industria textilă și nu numai.

Toate piesele sunt vândute pe site-ul ONE.SHIRT iar banii încasați din vânzări sunt folosiți pentru susținerea proiectului și, în mod ideal, creșterea echipei în viitor.

 

ONE.shirt nu este un scop în sine, ci își propune să devină un tipar de acțiune, un proiect care să poată fi replicat și de alte comunități și adaptat la realitățile locale.

 

Demersurile asociației UN.LOC se pot materializa oriunde în țară, fiindcă nevoia de ajutor se extinde mult dincolo de Timișoara sau de orașele mari din România.

 

În prezent, în România sunt peste 18.000 de persoane instituționalizate și multe dintre ele pot deveni independente, cu suficient ajutor din afară și cu idei bune și aplicate.

 

Totodată, industria textilă se află în topul poluatorilor, iar o persoană aruncă în medie 37 de kg de haine pe an, din care 97% pot fi refolosite.

 

Aceste două realități se pot uni în inițiative de incluziune socială și tocmai de aceea mi-am dorit să discut cu Andreea Iager Tako, fondatorul ONE.shirt, despre sustenabilitate reală și despre implicarea posibilă a fiecăruia dintre noi.

Fine Society: Cum se pot implica cei care vor să contribuie la proiectul vostru: cei din Timișoara, dar și cei din alte localități?

 

Andreea Iager Tako: În cazul modelelor de impact social, fie că vorbim de activitate pur comunitară sau de business-uri sociale, fiecare dintre noi poate contribui în primul rând prin a fi informați despre problematică, a ne documenta despre realități care sunt lângă noi, dar invizibile în media sau în conștiința colectivă.

 

Apoi, fie că vorbim despre ONE.shirt sau sora noastră mai mare – OilRight (un start-up care produce lumânări decorative, având ca materie primă uleiul alimentar generat de gospodăriile din Timișoara, n.red) – e valoros ca tot mai multă lume să cunoască problematica sistemului social și realitățile pe care le trăiesc cei mai vulnerabili dintre noi, cu istoric instituțional, cu dizabilități sau nu, pentru că o comunitate cu adevărat funcțională este una în care fiecare persoană este valorizată și poate să contribuie fără restricții.

 

Un alt aspect important este cel de sustenabilitate, iar aici e responsabilitatea fiecăruia. Trebuie să ne uităm în primul rând la puterea pe care o avem noi, consumatorii, de a influența lanțurile logistice mari și complexe, care par de neschimbat.

 

În contextele crizelor climatice, sociale, de incluziune, politice și economice, este clar că nu vom putea sa păstrăm aceleași comportamente pentru viitor.

 

Trebuie să consumăm mai conștient, local, să utilizăm mai mult, să refolosim, reparăm, reciclăm ce se poate, și să fim conștienți de unde putem învăța împreună să facem acest lucru tot mai bine.

 

În ceea ce privește industria textilă și cea de fashion – zonă în care ONE.shirt își aduce contribuția – fiecare dintre noi se poate uita în dulap și optimiza ceea ce se află acolo.

 

Există deja multe modele de garderobe capsulă și principii de alcătuire a unor ținute. Putem selecta obiectele vestimentare nefolosite cu scopul de a fi reutilizate de către noi (pentru cele care au o însemnătate sentimentală sau sunt foarte uzate) sau donate.

 

La partea de donație, e foarte important să donăm ceea ce este nevoie, nu să scăpăm doar de surplus. Să donăm cu respect pentru cei ce primesc și pentru a nu îngreuna munca organizațiilor care intermediază acest lucru.

 

Totodată, trebuie să ne adaptăm comportamentul în achizițiile viitoare, cu accent pus nu pe consum de masă/oportunitatea reducerilor/impuls, ci ghidați de mesaj/talent local/intenția purtării pe termen lung. Trebuie să evaluăm impactul achiziției noastre.

 

Știu că pare mult, dar toate încep cu un gând, cu definirea unor intenții care apoi se răsfrâng în acțiuni. În fiecare dintre noi se poate naște un mic sau mare generator de schimbare în bine iar impactul are loc cu contribuția fiecăruia dintre noi.

 

Indiferent de distanță, suntem deschiși să fim un punct de contact pentru oricine dorește să activeze local și putem conecta inițiative (și altele decât ale noastre) cu persoane interesate să contribuie local cu timp și abilități.

