Despre tot ce-i fin și fain

Încă ne permitem să aruncăm mâncare la gunoi. Până când?

By 29 noiembrie, 2021Lifestyle
read time 4 min
 
29 noiembrie, 2021

Încă ne permitem să aruncăm mâncare la gunoi. Până când?

Cum putem să ne schimbăm obiceiurile și să respectăm mai mult mâncarea, în contextul în care tot mai mulți analiști prevăd o criză alimentară de proporții?

by

Statistic, circa 2,55 milioane de tone de hrană se aruncă anual la gunoi în România, în special mâncare gătită, fructe și legume.

 

La nivel mondial se aruncă 17% din ce se produce, deci nu suntem singurul popor în culpă.

 

Totuși, 2,55 milioane de tone aruncate anual înseamnă, la un calcul rapid, câteva milioane de euro aruncate tot gunoi.

 

Așadar, aruncatul alimentelor e un obicei imoral, care ne costă la buzunar, care contribuie la tonele de deșeuri deja-existente, dar de care nu ne putem debarasa. 

 

De ce continuăm cu ceva care ne face să pierdem pe toate planurile?

 

În cazul nostru particular, lipsurile din perioada comunistă au generat, ca un elastic, efectul contrar: „Să fie acolo!”.

 

Am întâlnit de prea multe ori ideea că „Mai bine să ai ce arunca decât să nu ai deloc” și, chiar dacă e ușor să facem shaming, tiparele psihologice moștenite sau dobândite sunt greu de înfrânt.

 

Totuși, există un lucru care ar putea avea un efect.

 

Teama.

 

SPECTRUL CRIZEI ALIMENTARE

 

În ultimele luni citim mai des ca oricând despre crize, dar nu numai din sfera băncilor și a investițiilor bursiere, ci despre probleme legate de ferme, lanțuri de producție și distribuție sau despre raționalizarea alimentelor în supermarketuri.

 

The Guardian scrie că lumea se poate aștepta la cea mai mare criză de alimente din ultimii 50 de ani.

 

În luna aprilie, la o emisiune TV de la Digi24, profesorul de economie Mircea Coșea  spunea răspicat următoarele: „Este o pre-perioadă pentru ceea ce numim criza alimentară care se va declanșa. Iată că se declanșează mai devreme”. Era un comentariu pe seama datelor emise de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație.

 

Acum câteva săptămâni, chinezii erau îndemnați să își facă provizii de alimente de bază, conform unui articol Reuters.

 

Lista de articole, știri și analize de acest fel – din surse legitime, nu fake-news – este tot mai lungă și zilnic se mai adaugă noi piese în puzzle.

 

Doar săptămâna trecută am auzit de peste zece ori despre ferme aflate în insolvență, recolte distruse, lipsă de forță de muncă și probleme cu distribuția la nivel mondial.

 

Soluția nu este să ne panicăm, ci să ne trezim la realitate și să înțelegem că ritmul în care am consumat – și am aruncat – în ultimele decenii este nesustenabil.

 

Abundența a fost cuvântul de ordine, iar ceea ce urmează nu va fi neaparat o foamete, cât o reordonare radicală a priorităților.

 

Dacă mă întrebați pe mine, mi se pare o reașezare naturală a lucrurilor, fiindcă toate statisticile din ultimele decenii anunțau, voalat sau explicit, același lucru: faptul că ritmul alert de consum și coșurile burdușite de produse nu pot fi susținute pe termen lung.

 

Planeta nu poate produce în ritmul în care noi cumpărăm, consumăm și aruncăm.

 

 

Cum văd eu soluția?

 

E simplă și de bun-simț: să respectăm mai mult mâncarea și, implicit, să ne respectăm pe noi și banii noștri.

 

Să nu mai cumpărăm doar ca să avem ce arunca și doar pentru că pare la îndemână.

 

Faptul că avem minimum două magazine alimentare la fiecare parter de bloc nu înseamnă că acest stil de viață sub semnul consumului galopant poate continua să fie normalitatea.

 

Concret, ce fac eu ca să nu mai arunc mâncare?

 

Chiar dacă sunt organizată în restul vieții, la mâncare nu pot planifica astăzi ce voi mânca poimâine, am nevoie de puțină spontaneitate. 

 

De asemenea, vă spun din start că nu funcționez pe principiul „Gătim duminică pentru toată săptămâna”. Îi admir pe cei care pot, dar mie nu mi se potrivește.

 

Nu în ultimul rând, sunt o consumatoare de lucruri foarte simple: salate, supe-cremă, wrap-uri cu lipie integrală, paste gătite light. Nu sunt adepta sosurilor și a mâncărurilor elaborate și, după cum am mai spus, sunt ovo-pesco-vegetariană.

 

Ceilalți membri ai familiei consumă de toate, inclusiv carne, dar tot preparată simplu: friptură înăbușită la cuptor, friptură la grătar cu salată și alte combinații ușoare.

