În vacanța asta am stat și am privit. Mult. Nu cred în clipe providențiale în care ți se aprinde beculețul în cap și ai o revelație subită despre sensul vieții, dar cred în momente de claritate. Odihna ne limpezește.

Cu toții avem momente în care ni se pare că părerea noastră este mama tuturor părerilor. Că numai noi avem dreptate, că suntem singurii care văd clar, unicii posesori ai unei viziuni de ansamblu despre… orice. Să arunce piatra cine n-a păcătuit. Eu am făcut-o de multe ori, dar cu timpul am învățat din greșeli și-mi place să cred că am trecut de perioada „absolutismelor”. Mă mai fură peisajul uneori, dar mă tratez. Errare humanum est. Dar mai puțini știu continuarea dictonului lui Seneca: „…sed in errare perseverare diabolicum”. 

Am avut senzația aceea stranie și deplină că totul e perfect așa cum este și că nu-i cazul să clintești nici cu un deget ordinea lucrurilor. Că nu-i treaba ta să omologhezi dreptatea. Atât timp cât alegerile respectivilor nu îi influențează fundamental decât pe ei… ce-ți pasă? Ah, când respectivii încearcă să-ți vâre pe gât convingerile lor e altceva. Dar chiar și atunci, mai bine îți vezi de treabă și te îndepărtezi elegant decât să sari la beregată. E mai tonic pentru creier.

Am în continuare opinii ferme despre lucrurile care ne privesc pe toți. Nu o să încetez niciodată să blamez lipsa de educație în poziții-cheie ale statului, nesimțirea și indolența unor instituții publice plătite din banii noștri, intoleranța față de alegerile altora și toate lucrurile mari sau mici care nu vor intra niciodată la capitolul „Nu afectează pe nimeni, deci ce-mi pasă?”. Homofobia, rasismul, lipsa de educație a funcționarilor, violența domestică, derapajele flagrante din spațiul public, toate astea nu intră la categoria ”Treaba lor”. E și treaba noastră, a fiecăruia dintre noi, pentru că asta șlefuiește lumea în care trăim și în care vor trăi copiii noștri. Dar acolo e un alt capitol.

În restul timpului, când nu dezbatem lucruri de interes colectiv, cred că ar fi mai bine să ne vedem mai mult de treaba noastră, că avem destulă, Slavă Domnului. Consumăm atâta energie gândindu-ne cât de urâtă e geanta vecinei de scaun din metrou, cum colega de birou n-ar trebui să poarte fustă scurtă pentru că e prea slabă sau grasă, cum cutare mamă nu-și crește „corect” copilul, de ce nu mănâncă veganul carne și carnivorul semințe de pin, cum se poate uita cineva la un anumit film ori asculta o anumită muzică sau cum credința altuia ne stă în gât pentru că noi credem în altceva sau în nimic. Când ne mai vine să facem judecăți pur personale care n-au treabă cu noi, mai bine luăm o gură de apa și așteptăm să ne treacă poftă de bârfit. Din nou, e mai tonic pentru creier.

Îmi plac opiniile și articolele critice, am scris și eu multe de-a lungul timpului, dar în ultima vreme refuz să mai citesc „verdicte” și „dictate” despre lucruri imposibil de băgat într-o cutie de dimensiuni standard. Dacă nu suntem oameni de știință care tocmai au demonstrat în laborator sensul vieții, tot ce putem oferi este exemplul personal, cu titlu strict informativ.

Aleg de bunăvoie să să mă țin departe de părerile vehemente ale celor care cred că viața e doar cum o văd ei pe geamul lor de acasă. Îmi plac oamenii care-mi deschid geamul lor și mă invită să privesc în afară, dar nu aceia care mă îmbrâncesc către el, spunându-mi că aceea e cea mai frumoasă priveliște asupra lumii și că sunt un imbecil dacă aleg orice altă fereastră.

Veți spune că și acesta e tot un sfat sau o judecată implicită. Așa este, e o opinie personală despre lume și despre cum cred eu că am putea fi mai senini în ea. La mine a funcționat, poate merge și la alții. Mi-am pus revelația din vacanță pe o farfurie și am lăsat-o să guste din ea cei care rezonează cu ea. Cine nu, nu. Și asta e perfect.

Data viitoare când vrei să bârfești sau să cataloghezi pe cineva pentru că are sandale cu puf sau 10 kilograme în plus sau 20 de tatuaje sau o geantă în 10 culori sau o părere diferită despre viață, gândește-te dacă aruncatul cu judecata și încruntatul te vor face să te simți mai bun, mai frumos sau mai fericit. În 100% din cazuri nu vor avea niciun impact pozitiv, în afară unei mici plăceri perverse, de moment, în care îți spui în gând că tu ești bine și că uite, lumea e incultă, lipsită de gust, grasă, slabă sau derutată.