Despre tot ce-i fin și fain

După o viață în industria textilă, doi antreprenori români au creat de la zero un brand de modă: „Sense”

By 23 martie, 2019Virtues
read time 15 min
 
23 martie, 2019

După o viață în industria textilă, doi antreprenori români au creat de la zero un brand de modă: „Sense”

Dacă ai în dulap vreun obiect vestimentar ASOS, Next, Benetton, Marks & Spencer sau Luisa Spagnoli, e foarte posibil ca el să fi ieșit din fabricile soților Cristina și Sorin Chiriac. Brandul lor propriu, „Sense”, 100% ”made in Romania”, tocmai și-a deschis un magazin în București și este modul lor de a promova know-how-ul și designul românesc.

by

Am copilărit într-o fabrică de textile, lucru pe care l-am pomenit în multe ocazii, iar poveștile care au o componentă legată de acest univers mă intrigă. Sunt atât de puține fabrici românești care mai funcționează încât îmi place să aflu poveștile oamenilor care fac rotițele să meargă, într-un domeniu complex și pe nedrept exilat undeva la periferia „cool”-ului. 

 

Am auzit, în general la oameni din industriile creative, expresia ignorantă „Eh, doar nu lucrăm în fabrică/uzină”, ca și cum fabrica ar fi ultimul loc din lume în care cineva și-ar dori să se afle. Pierdem din vedere că 99% dintre lucrurile care ne înconjoară, de la hainele pe care le purtăm și până la masa pe care mâncăm și ceea ce mâncăm efectiv ies, într-un fel sau altul, dintr-o fabrică. Și tot fabricile, atât de ne-populare și „uncool”, au sute de angajați care altfel nu și-ar putea asigura existența zilnică. 

 

În cazul fabricilor și secțiilor de confecții conduse de soții Chiriac, e vorba de aproape 700 de oameni din zona Moldovei, inclusiv din mici localități și sate în care ei sunt singurul angajator. Mai mult, unele dintre secțiile lor de confecții se află localizate fizic chiar în satele respective, pentru ca femeile – care constituie cea mai mare parte a personalului de producție – să nu mai facă naveta și să se afle și aproape de casă și de copii. A fost o idee care le-a venit pe parcurs și care a simplificat considerabil viețile oamenilor care lucrează pentru ei. 

 

Pe lângă faptul că produc pentru branduri precum ASOS, Tesco, John Lewis, Next, Evans, Phase Eight, Reiss, Benetton, Max Mara, Marks & Spencer sau Luisa Spagnoli, din anii 2000 au creat brandul ”Sense”, folosind un designer român, pe Andreea Tincu. Ea semnează colecțiile brandului din ultimii 11 ani, iar când am primit invitație la evenimentul de lansare al magazinului ”Sense” din București, m-a intrigat ideea că un producător român începe să se bată cu marile branduri străine pentru piața internă.

 

Într-o lume în care există Zara, H&M și încă alte sute de branduri la prețuri de masă, să vii cu un brand românesc, construit de la zero, e un act de curaj. Mai ales când tu nu ești om de retail, ci producător, cum sunt Cristina și Sorin Chiriac.

 

„Acest brand e propunerea noastră de valoare și design, din toată experiența pe care o avem. Nu vrem să facem volum, avem multe modele și puține bucăți din fiecare model, ca să nu te întâlnești peste tot cu cineva care poartă același lucru”, explică Sorin Chiriac. 

Destinul și potriveala vieții

Soții Chiriac s-au întâlnit în facultatea de inginerie textilă de la Iași, Sorin fiind originar din Roman, iar Cristina din Brașov. Este acel gen de poveste în care, punând toate piesele laolaltă, devine clar cum a lucrat destinul, pas cu pas.

 

Cristina își dorise să devină pianistă, dar – deși era foarte talentată – moartea tatălui  i-a schimbat planurile pentru totdeauna. „Ar fi trebuit să plec la București ca să studiez muzică, iar la acel moment nu puteam să pun o asemenea instabilitate pe umerii mamei”, își amintește ea.

 


Chiar dacă nu a renunțat niciodată la dragostea pentru pian, a ales să meargă la un liceu de mate-fizică și a ajuns ulterior studentă la inginerie textilă, la Iași, unde l-a cunoscut pe Sorin. Fără ca în facultate să se lege vreo mare prietenie între ei, în afara schimbului ocazional de notițe de la cursuri.

 

Pe de altă parte, Sorin, a cărui mamă lucrase toată viața la fabrica de tricotaje Spirodava, a mers la Tricotaje… împotriva voinței familiei.

