Mărturisesc: când am pătruns prima dată în Negresco, acum trei ani, prima mea reacție n-a fost cea previzibilă, de încântare. Am fost mai curând ușor deconcertată de amalgamul improbabil de sculpturi contemporane, tablouri baroce și fotografii înrămate ale proprietarei, Madame Augier. În camera cu vedere la Promenade des Anglais m-a întâmpinat un mix de tapet roz, perdea animal print, cuvertură de pat argintie și, piesa de rezistență, o cadă de baie și o chiuvetă integral argintii cu irizații. Nu, chiar nu glumesc.

Am savurat fiecare moment al sejurului, dar imaginea rafinată a hotelului și a sa cupolă roz-pudrat nu se potrivea defel cu interioarele și mi-a părut rău să găsesc Negresco-ul mult mai prăfuit decât mă așteptam. Totul părea învechit, de la camera în care se lua mic-dejunul, și care simula destul de nereușit detaliile unui carusel gigantic, până la tabloul din cameră, cu o domnișoară blondă care stătea pe o canapea cu un cățel în lesă.

De aceea, când am aflat acum câteva zile că aripa Rivoli, mai precis cele 7 apartamente care dau spre superbul Palais Massena, pe una dintre laturile hotelului (poza de jos, latura din dreapta), a suferit un proces de renovare, mi-am dorit instantaneu să scriu despre asta.

Mica ,,impertinență” le-a reușit, iar noile camere ale aripii Rivoli (denumite astfel pentru că au vedere la 360 de grade spre străduța laterală Rue de Rivoli) sunt echivalentul de design al unui roman fantastic. Nu știi la ce să te aștepți, referințele sunt amestecate dar fascinante și nimic nu e prea mult sau prea extravagant.

Atât încăperile cât și holurile care duc către ele arborează cu mândrie o mochetă cu blazonul Negresco, punctată pe ici pe colo de ,,urme de labe de pisică”, ca un tribut jucăuș adus lui Carmen, pisica lui Henri Negresco, la origini fiul unui hangiu bucureștean de sfârșit de secol XIX.

Ambianța camerelor este dulce, călduroasă și solară, cu multe accente colorate, dar și detalii sugestive, cele mai multe făcând referință tot la pisoiul Carmen. Așa cum Negresco face parte din patrimoniul imaterial al umanității, multe dintre decorațiuni și corpuri de iluminat au fost produse de către mici manufacturi franțuzești care au tot statutul privilegiat de ,,Entreprises du Patrimoine Vivant”.

Spre exemplu, micile elemente decorative din bronz care ornează piesele de mobilier din camere și băi au fost executate de către celebra casă M.E. Dupont, manufactură franceză de bronz de artă, având de asemenea titlul de întreprindere de patrimoniu.

La prima vedere, fiecare cameră este o surpriză din punct de vedere al paletelor de culoare care se întrepătrund. Trei game diferite de nuanțe au fost folosite de către designeri: un mix de tonuri de roșu și de galben arămiu, o paletă de verde-smarald declinată în accente de auriu și îmbinări spectaculoase de albastru-regal și auriu pur.

Piesele de mobilier de inspirație clasică au fost concepute – de la schițe până la producția efectivă – de către Studio Marc Hertrich & Nicolas Adnet pentru Negresco. Lemnul cu intarsii are un finisaj din lac alb, pentru o luminozitate tipic mediteraneană, reprezentativă Coastei de Azur.

Deasupra unui birou de inspirație Ludovic al XVI-lea, un ecran de televizor dispare în spatele unei oglinzi cu aspect suprarealist, care te duce cu gândul la ceasurile topite ale lui Salvador Dali, un client fidel al hotelului și prieten al proprietarei, Madame Augier.

Tăbliile patului sunt elementul reprezentativ central pentru conceptul de ansamblu al camerei. Inspirate de aspectul baroc al paturilor venețiene, care încă mai există în anumite apartamente ale hotelului (inclusiv cel la care mă refeream în începutul articolului), stilul este reinterpretat în cheie contemporană. Liantul între trecut și prezent se face prin cadrele din lemn masiv cu foiță de aur și tapițeria de mătase, mixate cu țesăturile nude.

Oniric până la capăt, designul folosește motivul Soarelui și cel al Lunii, stilizate, pentru a exprima funcția principală a camerei, invitând oaspeții să-și ia în posesie camera pentru odihnă după o zi lungă. În fiecare cameră, plafonul ascunde o operă de artă aleasă din colecțiile Galeriei Eric Linard: fie o creație Frédéric Bouffandeau, fie una semnată Jean-Michel Meurice.

Și băile noilor apartamente sunt declinate tot într-un joc de clasic, contemporan și cool, extrem de reprezentativ pentrua Negresco. Marmură clasică, bronz modernizat, tapet în dungi multicolore. Robinetele sunt semnate de Horus, o altă companie ,,Entreprise du Patrimoine Vivant”, în timp ce țesăturile și tapetul provin din colecțiile Dedar, Rubelli și Lelièvre.

Așa arată acum sala de mese dominată acum doi ani de caruselul pe care-l aminteam. E caldă, opulentă fără a fi stridentă și cu o căldură contemporană. Nu mai are nimic prăfuit. Și, pentru că aceste 7 camere se anunță a fi doar preambulul unei renovări cap-coadă, eu una abia aștept să văd ce urmează!