Am decis cine vreau să fiu și asta e ceea ce sunt”. Dintre toate vorbele de duh ale lui Coco Chanel, acesta sintetizează într-o frază cam tot ce înseamnă societatea motivațională a zilelor noastre, 50 de ani mai târziu. Tot ceea ce încearcă să ne învețe diverși coach, speakeri, autori motivaționali, este în esență despre cum să te iei așa cum ești și să faci din tine ceea ce ți-ai dori să fii. Simplu? Cel mai complicat lucru din lume.

 

Am regăsit aceste cuvinte pe podeaua încăperii experiențiale din Atena, unde Chanel și-a prezentat noul parfum, ”Gabrielle”, prima lansare a unui parfum după multă vreme. Un parfum care poartă numele întreg al lui Mademoiselle, nu pseudonimul sub care este cunoscută în întreaga lume. De asta, Gabrielle e într-un fel despre ambele femei din Chanel. Cea care s-a născut – Gabrielle –  și cea care Gabrielle a decis la un moment dat să fie: Coco.

 

La fel ca toate parfumurile casei, „Gabrielle” este un mix de ingrediente sintentice și naturale, același mix care a făcut celebru Chanel no.5, într-o perioadă în care toate parfumurile erau iritant de unidimensionale. Coco și-a dorit ca femeile să miroasă a femei, nu a flori de câmp. Să fie ceva mai profund și mai misterios dincolo de esențele primare, un mix de sintetic și natural care să facă totul nepredictibil.

Creatorul „Gabrielle” este Olivier Polge, care a compus parfumul imaginându-și o floare ideală, cu o corolă explozivă și un carusel de petale. Întâi l-a gândit abstract, ca un spațiu de un alb imaculat, apoi a început să-l populeze cu flori alese din istoria casei Chanel, mixate în funcție de fler: a mai crescut intensitatea iasomiei, a pus câteva note de mosc pentru a face petalele de ylang-ylang mai catifelat și pudrate, a folosit prospețimea florii de portocal și un strop de grapefruit și coacăze negre. Coco a avut mereu o relație specială cu universul floral, așa că Polge a selectat ceea ce i s-a părut potrivit: iasomie, ylang-ylang, floare de portocal și, ingredientul meu preferat din parfum: tuberoză de Grasse.

Nu sunt adepta parfumurilor florale, dar ”Gabrielle” mi-a plăcut mult fiindcă e un floral lucrat, complex, pudrat fără a fi excesiv de dulce și de feminin. De asta mi-a și plăcut mereu Coco atât de tare: n-a fost niciodată feminină în sensul dulceag al termenului. A avut mereu și forță, și rebeliune, și un pic de ireverențiozitate tipic masculină, dar adaptată stilului ei. La fel simt și acest parfum, iar clipul de promovare, cu Kristen Stewart, se potrivește imaginii pe care o aveam în minte. Kristen Stewart, o actriță pentru care n-am vreo afinitate deosebită, e foarte bine aleasă în rolul lui Coco, fiindcă e puțin androgină, dulce și atletică în același timp, are forță și elan.

Coco spunea că ”Luxul e ceea ce nu poți vedea”, referindu-se, desigur, la discreție și la amănuntele pe care trebuie să le cauți cu atenție, fiindcă nu te trag ele de mânecă. Luând citatul ei la propriu, se potrivește foarte bine și aici. Atunci când cumpărăm un parfum, ne interesează în primul rând mirosul, dar aici și ambalajul este gândit în cel mai mic amănunt, pentru a face experiența completă. De exemplu, eticheta pătrățoasă de pe sticlă are o culoare inspirată de materialele din arhiva Chanel haute-couture, iar dimensiunea și forma ei sunt identice cu cele ale dopului. Un amănunt pe care nu-l poți vedea din prima.

 

Făcută în colaborarare cu un meșteșugar ceh și patentată, la sticla de „Gabrielle” s-a lucrat 5 ani încheiați și este unică în lume. Înainte s-o văd, recunosc că m-am gândit că e un artificiu deștept de marketing. O sticlă e o sticlă, cât de specială poate fi?

Ei bine, după ce am desfăcut cutia și am simțit flaconul în palme, am înțeles. E foarte subțire, de multe ori sticlele de parfum îți „umplu” palma, pereții sunt groși și delimitarea dintre lichid și sticlă e foarte evidentă.

 

La „Gabrielle”, sticla e subțiată atât de tare încât aproape că nu-i vezi contururile, e „invizibilă”. Nu s-a mai făcut până acum așa ceva, de aici și nevoia de a colabora cu un specialist în sticlărie pentru a găsi formula tehnică cea mai bună.

Spre exemplu, fundul sticlelor clasice de parfum este mai curbat pe interior, această găselniță tehnică numindu-se „marloquette”. În cazul sticlei de „Gabrielle”, echipa Chanel și sticlarul ceh au reușit, pentru prima oară, să împingă marloquette-ul pe exterior, finisându-l apoi cu atenție.

În cutie există și un carton special, un jacket protector, care ia forma sticlei, fiind inspirat de căptușeala legendarelor jachete Chanel. Firește, și aici apare o întrebare: de ce contează acest detaliu? Contează, fiindcă, așa cum spunea Gabrielle Chanel: „Tot ce fac în viață, fac cu pasiune. Nu există nici măcar un singur lucru pe care să-l fac fără să pornesc de la ideea că toată viața mea depinde de el”. De jacheta protectoare a parfumului depind atât siguranța sticlei cât și povestea de ansamblu.

 

Mie mi-a plăcut foarte mult, firește că e o chestiune de dispoziție și predispoziție, dar mi s-a părut matur și rafinat. Am purtat Coco Mademoiselle mai bine de 15 ani din viață, până când nu am mai putut să-l miros pe pielea mea. Povestea lui cu mine se încheiase și, chiar dacă în continuare mi se pare un parfum superb, nu îl mai pot purta.

Când am aflat că se va lansa un nou parfum Chanel, am vrut să văd dacă îi pot găsi un înlocuitor, unul mai matur și mai așezat. Coco Mademoiselle a fost, pentru mine, tânăra domnișoară visătoare. În noul parfum, „Gabrielle”, am căutat femeia puternică.

„Gabrielle” mi-a plăcut mult fiindcă am regăsit în el acea Chanel despre care am citit zeci de cărți și articole. Gabrielle din notele parfumului e identică celei din mintea mea: o femeie puternică, fermă, care a vrut mai mult decât i-a dat viața.

 

Dacă s-ar fi mulțumit cu locul primit din naștere, ar fi rămas o micuță croitoreasă, cu viață modestă și așteptări așijderea. Dar n-a fost mulțumită cu acea viață, așa că și-a creat alta.

Gabrielle a creat-o pe Coco, dar legenda n-ar fi existat fără acea Gabrielle încăpățânată și ambițioasă. De la Gabrielle și de la visele ei a pornit totul și mi se pare o mișcare inteligentă cea de a denumi parfumul după numele cel mai puțin folosit și cunoscut al domnișoarei Chanel.