Despre tot ce-i fin și fain

Să fim mai blânde între noi, că de răutate e plină lumea

By 28 ianuarie, 2022Learning
read time 4 min
 
28 ianuarie, 2022

Să fim mai blânde între noi, că de răutate e plină lumea

Ce este misoginul? Misoginul este bărbatul care urăște femeile aproape la fel de mult pe cât se urăsc ele între ele. Așa să fie?

by

Această glumă dulce-amară mi-a venit în minte de prea multe ori pe parcursul vieții.

 

I-am dat dreptate în vreo câteva dăți și am folosit-o ca unealtă de haz de necaz în alte câteva situații.

 

Da, femeile sunt mult mai dure cu alte femei decât sunt cu bărbații.

 

Spirit de competiție? Nesiguranță? Răutate?

 

Senzația că nu e loc pentru toate sub soare și că alte femei trebuie musai să piardă ca să putem să câștigăm noi?

 

În 1973, Universitatea din Michigan consacra un nou termen: „Queen Bee”, un sindrom care descria femeile aflate într-o poziție de autoritate într-un mediu dominat de bărbați și care au tendința să trateze mult mai dur angajatele de gen feminin, pentru a-și demonstra superioritatea.

 

Aproape 50 de ani mai târziu, un studiu făcut de către o firmă de consultanță din SUA (citată de Forbes USA) reitera, cu procente, că femeile aflate în poziții de leadership au tendința să evalueze mult mai dur performanțele altor femei.

 

Dacă doar 14% dintre bărbații din studiu au evaluat performanțele femeilor din subordine ca fiind inferioare, peste 57% dintre femeile în poziții de leadership au considerat că omoloagele de gen feminin din subordine sunt mai puțin competente decât bărbații.

 

57%. Enorm.

 

Din păcate, nu m-a mirat deloc.

 

Am avut o profesoară în facultate la care știai că primești un punct în minus doar pentru că ești fată, am mers la medici femei care m-au înjosit așa cum niciun medic bărbat nu și-a permis vreodată și am asistat la prea multe răutăți și înțepături mascate sub forma celor mai bune intenții.

 

De fapt, cel mai pervers mod în care femeile atacă alte femei începe cu „Nu vreau să judec, Doamne ferește, DAR…”.

 

O prietenă care tocmai a născut mi-a povestit de experiența îngrozitoare cu un consultant în alăptare – femeie – care a venit să o ajute cu problemele de după naștere.

 

După o oră de discuții, reacția celei care trebuia să o sprijine emoțional a fost: „N-ai niciun motiv să te plângi! Ai o casă frumoasă, un soț care te iubește, ești slabă… ce probleme ai tu în viață?”.

 

 

Așadar, nu e deloc surprinzător – din păcate – că unele dintre cele mai urâte comentarii la adresa femeilor, în social media, vin tot de la femei.

 

Și bărbații atacă, dar în alte feluri, de regulă făcând aluzii sexuale sau înțepături despre așa-zisa inferioritate feminină.

 

Femeile, în schimb, au infinite nuanțe cu care se pot răni unele pe celelalte: de la aspectul fizic la lucruri de dureroasă subtilitate, pe care doar un suflet de femeie le poate intui și folosi fără milă.

 

Subtilitatea și soft-skill-urile pe care noi, femeile, le avem nativ sunt o sabie cu două tăișuri: putem să facem mult bine cu ele sau putem să facem rău în moduri de o finețe malefică.

 

Nu puteam să scriu despre female empowerment, tema pe care noi, fetele din #ACINCEAPUTERE, ne-am propus să o abordăm luna asta fără să fac întâi curat în pătrățelul acesta al feminismului de azi.

 

Ca în orice proces de vindecare, întâi conștientizezi problema, abia apoi propui soluțiile.

 

Altfel e doar o fundiță roz legată de clanța unei încăperi care stă să cadă.

 

Mi-am dat seama ce fel de femeie aș vrea să fiu nu doar din exemple pozitive, cât și din multe „Așa nu”-uri. Toate mi-au compus în minte o schemă clară, ca o pagină cu două coloane:

 

”CUM VREAU SĂ FIU versus CUM NU VREAU NICIODATĂ SĂ AJUNG SĂ FIU”

 

În primul rând, NU vreau să fiu vreodată ca una dintre femeile despre care am povestit mai sus.

 

Nu vreau ca o femeie care a stat în aceeași încăpere cu mine să plece simțindu-se umilită, disprețuită, inferioară sau rănită.

 

În schimb, vreau să fiu sau să încerc să fiu următoarele:

 

* O femeie care SE BUCURĂ de reușita altor femei.

 

Niciodată, dar absolut niciodată, nu am simțit că – dacă x sau y au succes – asta lezează cumva succesul meu sau îmi micșorează șansele de reușită. Există loc pentru toată lumea.

 

Faptul că o femeie a făcut ceva grozav și eu dau mai departe vestea nu mă face pe mine mai mică, ci îmi dă entuziasm și acel sentiment grozav de „Da, se poate!”.