 

Având în vedere suma elementelor de mai sus, asta funcționează pentru noi ca să îmbinăm spontaneitatea și cumpătarea.

 

Principiul 1: Baza sunt cumpărăturile pe termen lung

 

Indiferent de gusturile de moment, avem mereu în cămară un stoc din produsele care ne plac, cu etichetă curată și cu termen de expirare îndepărtat. 

 

Nu mi s-a întâmplat niciodată să arunc la gunoi vreun produs din acest stoc strategic: până se împlinea termenul de expirare, produsul era demult consumat.

 

Având și un regim alimentar mai aparte, am grijă să nu-mi lipsească niciodată pastele de linte,  năutul, fulgii de hrișcă, făina de migdale și cocos, plus conservele „curate” de diferite preparate. 

 

Contrar preconcepțiilor, conservele – prin asta înțelegând borcanele de sticlă sigilate cu vid și conservele metalice – sunt foarte bune și, mai ales, dacă ai grijă să alegi o etichetă curată, sunt o opțiune mai sănătoasă decât multe altele. 

 

Eu îmi fac, de exemplu, stoc de borcane de mazăre, murături (le iubesc), sos de roșii, unele conserve de pește. Toate au pe etichetă doar „apă + produs”, fără alte bazaconii.

 

Și produsele congelate au o faimă pe nedrept negativă la noi, asociată tot cu vremurile de tristă amintire și cu „tacâmurile de pui” înghețate prin galantare. 

 

Realist, există multe produse congelate corect, rapid, la temperaturi foarte scăzute, care pot fi o alternativă la cele proaspete, mai ales iarna. Noi cumpărăm legume, sparanghel și altele asemenea. 

 

Rareori alerg după peștele proaspăt, adus cu avionul de nu-știu-unde fix în săptămâna respectivă, poate și fiindcă sunt extrem de comodă și mi se pare și un artificiu inutil.

 

Am, în schimb, două-trei categorii de pește congelat, de exemplu somon sălbatic, pe care le-am consumat inclusiv în faza cea mai delicată a regimului meu alergic și au fost minunate.

 

MENȚIUNE IMPORTANTĂ:

 

Eu sunt un om extrem de reactiv la produsele de calitate proastă: dacă există ceva în neregulă, se va simți imediat în corpul meu. 

 

Prin urmare, faptul că pot consuma unele conserve și produse congelate fără să am nicio problemă este un argument în plus în favoarea principiului „Citește eticheta și apoi judecă”.

 

Principiul 2: Nu am niciodată frigiderul plin

 

În copilărie mă fascinau frigiderele din filmele americane, cele cu două uși. 

 

Între timp am realizat că nu poți avea un frigider imens și ticsit de mâncare fără să ai și multă risipă asociată. 

 

Statistic, de câte ori am umplut frigiderul, am ajuns să arunc din el. De câte ori l-am lăsat plin pe jumătate, cumpărând pentru o săptămână și un pic, am ajuns să mănânc tot.

 

Principiul 3: Folosesc imaginația

 

Deși nu sunt o mare expertă la gătit, ba chiar din contră, am constatat că limitările mă inspiră. 

 

Când în bucătărie mai am o căpățână de usturoi, o caserolă de ciuperci, jumătate de pachet de unt și alte lucruri începute, care stau să expire sau să se strice, parcă atunci se dezlănțuie imaginația.

 

Imediat născocesc câte ceva, de regulă niște paste sau sendvișuri, dar care sunt invariabil mai apreciate decât momentele mele de creație culinară deliberată.

 

În loc să ne gândim „Ce aruncăm azi pentru că a expirat?”, hai să ne gândim ce putem improviza azi cu „resturile” din frigider.

 

Principiul 4: Cumpăr „cu zgârcenie” fructe și legume

 

Prin zgârcenie mă refer la „puțin și des”. 

 

De câte ori m-am lăcomit să iau mai multe fructe fiindcă erau arătoase, am ajuns inevitabil să arunc jumătate. 

 

Fructele și legumele se strică rapid și prefer să cumpăr patru mere la fiecare patru zile și trei banane pentru trei zile decât să iau ditamai coșul și la final să arunc jumătate. 

 

Nu ducem lipsă de supermarketuri și hipermarketuri și a trece în drum spre casă să-ți iei un mănunchi de fructe ar putea deveni un obicei.

 

ALTE OBICEIURI BUNE ÎN GENERAL

 

La străini am observat multe obiceiuri bune care nouă ne lipsesc și care denotă o altă mentalitate. 

 

De exemplu:

 

Pachețelul de la restaurant

 

De multe ori am întâlnit la noi un soi de rușine de a cere mâncarea neconsumată la pachet, chiar dacă uneori sunt porții generoase.

 

Preferăm să știm că se aruncă la gunoi decât să părem lacomi sau zgârciți. În afară, asta e o normalitate, la fel ca și „doggy bag”-ul.

