Despre tot ce-i fin și fain

Povestea adevărată a șampaniei Armand de Brignac de pe nota de 30.000 de euro

read time 3 min
 
6 mai, 2017

Povestea adevărată a șampaniei Armand de Brignac de pe nota de 30.000 de euro

Din start: nu e un articol despre Loft ori vreo părere despre cei care merg acolo. Am avut ocazia să stau de vorbă cu omul care a gândit celebrul brand „Armand de Brignac” și povestea lui e fascinantă. În doar 11 ani, o marcă fără tradiție a ajuns pe note de plată cu multe zerouri, pornind de la o idee de marketing inspirată.

by

Toată lumea a scris zilele astea despre celebra sticlă de șampanie de 6 litri – Matusalem de la „Armand de Brignac”, cumpărată de un domn din Loft cu vreo 12.000 de euro (în funcție de sursă, variază suma), dar n-am văzut să se scrie ce-i cu brandul ăsta. Și, pentru că istoria lui e chiar interesantă, m-am gândit să o fac eu.

 

În 2011, îi luam un interviu francezului Jean-Jacques Cattier, un producător de șampanie din tată-n fiu, originar din Montagne de Reims, provincia Champagne. Singurul loc din lume în care lichidul acidulat de culoare aurie are dreptul de a se numi „șampanie” și unde sticlele cu respectivul lichid se vând până și la chioșcurile de ziare. Nu e figură de stil, am văzut cu ochii mei.

Jean-Jacques Cattier, cu care povesteam în poza de mai jos, este omul care a gândit de la zero brandul „Armand de Brignac”.

 

Brandul în sine nu are o istorie vastă, tocmai a împlinit 11 ani, dar a fost gândit cu precizie matematică și geniu de marketing. A avut parte, în același timp, și de două momente de mare noroc:

Momentul de noroc 1: Ghinonul altuia e șansa ta cea mare

În 2006, Frédéric Rouzaud, Managing Director la Roederer, a fost întrebat de jurnaliștii „The Economist” dacă interesul artiștilor americani de hip-hop pentru șampania Cristal nu afectează cumva imaginea rafinată a brandului. Într-un moment de regretabil de proastă inspirație, Rouzaud a făcut o declarație rămasă emblematică: „Ce să facem și noi? Nu putem să le interzicem să cumpere…”. A doua zi, Jay-Z anunța oficial că, din acel moment, va boicota Cristal pe motiv de afirmații rasiste.

Momentul de noroc 2: Să fii sticla potrivită la omul potrivit

 

Câteva luni mai târziu, în plin Război Rece între hip-hop-eri și brandul Cristal, Jay-Z cumpăra o sticlă de „Armand de Brignac”, un brand proaspăt-lansat de familia Cattier, și apărea triumfal cu ea în videoclipul de la „Show me What You Got”. Subliniez: o cumpărase. Jean-Jacques Cattier glumea la interviul nostru că alții plătesc bani grei pentru promovare, iar el a tăiat factură pentru șampania care i-a făcut brandul celebru.

 

Dacă e adevărat sau e doar o poveste frumoasă doar el poate ști, însă timing-ul a fost remarcabil pentru „Armand de Brignac”. A doua zi după lansarea videoclipului pe internet, distribuitorul oficial de „Armand de Brignac” în America avea vreo 600.000 de emailuri în Inbox. Restul e istorie.

Și totuși… de unde vine Armand de Brignac?

Este un brand gândit de la început, din 2006, pentru performanța de azi. Inițial, familia Cattier producea o șampanie fără prea mare glorie, denumită chiar „Cattier”, lansată pe la sfârșitul Primului Război Mondial. Până atunci, se ocupaseră cu vânzarea de struguri.

 

Ideea „Armand de Brignac” a fost o inspirație de geniu ivită într-o conversație între Jean-Jacques Cattier, fiul său și directorul comercial al companiei, Philippe Bienvenu. „Cum ar fi dacă am face o prestige cuvée care să fie peste Dom Pérignon și Cristal?”. Și-au asumat provocarea și au creat „Armand de Brignac”, din amestecul a trei „cuvées” din ani diferiți. Numele a fost ales de Jacques Cattier ca un tribut adus mamei sale, care prin anii ’50, când el era copil, era fascinată de un roman de dragoste al cărui personaj se numea „de Brignac”.