 

Oricât de ciudat ar părea, pentru foarte multe femei încă e dificil să accepte cu zâmbetul pe buze reușita altor femei, chiar dacă e vorba de persoane din alte domenii și regiuni ale lumii, persoane pe care nu le vor întâlni poate niciodată.

 

Am fost învățate, în mod eronat, că succesul e un joc cu sumă nulă și că, dacă o altă femeie, undeva în lumea asta, e frumoasă sau deșteaptă, automat noi suntem mai prejos decât ea.

 

* O femeie care SPRIJINĂ alte femei.

 

De-a lungul carierei mele, am așternut poveștile a sute de femei, în reviste și online.

 

Numărul femeilor despre care am scris este covârșitor mai mare decât al bărbaților și de multe ori m-am străduit să le conving pe unele femei că MERITĂ să iasă în față, în ciuda nesiguranțelor și timidității lor.

 

* O femeie care poate face un COMPLIMENT sincer.

 

Dacă îți spun că bluza ta îți stă bine, chiar cred că îți stă bine.

 

Dacă nu… o să tac.

 

Mi se pare sinistru să faci complimente din vârful buzelor și apoi să te întorci pe călcâie și să toci  mărunt persoana respectivă sau să spui contrariul. Se întâmplă înfiorător de frecvent.

 

* O femeie care încearcă să NU facă rău altor femei.

 

Știi vorba aceea „Dacă nu poți face bine, măcar să nu faci rău”?

 

Am auzit atâtea bârfe, răutăți și înțepături la adresa altor femei încât mantra mea este să nu ajung niciodată să fac asemenea lucruri, nici măcar în cea mai neagră supărare.

 

Să faci rău e tare simplu, dar bârfa și răutatea nu generează decât mai multă bârfă și răutate. Nu poți să te cureți de noroi în timp ce te afli în mijlocul lui.

 

*O femeie care își asumă alegerile

 

Nu îmi plac toate femeile. Mă iertați, dar nu-mi plac nici toți oamenii.

 

Dacă un om – fie el femeie sau bărbat – face ceva care merge radical împotriva principiilor mele de viață, voi lua distanță.

 

E normal să avem antipatii și simpatii, dar când cineva nu îmi place pur și simplu… îmi văd de treaba mea și merg mai departe.

 

Nu frecventez acea persoană, nu îi caut compania, nu mă complac în contexte în care să ne prefacem că ne simpatizăm.

 

Mi se pare cel mai onest lucru: nu îți place de mine? Nicio problemă, ne vedem fiecare de drum. Nu îmi place de tine? Fac același lucru.

 

Să-ți vezi de treabă, ignorând ceea ce nu e pe lungimea ta de undă, mi se pare o variantă mult mai sănătoasă decât să arunci cu venin.

 

*O femeie care lucrează la propria persoană

 

Nesiguranțele mele nu sunt problema altor femei.

 

Bine-ar fi dacă am putea repeta zilnic această propoziție, în oglindă.

 

Nesiguranțele mele nu sunt problema altor femei.

 

Dacă eu, la un moment dat, mă simt vulnerabilă, nesigură sau cu moralul la pământ, nu e vina altor femei care, în același moment, strălucesc sau sunt fericite și împlinite.

 

Mai mult decât bărbații între ei, femeile se compară cu alte femei și, în momentul în care se simt mai prejos decât ele, încep să adune ranchiună și mici răutăți. ”A avut viața mai ușoară”, „Totul i-a venit mai lin”, „A avut noroc…”.

 

Singurul mod de a evolua în viață este cultivând o siguranță de sine sănătoasă, bazată pe propria persoană și pe propriile atuuri, nu pe înjosirea altor femei.

 

Înainte de a putea vorbi despre feminism și despre schimbarea statutului femeii în zilele noastre, cred că trebuie să facem curat în pătrățelul nostru și să ne asumăm, odată pentu totdeauna, faptul că suntem unicele responsabile pentru fericirea și stima noastră de sine.

 

Sau pentru lipsa lor.

 

Pe lume sunt atâtea povești fundamental diferite de a noastră, imposibil de comparat sau de ierarhizat. Să ne inspirăm de unde putem, să ajutăm unde putem și… să tăcem atunci când știm că n-am putea deschide gura fără să rănim.

 

E atât de simplu, până la urmă: să tratăm alte femei așa cum ne-am dorit și noi să fim tratate… și poate așa cum nu am fost niciodată. Ține doar de noi să schimbăm asta.

 

#ACINCEAPUTERE

 

Asa cum serialele au sezoane și pauze între ele, la fel și noi – cele 5 fete care scriem din cand in cand sub umbrela #acinceaputere – ne-am întors cu un “sezon” nou de scris.

 

Ca de obicei, atunci cand scriem impreuna scriem despre subiecte “spinoase”, importante, relevante pentru lumea asta. Deranjante uneori, but that’s life 🙂

 

Anul trecut și anul acesta am scris împreună despre:

– prejudecațile inaintarii în vârstă

– despre a-ți asuma responsabilitatea

– despre violență domestică și abuz

– despre dramele nevăzute ale vieții rurale

– despre faptul că oamenii nu mai au biblioteci în casa și ce înseamnă asta pe termen lung.

– despre risipa alimentară

Foto: Unsplash