Despre tot ce-i fin și fain

Răsfățul e un mod de a te ține singur în brațe, atunci când ai nevoie

By 3 martie, 2021Lifestyle
read time 5 min
 
3 martie, 2021

Răsfățul e un mod de a te ține singur în brațe, atunci când ai nevoie

Ce-ar fi dacă, de mâine, ai alege să devii un răsfățat sau o răsfățată? Dacă acest cuvânt îți provoacă sentimente contradictorii, poate până acum te-ai mulțumit cu mai puțin decât meriți.

by

*** Acest articol face parte dintr-un proiect realizat de Fine Society & Kinder Bueno, despre nevoia de răsfăț în viețile noastre și ale celor din jur ***

RĂSFĂȚ este un cuvânt complicat.

 

Deși la prima citire ne duce cu gândul la ceva jucăuș și pozitiv, când îl raportăm la propria persoană însemnătatea lui devine mai degrabă negativă.

 

Te răsfeți”, „Răsfățul i s-a urcat la cap!”, „E un răsfățat” sunt doar câteva dintre contextele uzuale în care întâlnim termenul și niciunul nu indică ceva de bine.

 

Acum zece ani, am fost invitată să vorbesc în fața unor femei din corporații exact pe tema neconvențională a răsfățului.

 

Deși aparent ludic și ofertant, țin minte cât de complicat a fost să abordăm subiectul și să conturăm o discuție în jurul lui.

 

Era o jenă care plutea în aer, ca și cum am fi dezbătut ceva intim, tabu, cu care nu vrem să avem de-a face cu niciun chip.

 

Până când, încetul cu încetul, au început să iasă la iveală convingerile adânc-înrădăcinate ale fiecăreia dintre noi:

 

„Eu sunt mamă, nu am timp de răsfățuri, am alte priorități”.

 

”Nu sunt obișnuită să fiu răsfățată, mă simt prost când cineva îmi oferă un cadou”

 

”Nu sunt o răsfățată, eu sunt o femeie independentă”.

 

„Răsfățul e pentru femeile fără ocupație, care stau toată ziua la spa, la salon. Noi, restul, avem serviciu, familie, nu avem timp de asemenea prostii”

 

În toate afirmațiile se regăsea aceeași convingere fermă: ideea că ar putea exista o stare de bine care să fie doar pentru noi, fără legătură cu nimeni – nici cu soțul, nici cu copilul, nici cu prietenii – este considerată o formă de egoism, iar egoismul, am fost învățați de mici, este un lucru rău.

 

Pentru că și eu am fost prezentă cândva la „lecția” despre egoismul care e un lucru rău, mi-a luat 30 de ani să mă răsfăț sau să dau voie cuiva să mă răsfețe fără să mă simt prost.

 

Încă mă fâstâcesc când primesc un cadou și mi-e greu să-mi prioritizez planurile personale în fața sarcinilor zilnice sau a lucrurilor pe care le vor alții de la mine.

 

Până în urmă cu 4-5 ani, dacă ceva se decala în orarul meu zilnic, primul lucru care „zbura” din agendă erau programările personale.

 

Nu aș fi anulat nici în ruptul capului vreo întâlnire profesională, dar la timpul meu de relaxare sau la micile plăceri eram dispusă să renunț fără regrete.

 

TEOREMA PERSONALĂ A RĂSFĂȚULUI

 

Tocmai pentru că am fost mereu conștientă de mușchiul slab-exersat al răsfățului de sine, am încercat să fac pentru alții ceea ce nu puteam face pentru mine.

 

Mai precis, am încercat mereu să-mi răsfăț, cu lucruri și gesturi mici, prietenele și colegele.

 

Când spun lucruri mici, acestea chiar erau foarte mici.

 

De exemplu, când lucram în open-space și mergeam la automatul din hol să-mi iau apă sau ceva de ronțăit, lăsam mereu ceva dulce pe biroul colegei de lângă mine.

 

La început protesta vehement (cum aș fi făcut și eu, în locul ei), dar în timp și-a dat seama că e un gest pe care-l fac cu plăcere sinceră și a învățat să primească. Ba chiar să se bucure.

 

Ne-a luat ceva timp, dar amândouă am învățat ceva din acest proces.

 

Chiar dacă nu mai lucrăm împreună de aproape zece ani, am rămas prietene bune și, din când în când, mi-e drag să-i trimit ceva dulce, prin curier.

 

Ultima oară i-am trimis un borcan de tiramisu de la o cofetărie artizanală. Fără nicio ocazie specială.

 

 

Tot sub formă de răsfățuri mici și necesare, mi-a plăcut mereu să cumpăr flori femeilor din viața mea, să le dăruiesc cărți sau prăjituri ori să le scot în oraș la cină, fără niciun motiv.

 

În acest fel ne putem convinge reciproc de faptul că merităm să fim răsfățate.