 

Donatul de alimente

 

Am acest principiu conform căruia cel mai mare bine pe care-l poți face e să dăruiești mâncare cuiva care are nevoie. 

 

Nu bani, mâncare. 

 

Când văd cerșetori pe stradă, nu le dau bani, în schimb intru într-un supermarket și le dăruiesc ceva de mâncare. Foarte des îi văd înfruptându-se cu poftă din cele primite și e cea mai mare bucurie sufletească.

 

Banii pot alimenta cine știe ce sistem mafiot, în schimb mâncarea în mod sigur ostoiește foamea unui amărât.

 

Generozitatea ca strategie

 

Mâncarea (neexpirată, aflată în termen) care le rămâne la finalul zilelor restaurantelor și altor localuri nu ar mai trebui aruncată, ci donată.

 

Există nenumărate cauze sociale care au nevoie de donații de hrană și faptul că până acum ne-am permis să tratăm mâncarea rămasă ca pe ceva neglijabil este o problemă, nu o normalitate.

 

Am găsit inclusiv o aplicație realizată în 2018, disponibilă doar pentru Android, care intermediază donațiile de mâncare între comunități: SHARE FOOD.

 

Orice ați face și orice cale ați găsi pentru voi, cuvântul cheie este unul singur: RESPECT.

 

Respect pentru Planetă.

Respect pentru propriul buzunar.

Respect pentru mâncare.

 

#ACINCEAPUTERE

 

Asa cum serialele au sezoane și pauze între ele, la fel și noi – cele 5 fete care scriem din cand in cand sub umbrela #acinceaputere – ne-am întors cu un “sezon” nou de scris.

 

Ca de obicei, atunci cand scriem impreuna scriem despre subiecte “spinoase”, importante, relevante pentru lumea asta. Deranjante uneori, but that’s life 🙂

 

Anul trecut și anul acesta am scris împreună despre:

– prejudecațile inaintarii în vârstă

– despre a-ți asuma responsabilitatea

– despre violență domestică și abuz

– despre dramele nevăzute ale vieții rurale

– despre faptul că oamenii nu mai au biblioteci în casa și ce înseamnă asta pe termen lung.

Foto: Unsplash

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK



5 Comments

  • o femeie spune:

    merg la piata o data pe saptamana, cu meniu si lista de ingrediente. Meniul e respectat in mare , dar pana vineri seara golesc aproape complet frigiderul si din ce mai ramane incep meniul sapt viitoare, asa incat sambata dim spal frigiderul si bag produsele noi.
    Fara supermarket (unde mai luam si altele decat de pe lista, si nu sanatoase..) am ajuns sa cheltui mai putin de jumatate din ce cheltuiam saptamanal. Si am ajuns sanatosi impecabil. Am reusit sa gasim cativa producatori locali, iau carne o data la 3 luni pe comanda, lactate proaspete si oua ne aduce fermierul la piata, legume si fructe de sezon (inclusiv cele de import sunt ok-eish).
    Da, se mai intampla sa arunc un rest de iaurt, un rest de ciorba, ceva frunze neconsumate, un ardei inmuiat etc. Dar mult mai putine decat acum 10 ani. Se poate sanatos si la punga gros.

  • denisa1999 spune:

    Pacat ca nu exista si la noi regula cu un fruct oriunde contracost. O portocala, un mar, o banana. Toate se vand la kg. In afara intr-o patiserie gaseai si un fruct undeva. Apoi exista putine caserole cu portii mici de mancare, de produse pentru un consum de o masa, doua mese fara bazaconii. Apoi putine produse in borcane de 50 versus 400g. Se gasesc putine sortimente in cantitati mici. Si apoi pe langa bani si timpul dedicat prepararii acelui produs el va ajunge sa fie aruncat la cos. Eu deja am retete de 5 si 10 clatite. Gatesc cat mananc.

  • Charys spune:

    Foarte corect scris. Si noi incercam sa evitam risipa, sa recombinam „resturile” … Inca mai am probleme la cumparatul excesiv, mai repede din cauza programului de lucru decat din lacomie. Dar cand ajung acasa in fiecare zi pe la ora 17, iar supermarketurile sunt in celalalt capat al orasului, si fata de job si fata de casa…nu prea imi vine sa merg prea des la cumparaturi. Sambata e de obicei ziua desemnata pentru cumparaturi, iar perisabilele incerc sa cumpar fix pentru o saptamana…
    Fiecare ar trebui sa ne stabilim un set de principii care sa nu fie afectat de „oferte”/de cum parem in fata oamenilor/etc… (strans legat de articolul despre economisire, chiar azi vorbeam cu mama despre cum unor oameni li se pare „sub nivelul lor” sa ia restul de 50 de bani de la supermaket)… Atata timp cat principiile noastre ne dau o stare de bine si nu contribuie la problema…mai avem o sansa, desi cam infima…