Despre tot ce-i fin și fain

#ACinceaPutere Responsabilitatea e o superputere

By 2 iulie, 2020Learning
read time 8 min
 
2 iulie, 2020

#ACinceaPutere Responsabilitatea e o superputere

Cum ar fi dacă tu ai putea decide cum arată viața ta și tot ceea ce te înconjoară, în fiecare moment? De fapt stai… poți face asta deja. Cu condiția să încetezi să te mai simți prea mic ca să contezi sau ca să schimbi ceva.

by

Vreți să știți care e cel mai valoros lucru pe care l-am învățat în viață?

 

Adevărul care a cântărit cât zeci de cărți, cursuri și speech-uri motivaționale?

 

Este unul simplu, posibil cel mai elementar lucru pe care ar putea să ți-l spună cineva.

 

„Trebuie să îți asumi 100% responsabilitatea pentru viața ta”

 

Este o propoziție simplă, pe care o citești prima dată și pare un truism, ceva dintr-o carte de dezvoltare personală. Sau din Coelho.

 

Apoi o citești încă o dată și încă o dată. Și la un moment dat, simți un gol în stomac și o limpezime în minte.

 

Dacă accepți propoziția de mai sus, nu mai ai pretexte pentru ceea ce nu funcționează în viața ta. Nu mai poți să te consideri ghinionist, nu mai poți să blamezi lumea rea și oamenii invidioși, nu mai poți să așezi în palmele altuia răspunderea pentru ceea ce ți se întâmplă.

 

Viața poate fi uneori urâtă, nedreaptă, dureroasă chiar, dar când îți asumi responsabilitatea 100% pentru propria persoană înțelegi că că este treaba ta să gestionezi, să ocolești, să răspunzi, să alegi, să tai, să aduni, să decizi.

Ți se vor întâmpla bune și rele deopotrivă, dar felul în care reacționezi la ele este strict răspunderea ta.

.

Și mai există o chestie magică: odată ce accepți responsabilitatea propriei vieți, realizezi că acțiunile tale au consecințe și că poți FACE lucruri. Poți schimba situații, poți avea un impact, poți mișca ceva. Sau nu…

 

România nu este o țară în care responsabilitatea să fie la mare trecere și nu o spun ca pe o critică, ci mai curând ca pe o constatare.

 

Suntem un popor ortodox, deosebit de credincios, dar care așază în mâinile Domnului răspunderea pentru toate Bunele și Relele, uitând că Dumnezeu lucrează prin oameni.

 

Există celebrul banc cu omul care se ruga în fiecare zi la Dumnezeu ca să câștige la Loto. La 10 ani, la 20 de ani, la 30 de ani, la 40 de ani și tot așa până la 90 de ani. Și văzându-l Dumnezeu într-o zi, așa bătrân și gârbovit, rostind aceeași rugăciune dintotdeauna, deschide Cerurile și i se adresează: ”Fiule, te-ai rugat să câștigi la Loto în fiecare zi a vieții tale. De când erai copil până acum, la anii ăștia. Vin și eu cu o rugăminte mare la tine: cumpără-ți un bilet!”. 

 

Este unul dintre cele mai profunde bancuri pe care le știu și e mai degrabă o pildă: avem mereu parte de ajutor din afară: prin oameni, prin Dumnezeu, prin Univers sau oricum vrem să îi spunem fiecare. Dar oricât de mult sprijin ai avea, nimeni nu poate să facă îl locul tău ceea ce ai TU de făcut.

 

Și, odată ce înțelegi acest lucru, înțelegi că responsabilitatea chiar este o superputere.

 

Este o superputere pentru că poți să alegi în orice moment să-ți schimbi viața radical. Ține de tine să alegi un drum nou, să contribui la ceva în care crezi, să susții o idee, să influențezi alți oameni.

 

Când ești 100% responsabil pentru viața ta…

 

Înțelegi că TU trebuie să ai grijă de tine, nu altcineva

Asta însemnând să mănânci mai sănătos, să te miști mai mult, să accepți mai puține compromisuri, să tragi linie între ceea ce îți cere lumea și ceea ce ești tu dispus să dai.

 

Să te protejezi tu pe tine, fiindcă nimeni altcineva n-o poate face.

 

Să pui preț pe munca ta, pe timpul tău, pe energia ta.

 

Să-ți pui primul masca de oxigen, ca să poți să-i ajuți pe alții. Să te iubești pe tine primul înainte să le ceri altora.

 

Practic a fi responsabil 100% de viața ta înseamnă să înțelegi că, din acest moment, totul depinde de tine. Că a depins mereu de tine. Și să te porți, în sfârșit, ca atare.

 

Înțelegi că poți schimba lumea în bine sau în rău.

 

Abia atunci începi să fii mai atent la acțiunile mici și zilnice și să-ți asumi răspunderea pentru toate.

 

Nu te mai gândești că „oricum sunt unul singur” și „oricum nu contează un singur om”, ci îți dai seama că acțiunile tale au un impact real și cuantificabil.

 

Așa că începi să faci lucruri mici: să consumi mai puțin, să irosești mai puțin, să vezi urmele acțiunilor tale și să te gândești ce lași urât în urmă. Metaforic, dar mai ales concret.

 

Am întâlnit mulți oameni altminteri interesanți și de bună-credință, care nu făceau lucruri pentru că li se părea că impactul acțiunilor lor nu era suficient de mare.

 

„Ce mare lucru să nu mai iau pungi de plastic, oricum tot restul lumii le ia?”

„Ce înseamnă să ajuți doi copii, dacă lumea e plină de copii care mor de foame?”