 

„Mama mi-a spus să fac orice, dar să nu intru în industria asta”, își amintește el. Erau doar opt băieți în an, iar pe el îl atrăgea partea de tehnică și programare, asociată tricotajelor. Nu era ceea ce s-ar numi o mare pasiune, dar putea fi începutul a ceva notabil.

 

”Tata avea o vorbă: nu trebuie întotdeauna să-ți placă din prima ce faci, dacă o să fii bun la ce faci, o să-ți placă”. S-a dovedit că a avut dreptate, fiindcă în anul trei, după ce a făcut un curs de programare pe mașini de tricotat, în Germania, Sorin și-a dat seama că e un domeniu interesant și dinamic: să vezi cum iese în mâinile tale un model gândit tot de tine pe calculator.

 

Am spus că destinul lucrează, dar nu numai pentru că doi oameni din colțuri diferite de țară s-au întâlnit într-o facultate care nu era „plănuită” pentru niciunul dintre ei, ci și pentru că reîntâlnirea lor – și momentul în care a pornit business-ul de azi – a fost aproape cinematografică. 

 

Se întâmpla la câțiva ani după terminarea studiilor, când amândoi se mutaseră – separat – la București, unde lucrau tot în domeniul textil: Sorin la firma de confecții „Textil Cotton”, iar Cristina la o altă firmă care plasa comenzi externe de producție în fabricile din România. 

 

Pentru că era finalul anilor ’90, chiriile erau mari și salariile mici, Sorin venea într-o zi acasă – pe jos, „pentru că nu mai aveam niciun ban” – după ce tocmai își depusese dosarul pentru o bursă, ca să plece din țară. În dreptul fostului restaurant Perla, a dat nas în nas cu Cristina, pe care n-o mai văzuse din anii facultății.

 

Au început să vorbească, iar din acea zi a început, indirect, povestea lor, deși Sorin glumește: „Nu doar că era ardeleancă, dar nici nu suporta moldovenii”. Râde. „Cei doi frați ai ei îi puseseră în vedere să nu cumva să se îndrăgostească la Iași de vreun moldovean și să vină cu el acasă”. 

 

Foarte curând, Sorin s-a angajat în același loc în care lucra și Cristina, iar după căsătorie – mai precis cu banii de la nuntă – au decis să pornească o afacere, cu un prieten care avea și el niște bani strânși după ce lucrase ca distribuitor de cafea și băuturi răcoritoare. Pentru că se căutau capacități de producție și acesta era domeniul în care aveau amândoi experiență, s-au gândit, inevitabil, la o fabrică de confecții.

 

„Timp de trei ani, eu bătusem toată țara în delegații, pentru a da comenzi fabricilor din țară. Făceam totul cap-coadă, de la mostre până la livrarea în camion, într-o perioadă în care, spre exemplu, lucam un milion de cămăși de copii pe an, pentru Marks&Spencer”, își amintește Cristina. „Știam cum merg lucrurile, aveam contacte, înțelegeam tot ce presupune o asemenea afacere”.

 

Ca prim pas, s-au dus să cumpere 20 de utilaje, care costau echivalentul a 70.000 de mărci germane, iar vânzătorul le-a cerut scrisoare de garanție bancară,  detaliu de care ei nu aveau habar. 

Am mers la bancă, unde a avut loc următoarea discuție: ah, desigur că vă dăm scrisoare de garanție, doar că trebuie să aduceți garanții imobiliare de trei ori valoarea scrisorii, fiindcă sunteți firmă la început de drum și să girați cu imobile în valoare de peste 200.000 de mărci”, își amintește Sorin, amuzat. „La acea vreme, apartamentul părinților mei, singurul bun pe care-l aveam, valora 6.000 de mărci. Deci, nu aveam nicio șansă”.

 

 

În cele din urmă, vânzătorul a avut încredere în ei și le-a vândut utilajele fără scrisoare de garanție, bazându-se pe faptul că păreau oameni serioși și voiau să facă treabă. Au dat un avans de 20%, cam 10.000 de mărci, din banii de la nuntă și economiile celui de-al treilea partener în firmă, iar acela a fost primul pas. „Acel vot de încredere cu utilajele a fost esențial pentru noi”, își amintesc ei. „Un ajutor extraordinar”.

 

Odată asigurate utilajele, au început să ia la rând localitățile din țară, în căutarea unor spații de producție: prima oprire a fost la Iași, unde n-au reușit să găsească nicio chirie decentă, pentru că prețurile erau enorme pentru niște spații decrepite și cu mucegai pe pereți. Au încercat apoi în apropiere de Piatra Neamț și în cele din urmă s-au orientat către Roman, orașul lui Sorin. 