 

Știind că imaginea îi va ajuta din plin, numelui i-a fost asociată o sticlă spectaculoasă. Sticla metalizată fusese creată deja de celebrul designer André Courrèges pentru una dintre varietățile Cattier, iar la nașterea „Armand de Brignac” familia a resuscitat-o, adăugând elementul definitoriu: asul de inimă neagră.

 

Pentru 90% dintre hip-hop-erii americanii care o cumpără și pentru care numele e greu de pronunțat, șampania se numește, generic, „Ace of Spade”, tocmai după simbolul  inscripționat pe sticlă.

 

Totuși, nu este un brand clădit doar pe imagine: în 2010, publicația Fine Champagne Magazine organiza un blind-tasting cu 100 de șampanii, iar Armand de Brignac Brut Gold NV ieșea pe primul loc. Chiar și fără sticla strălucitoare și asul de inimă neagră.

 

La momentul întâlnirii mele cu Cattier, Jay-Z tocmai vizitase cramele din Champagne, alături de Beyoncé, după cum însuși venerabilul Jean-Jaccques îmi povestea, îmbujorat de emoție. Între timp – în 2014 – a și cumpărat „Armand de Brignac”, așa că acum el este oficial proprietarul. Practic, „Armand de Brignac” este brandul lui Jay-Z, el l-a făcut celebru și tot el l-a cumpărat. O afacere bună.

 

Ah, iar dacă aveați impresia cumva că ”Matusalem”-ul de 6 litri de pe nota de plată din Loft e vreun mare record, piesele de rezistență de la „Armand de Brignac” sunt ”Nabucodonosor”, de 15 litri și „Midas”, de 30 de litri. Midas costă 100.000 de dolari. Atâta tot.

Fotografii: Armand de Brignac

8 Comments

  • Eduard spune:

    Cred ca era corect: „…singurul loc din lume in care vinul spumant se numeste/ poate purta denumirea de Champagne… ” Termenul romanizat din poerioada comunista care din pacate se pastreaza si in DEX, este ridicol; vorbim de A.O.C. Champagne. Produsul este un vin spumant, dar pentru ca este locul in care acest tip de vin a fost inventat / creat, renumitul vin spumant din regiunea Champagne, a ramas simplu Champagne. Tot asa cum o alta regiune de productie se numeste Cognac, si produsul ce provine din acea regiune este tot Cognac si nu Coniac… alt termen romanizat in vremuri in care nu se respectau conventiile internationale de protejare a denumirilor de provenienta.

  • a spune:

    In Romania se moare de foame , nu sunt locuri de munca , infrastructura 0 dar se consuma alcool de mii de euro.

  • Alin Florescu spune:

    În urmă cu vreo 35 de ani, tehnician de trupă rock fiind, am înnoptat cu totul întâmplător, in timpul unui turneu, la Tg. Mureș. Am găsit locuri, la unul dintre cele două hoteluri, existente la vremea aceea în oraș. Continental. Senzația a fost aceiași. Evident păstrând proporțiile. Eram totuși în 1982. Vedeam pentru prima dată la baie, prosoape mari, albe, pufoase, încălzite pe elementele unui calorifer de perete. Curățenie desăvârșită. Restaurantul: tapet și mobilier stil rococo. Deasemenea, am văzut pentru prima dată cum ospătarii (aceiasi) au schimbat ținutele a doua zi. Atitudinea lor: ireproșabilă. Am mâncat la desert pe vremea aceea, cele mai gustoase clătite cu branza și stafide, ornate cu toping de vanilie și ciocolată. Sunt extrem de plăcut surprins, să constat ca după atâția ani, istoria se repetă. A și un amănunt foarte important: toți angajații, inclusiv cei de la recepție, păreau a fi de etnie maghiară. Totuși, din respect pentru clienții lor, se străduiau să vorbească românește. Au fost ani din tinerețea mea, în care am colindat prin mai toate orașele țării (mari și mici), dar niciunde, nu am găsit un asemenea loc. Bravo Tg. Mureș, bravo oameni frumoși !

  • Intr-adevar, familia Cattier are o veche poveste in acele tinuturi, cramele lor fiind printre cele mai vechi dar si cele mai adanci din zona. Frumoasa descriere, felicitari!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.