 

CE ÎNSEAMNĂ RĂSFĂȚ DE SINE

 

Atât răsfățurile pentru oamenii apropiați, cât și cele pe care ar trebui să ni le oferim singuri sunt, de cele mai multe ori, lucruri mici.

 

Cu cât mai mici și mai dese, cu atât mai eficiente.

 

Răsfățul pe care ți-l acorzi tu ție reprezintă cea mai simplă formă de a te lua singur în brațe și a spune „Meriți să fii bine, să fii fericit, să zâmbești, să (INSEREAZĂ AICI ORICE AI NEVOIE SĂ AUZI). Meriți!”. Și a crede din tot sufletul ceea ce îți spui.

 

Mici răsfățuri care nu dau greș niciodată pot fi:

 

O baie fierbinte cu spumă, cu un pahar de orice vrei tu și o muzică în surdină.

 

O plimbare prin oraș, cu oprire la o terasă, unde să-ți comanzi o cafea, să privești în jur și să stai doar tu cu gândurile tale.

 

O după-amiază de lenevit fără pic de vinovăție, indiferent ce ar însemna lenea pentru tine: un maraton de seriale sau de YouTube, un teanc de reviste, o oră de scroll pe Instagram, chiar și telenovele sud-americane.

 

Orice. De asta se cheamă răsfăț: este ceva pentru care nu trebuie să dai socoteală nimănui, nici măcar vocii din mintea ta care-ți spune că stai degeaba.

 

O seară în care să-ți faci un ritual de frumusețe, urmând toți cei 10 pași despre care ai auzit atâtea.

 

Să-ți faci o mască, să ai răbdare pentru câteva mișcări de masaj, să te uiți în oglindă și să te bucuri că ești exact așa cum ești și că ești mai tânără decât vei mai fi vreodată.

 

O oră de meditație activă, când te simți obosită mental. Pur și simplu stat în tăcere, lăsând gândurile să curgă.

 

Nu e nevoie să-ți golești mintea, ci doar să lași totul să treacă prin tine.

 

O carte bună – adică o carte care îți place, oricare ar fi ea – citită în timp ce stai ghemuită în fotoliu, savurând cu înghițituri mici un Kinder Bueno, unul dintre gusturile care ne amintesc de copilărie.

 

Acest din urmă răsfăț deschide, luna aceasta, un întreg univers.

 

Până pe data 15 aprilie, Kinder Bueno are un concurs centrat pe ideea de răsfăț și de a te bucura de un moment de relaxare dulce.

 

Chiar dacă eu nu mănânc zahăr, ideea mi-a plăcut și a rezonat perfect cu mine.

 

Istoria personală, cu deserturile pe care le ofeream cândva ca o formă stângace, dar sinceră, de răsfăț, m-a dus cu gândul la nevoia imensă pe care o avem cu toții pentru asemenea răsfățuri și mi-am dorit să povestesc despre ele.

 

 

De asemenea, am vizualizat, în minte următorul scenariu: o carte, însoțită de un Kinder Bueno – una dintre cele trei arome, de ciocolată cu lapte, ciocolată neagră sau cocos – pe care să le ofer, luna aceasta, prietenelor mele apropiate.

 

Împreună cu Mărțișorul, simbolul sărbătorii mele preferate din an. Ca un fel de „kit de răsfăț”.

 

În plus, fiecare astfel de „kit” va include și șansa destinatarei de a câștiga un răsfăț-surpriză, pentru că orice baton Kinder Bueno cumpărat până pe 15 aprilie te înscrie în tragerea la sorți pentru zeci de premii rafinate, din diferite destinații ale lumii (găsiți lista dând clic AICI sau o puteți citi la finalul articolului). 

 

Mai mult ca oricând, avem nevoie de răsfăț și de reamintiri ale faptului că avem nevoie de el.

 

Dacă ne e greu să ne răsfățăm – și tuturor ne este – putem începe răsfățând pe altcineva căruia îi este la fel de greu să o facă.

 

E un „schimb” din care vom învăța ceva, vom da mai departe ceva și, la final, vom înțelege amândoi un lucru prețios: că MERITĂM.

 

******

Premiile la concursul KINDER BUENO includ: 5 vouchere de ceasuri elvețiene, 10 vouchere de îmbrăcăminte cu design italian în valoare de 1000 euro, 15 vouchere de bijuterii cu design american în valoare de 700 euro, 20 de vouchere de  parfumuri franțuzești în valoare de 500 euro, 25 de vouchere de cosmetice spa asiatic în valoare de 300 euro.

 

Toti câștigătorii vor fi selectați prin tragere la sorți.

Foto: Fine Society

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK



One Comment

  • Gabriela spune:

    Ce-mi place articolul acesta. Fiind o femeie care, la fel s-a tot neglijat, am inceput de cativa ani sa culeg roadele rasfatului, pic cu pic, in fiecare zi. Si uite asa viata a prins culoare si sufletul e mai voios. Pentru ca da, merit si meritam 🙂