 

Au angajat 40 de oameni, pentru cele 20 de utilaje achiziționate, oameni care urmau să lucreze în două schimburi. „Deschideam dimineața la 6:00 și închideam la 22:30. Tot noi”, râde Cristina, iar Sorin adaugă: „Locuiam cu părinții mei, dar nu ne vedeam unii pe alții, fiindcă noi eram mereu plecați”.

 

Dacă în timpul săptămânii aproape că dormeau în fabrică, în weekend plecau la Brașov, la părinții Cristinei, unde îl lăsaseră temporar pe băiatul lor de 4 luni, născut în aceeași perioadă cu debutul fabricii. ”După ce încărcam camioanele cu marfă, vineri noaptea, fugeam de la Roman la Brașov să ne vedem băiatul”, își amintesc ei. În prezent au doi băieți și o fată, iar viața lor – deși activă – este așezată pe un făgaș lin. Nu uită însă anii de făcut naveta dintr-o colț al țării în altul, între afacere și copil.

 

Efortul a meritat, însă. În acea perioadă s-au dezvoltat rapid de la o singură linie de producție la patru, ajungând la 500 de angajați, iar furnizorii de utilaje au avut încredere în ei și le-au dat în continuare leasing-uri de mașini textile. Tot atunci, începutul anilor 2000, au lucrat și cu H&M, doar că a fost un parteneriat destul de riscant: brandul avea comenzi foarte mari, de realizat într-un timp scurt, iar când plasau o comandă toate capacitățile de producție ale fabricii erau direcționate într-acolo.

 

”S-a întâmplat de câteva ori să nu vină țesăturile lor la timp și să avem 4 linii de producție descoperite, așa că ne-am dat seama că e mai bine să avem mai multe comenzi mai mici, din mai multe locuri, că e mai sigur așa”, explică Cristina.

 

Altfel spus, comenzi mici și specializate, livrate de la mostră la tipare, croit, cusut, în timp scurt. Unele realizate cap-coadă în doar două săptămâni, cu flexibilitate maximă la schimbarea modelelor.

 

Pentru Cristina și Sorin Chiriac, din experiența acumulată în ultimii 20 de ani, acesta este și viitorul industriei: chiar dacă întotdeauna volumele mari se vor face în țări precum China sau Bangladesh, forța de muncă de la noi este bine-pregătită și pricepută în tot ceea ce presupune rapiditate, precizie și migală. Serii scurte și personalizate la maximum.

 

Iar odată ce vor apărea roboții, următorul pas pe care-l anticipează toată lumea, singurele munci fizice din domeniul textil unde „atingerea umană” va fi încă esențială vor fi tot cele în care factorul uman este decisiv: îmbinări atente de materiale, mixuri de fire și etape de producție unde omul trebuie să poziționeze și să alinieze atent mai multe elemente variabile.

 

În prezent, soții Chiriac lucrează foarte bine cu brandurile britanice, mai ales cu ASOS (cel mai mare retailer online din Europa, după Amazon), pentru care realizează toate tricotajele. Paradoxal, comenzile pe fiecare design în parte sunt mai mici decât s-ar crede, la nivelul unui asemenea jucător: maximum 300-500 de bucăți din fiecare model. Aceasta este, de fapt, rețeta de succes a brandului: multe modele, care se schimbă mereu. Pentru liniile speciale, precum ASOS Curve (mărimi mari), ASOS Tall (pentru persoane înalte) sau ASOS Petite (pentru minione), numărul de bucăți este chiar mai mic, iar specializarea și know-how-ul se văd imediat.

 

În plus, pentru că în Anglia e foarte greu ca un brand să susțină financiar în Londra un laborator de mostrare de tricotaje, cu tot cu utilaje și cu personal specializat, soluția este tot România. Lucrurile se petrec așa: clienții soților Chiriac își trimit designerii la Roman, aceștia stau în fabrică și fac mostrele pentru fiecare model în parte, apoi pleacă cu bagajul de mostre înapoi în Anglia. 

 

”Facem cam 1000 de mostre pe an în fabrica noastră, iar experiența cu acești oameni e foarte interesantă”, explică Sorin Chiriac. Cei mai mulți sunt absolvenți de facultăți de design din Anglia, fără mari noțiuni de producție, dar interacțiunea lor cu inginerii este complexă. ”Nu poți proiecta orice pe orice tip de fir, așa că discută cu tehnicienii noștri: ei ne spun ce vor, noi le explicăm ce se poate face, tehnic, ne consultăm și decidem”.

 

De asemenea, „știm de la început că trebuie să iasă la prețul X, din materialul Y și să arate în felul cutare, iar noi programăm din start toată această structură și le dăm sugestii”, completează Sorin. E un mix eminamente tehnic, care cere multă experiență. 