 

Cei care doresc să se implice pot veni în practică la aceste afaceri sociale, contribuind la munca de zi cu zi, pot deveni mentori pentru angajații care provin din medii vulnerabile sau ambasadori ai cauzelor noastre în rândul propriei rețele de cunoscuți.

 

FS: Ce înseamnă achiziția unui item de pe site-ul one-shirt? Practic ce se află în spatele unui tricou din „triunghiuri”: ca muncă, colectare, manoperă, oameni?

 

A.I.T: ONE.shirt, bluza-simbol cu care a început întreaga aventură sustenabilă și socială, are ca timp de manoperă între 22 și 30 de ore, iar la ea contribuie acum 3 persoane.

 

La începuturile activității am funcționat ca atelier suport, iar primele modele au fost create din munca a 7 oameni care au contribuit fiecare cu cate un proces.

 

Această capacitate de incluziune este esențială pentru noi. Ne dorim ca, așa cum Aurica si Eli au invatat pana acum de la Irina (colega noastră cu experiență în croitorie) să facă cât mai multe dintre procesele de creație, să aducem în echipa stabilă și alți colegi pe care i-am avut alături în atelierele din pandemie.

 

Pe partea de colectare avem o comunitate activă în jur și – dacă la început am pus în practică chiar noi principiile de mai sus, iar primele bluze au fost făcute cu contribuția propriilor garderobe – acum avem alături ateliere ale unor designeri vestimentari locali (Laura Chiriță, Diana Bobar), o fabrică de mobilier (Mobila Dalin) dar și o comunitate de indivizi informați și implicați care au adus textile și au răspândit vestea.

 

În timp, în funcție de tipul materialelor am dezvoltat și produse mai mici, funcționale, precum borsete, huse de laptop, truse pentru obiecte mici, dar și cele care susțin demersul nostru de a fi un atelier zero-waste – cum sunt tabureții în care colectam toate resturile de textile, ațe, etc.

 

FS: Cum ajung persoanele cu dizabilități să fie implicate în proiect? Dacă există cineva care își dorește să fie parte din poveste, care sunt canalele prin care poate ajunge la voi?

 

A.I.T: Demersul nostru este unul suport pentru efortul colosal depus de colegii de la UnLoc și cei de la CevaDeSpus.

 

Ne dorim să fim unul dintre modelele sustenabile care îi susține direct în zona de incluziune profesională pentru beneficiarii lor direcți și pentru comunitățile largi pe care le servesc.

 

Din partea lor primim atât nevoi cât și cereri și propuneri de persoane care ar avea nevoie de oportunități.

 

Suntem, și noi și ei, extrem de deschiși să fim contactați online pe platformele de socializare sau pe adresele de email [email protected], [email protected] și pe site-ul UNLOC.

 

FS: Cât de greu este, din experiența voastră, ca persoanele cu dizabilități să mai creadă în creativitatea lor, în România?

 

A.I.T: Nu suntem cei mai în măsură să răspundem la această întrebare și m-aș bucura să ofer acest cadru de vizibilitate și atenție colegelor mele care pot vorbi din experiență directă pentru că voi avea mereu, cu tot procesul și efortul de conștientizare, o înțelegere subiectivă.

 

După ce ani de-a rândul ai fost invizibil, să consideri altceva este un proces de durată și un efort pe care fiecare dintre ei îl depune pentru a se regăsi și a se redefini dincolo de trecutul instituțional, de etichete standard sau ceea ce știu că NU se poate face.

 

Colega mea Eli mi-a răspuns așa, pe tema asta: „În primul rând e un anturaj foarte fain în jurul meu. Apoi, câștigăm un ban din ceea ce facem, iar din haine nefolosite creăm un obiect de calitate. Ah, și nu în ultimul rând, faptul că persoane cu dizabilități lucrează cu un maistru croitor profesionist și cu calm e mare lucru. Nu mi-a plăcut croitoria înainte, dar acum am ajuns să o iubesc. Îmi dă o satisfacție să știu că pot face o bluză chiar eu, mă face sa îmi doresc să lucrez mai mult și în același timp mă liniștește”.

Puteți cumpăra produsele ONE.shirt de pe site, iar pe ei îi puteți găsi pe Instagram.