„Lasă-mă cu drepturile animalelor: oricum știi că lumea e așa cum e și că nu se schimbă nimic”.

”Și ce dacă o să cumpăr eu mai puține haine? Oricum lumea cumpără ca la balamuc, n-are nicio valoare gestul meu”

 

Doar că, odată ce-ți asumi responsabilitatea pentru tot, realizezi că nu mai poți sta deoparte și că orice gest contează.

 

Poate nu salvezi lumea, nici pădurea amazoniană, nici pe copiii din Africa, dar poți ajuta un copil să treacă prin școală, poți salva un cățel fără stăpân, poți să ajuți să fie minus 1000 de sacoșe de plastic într-un an, poți să inspiri pe cineva prin faptul că reciclezi, poți să faci ziua unei bătrânici mai fericită. Gestul tău a contat.

 

N-ai salvat lumea, dar ai atins niște vieți și nu se știe niciodată cum se poate propaga valul pe care l-ai pornit. Așa minuscul cum este.

 

În plus, odată ce-ți asumi răspunderea pentru viața ta, 100% și fără pretexte, realizezi că e mai bine SĂ FACI ceva infim decât să fii nevoit să trăiești cu greutatea gândului că n-ai făcut absolut nimic.

Înțelegi că ești parte din ceva mai mare.

 

Vecinătate, țară, societate, comunitate, oricum vrei să îi spui, cert e că nu ești singur pe lume, iar acțiunile tale au repercursiuni.

 

Doar că mulți oameni se simt prea mici și prea „frunze-n vânt” ca să conteze.

 

Aici mă gândesc la toți oamenii care spun că ei nu poartă mască, fiindcă nu au probleme de sănătate și că nu se tem, uitând că au bunici, mame, tați și prieteni care nu se pot lăuda cu aceeași sănătate de fier.

 

La toți oamenii care nu respectă regulile pentru că „oricum nimeni nu le respectă, doar n-o să fiu eu cel mai prost” sau nu au curaj să spună că un anumit lucru e în neregulă, fiindcă „Oricum nu se va schimba nimic, asta e situația”.

 

La oamenii care nu merg la vot „fiindcă n-au pe cine vota și oricum toți sunt o apă și-un pământ”, iar apoi înjură zilnic guvernanții pe Facebook. Însuși gestul de a-ți anula votul, dacă realmente crezi că nimeni nu merită ștampila ta, și asta reprezintă o declarație, un semnal.

 

Singurul lucru care nu înseamnă nimic și nu schimbă nimic este nefăcutul, nevotatul, nevorbitul, neîndrăznitul, nepăsatul.

 

Să-ți asumi responsabilitatea pentru tot ceea ce faci îți dă un fel de elan care te scapă de scuze și subterfugii, inclusiv de sentimentul că ești o furnică pe harta universului.

 

Nu mai poți spune că „N-a fost să fie”, „N-am avut noroc”, „Numai mie mi se întâmplă” sau orice altă sintagmă care pasează răspunderea și vina undeva în exteriorul tău.

 

Nu poți controla lucrurile incontrolabile, dar poți să întâmpini destinul, pe Dumnezeu, Universul sau cum vrei să-i spui… la mijlocul drumului. Să-ți faci partea ta, asumat și din convingere. Și bunele, și relele.

 

La final, e important să știi că tot ce a fost în viața ta a fost ales de tine, crezut de tine și înfăptuit așa cum ai crezut mai bine. Nu din inerție, nu din alegerile familiei, nu din credințele strâmbe ale mulțimii, nu din „cum a fost să fie”.

 

Viața „e să fie” până la un punct. Dincolo de el o faci tu să fie, în fiecare zi, prin toate deciziile mari sau mici: de la ceea ce mănânci la micul-dejun sau dacă-l mănânci, până oamenii cu care te vezi, locurile în care te duci, cauzele pe care le ajuți, lucrurile și persoanele cărora le dai timpul tău.

 

Alege responsabil.

 

Acest articol face parte din proiectul colectiv #ACinceaPutere

Cristina Stanciulescu, Ana Bîtu, Noemi Meilman Mara Coman și cu mine ne-am unit vocile sub conceptul #AcinceaPutere.

 

Este un hashtag, un proiect și o “umbrelă” sub care noi cinci vom scrie periodic pe teme din actualitate, pe subiecte care înseamnă ceva pentru noi și care ne fac să NU vrem să tăcem și să ignorăm. Este un proiect de idei, de concept, de convingere, nicidecum un proiect comercial.

 

Fiecare dintre noi scrie la propria platformă și suntem complet independente editorial una de cealaltă, însă vocile noastre se vor auzi – sau citi, mai exact – atunci când ceva din agenda socială zilnică ne aprinde imaginația. 

 

Uneori e mai comod să taci în fața subiectelor delicate, e mai simplu și cu mai puține bătăi de cap. Îți asumi însă și faptul că nimic nu se va clinti din loc.

 

În schimb un text scris cu convingere capătă o viață proprie și poate ajunge la oameni fără să dea lecții sau să emită verdicte. Devine pur și simplu material de gândire și cred că asta încercăm să facem noi, fiecare în felul ei.

Foto: Unsplash

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK



2 Comments

  • Mirela spune:

    A fi responsabil înseamnă a trăi. Responsabilitatea înseamnă viață. Și putere, așa cum foarte bine ai spus-o tu. Este puterea care îți dă viață. Dacă lași pe ceilalți să decidă în locul tău, acasă sau în afara ei, viața ta e fără rost. Îți trebuie numai o fărâmă de curaj, ajutorul unui prieten, un model sau un articol ca acesta pentru a începe să guști din această putere și să vezi lucrurile mai clar. Mulțumesc!