 

Deși relația cu partenerii din afară este foarte bună, principala problemă cu care se confruntă toată industria este presiunea pe latura prețului, în special din partea brandurilor precum Primark, care mizează pe ideea de „ieftin, și mai ieftin, cel mai ieftin”.

 

De aceea, chiar dacă producția a rămas la fel, calitatea țesăturilor nu mai este aceeași ca acum 10-15 ani. „Dacă la început brandurile de masă cu care lucram noi mergeau pe bumbac cu acrilic, bumbac de calitate, odată cu criza toți s-au dus aproape exclusiv pe acrilic și – chiar dacă a trecut perioada grea – nu s-au mai întors înapoi la materialele inițiale”, explică Sorin.

 

Obiectiv vorbind, și prețurile materiilor prime au crescut progresiv în ultimii zece ani, iar presiunea e tot mai mare din toate părțile, în special pentru că piața, consumatorul, vrea tot mai mult, cât mai multe modele, dar tot mai ieftin. „Degeaba vorbim despre economie circulară, despre curentul slow și despre modă durabilă”, crede Sorin Chiriac. „Realitatea este că oamenii vor tot mai mult și mai ieftin, cel puțin așa e trendul deocamdată”.

Povestea „Sense”

”Sense” vine de la ”Sense and Sensibility” și a fost „botezat” așa dintr-un impuls, într-un moment în care aveau nevoie rapid de un nume de brand pentru un client care își dorea câteva modele create special pentru a le vinde la Metro. Acea poveste a durat cam 2-3 ani, după care au început să producă pentru Selgros, sub marca proprie a retailerului. 

 

 

Abia din 2003 s-au gândit să transforme experimentul „Sense” în ceva durabil și de sine-stătător. „Cred că n-am fost niciodată genul de oameni axați pe afacerea momentului și pe ce merge acum, pe ce e cel mai profitabil și vandabil”, explică Sorin. „Credem mai mult în experiență acumulată în timp, ca-n perioada interbelică, atunci când îți lua o generație să devii croitor, cizmar, să stăpânești cu adevărat un domeniu”.

 

Inițial s-au gândit să facă produse proprii și să le vândă în alte magazine, dar situația din anii 2000 era incertă: nu știai cui lași marfa, cand îți primești banii, iar vânzătorii nu-și asumau niciun risc, totul fiind suportat de producător.

 

Prin urmare, în 2008 au făcut un credit și au pornit pe cont propriu, deschizând 15 magazine dintr-un foc. Mai întâi în Iași, apoi, unul după altul, în toate orașele mari din țară.

 

Au avut inclusiv magazine în București, în galeriile comerciale ale hipermarketurilor, dar de 2 ani le-au închis pe toate și au ales să deschidă, săptămâna trecută, un singur magazin stradal, pe strada Jean-Louis Calderon.

 

Au făcut-o atât pentru a crește impactul brandului, cât și pentru ca numeroaasele cliente de online din București să aibă și o „ambasadă” fizică a brandului, unde să vină și să probeze, să vadă hainele pe viu și să experimenteze.

 

„Online-ul nostru face cât două magazine”, explică Cristina Chiriac. ”Și crește tot mai mult”.  Au cliente fidele, iar unele sunt atât de familiarizate cu brandul încât cumpără direct online, fără nicio probă, deși magazinul fizic se află la doi pași de ele. ”Avem multe comenzi online inclusiv din Bacău, deși magazinul nostru e chiar în centrul orașului și de oriunde ai veni, ajungi în câteva minute la el”, râd soții Chiriac.

 

Și, chiar dacă destinul a dus-o spre textile în loc de muzică, Cristina Chiriac a găsit în cele din urmă un mod de a îmbina cele două pasiuni. De câțiva ani, ”Sense” sponsorizează turneele „Pianul Călător” și ”Duelul Viorilor”, acesta dintâi fiind un tur de forță al pianistului Horia Mihail, fost coleg al Cristinei.

 

Horia Mihail susține concerte de pian în orașe din țară (și din Republica Moldova) în care nu există săli de concert performante, călătorind alături de propriul pian.

 

Logistica este complicată, dar branduri precum „Sense” susțin acest demers de pasiune.  „N-a fost să fie pentru mine cu pianul, dar într-un fel tot pot contribui la această lume a muzicii”, zâmbește Cristina Chiriac. „Și oricum nu voi renunța niciodată să cânt și să mă perfecționez încontinuu la pian, chiar dacă e doar pentru plăcerea mea”.

 

 

Poți găsi cel mai apropiat magazin Sense AICI, iar magazinul online este FASHION-SENSE.RO