Despre tot ce-i fin și fain

Trăiește și lasă-i pe alții în pace

By 3 august, 2017Rituals
read time 5 min
 
3 august, 2017

Trăiește și lasă-i pe alții în pace

Unul dintre avantajele internetului este că avem acces la mii de viziuni diferite de a noastră. Trecem în partea lui întunecată când începem să credem că părerea noastra e mai validă decat toate celelalte la un loc.

by

În vacanța asta am stat și am privit. Mult. Nu cred în clipe providențiale în care ți se aprinde beculețul în cap și ai o revelație subită despre sensul vieții, dar cred în momente de claritate. Odihna ne limpezește.

 

Cu toții avem momente în care ni se pare că părerea noastră este mama tuturor părerilor. Că numai noi avem dreptate, că suntem singurii care văd clar, unicii posesori ai unei viziuni de ansamblu despre… orice. Să arunce piatra cine n-a păcătuit. Eu am făcut-o de multe ori, dar cu timpul am învățat din greșeli și-mi place să cred că am trecut de perioada „absolutismelor”. Mă mai fură peisajul uneori, dar mă tratez. Errare humanum est. Dar mai puțini știu continuarea dictonului lui Seneca: „…sed in errare perseverare diabolicum”. 

Cum spuneam, am privit mult în jur oamenii, în vacanța asta în Grecia. Slabi sau grași, zgomotoși sau calmi, rafinați sau kitschoși, blânzi sau afurisiți, politicoși sau impertinenți, relaxați sau pachet de nervi. Îmbrăcați minimalist sau drapați în logo-uri de sus până jos. Preocupați de mindfulness sau de rochii de 5.000 de euro. Life is a beach, la propriu. Câți oameni, atâtea defecte, alegeri și nuanțe. Și, pentru prima oară în multă vreme, asta mi s-a părut minunat. Superb.

Am avut senzația aceea stranie și deplină că totul e perfect așa cum este și că nu-i cazul să clintești nici cu un deget ordinea lucrurilor. Că nu-i treaba ta să omologhezi dreptatea. Atât timp cât alegerile respectivilor nu îi influențează fundamental decât pe ei… ce-ți pasă? Ah, când respectivii încearcă să-ți vâre pe gât convingerile lor e altceva. Dar chiar și atunci, mai bine îți vezi de treabă și te îndepărtezi elegant decât să sari la beregată. E mai tonic pentru creier.

 

Am în continuare opinii ferme despre lucrurile care ne privesc pe toți. Nu o să încetez niciodată să blamez lipsa de educație în poziții-cheie ale statului, nesimțirea și indolența unor instituții publice plătite din banii noștri, intoleranța față de alegerile altora și toate lucrurile mari sau mici care nu vor intra niciodată la capitolul „Nu afectează pe nimeni, deci ce-mi pasă?”. Homofobia, rasismul, lipsa de educație a funcționarilor, blamarea generalizată a medicinei în favoarea „vracilor” de ocazie, violența domestică, derapajele flagrante din spațiul public, toate astea nu intră la categoria ”Treaba lor”. E și treaba noastră, a fiecăruia dintre noi, pentru că asta șlefuiește lumea în care trăim și în care vor trăi copiii noștri. Dar acolo e un alt capitol.

 

În restul timpului, când nu dezbatem lucruri de interes colectiv, cred că ar fi mai bine să ne vedem mai mult de treaba noastră, că avem destulă, Slavă Domnului. Consumăm atâta energie gândindu-ne cât de urâtă e geanta vecinei de scaun din metrou, cum colega de birou n-ar trebui să poarte fustă scurtă pentru că e prea slabă sau grasă, cum cutare mamă nu-și crește „corect” copilul, de ce nu mănâncă veganul carne și carnivorul semințe de pin, cum se poate uita cineva la un anumit film ori asculta o anumită muzică sau cum credința altuia ne stă în gât pentru că noi credem în altceva sau în nimic. Când ne mai vine să facem judecăți pur personale care n-au treabă cu noi, mai bine luăm o gură de apa și așteptăm să ne treacă poftă de bârfit. Din nou, e mai tonic pentru creier.

Firește că putem împărtăși viziunea noastră despre viață cu cei din jur, dar a o face este ca și cum am pune un fel de mâncare pe un platou. Oferi ceva, iar dacă cineva se regăsește în ceva-ul tău, va întinde mâna către el. Dacă nu, nu i-l îndesa tu pe gât ca să-i faci un bine cu forța. Binele nesolicitat, oricât de sincer și dezinteresat ar fi, se cheamă abuz.

Îmi plac opiniile și articolele critice, am scris și eu multe de-a lungul timpului, dar în ultima vreme refuz să mai citesc „verdicte” și „dictate” despre lucruri imposibil de băgat într-o cutie de dimensiuni standardDacă nu suntem oameni de știință care tocmai au demonstrat în laborator sensul vieții, tot ce putem oferi este exemplul personal, cu titlu strict informativ.

 

Aleg de bunăvoie să să mă țin departe de părerile vehemente ale celor care cred că viața e doar cum o văd ei pe geamul lor de acasă. Îmi plac oamenii care-mi deschid geamul lor și mă invită să privesc în afară, dar nu aceia care mă îmbrâncesc către el, spunându-mi că aceea e cea mai frumoasă priveliște asupra lumii și că sunt un imbecil dacă aleg orice altă fereastră.

Veți spune că și acesta e tot un sfat sau o judecată implicită. Așa este, e o opinie personală despre lume și despre cum cred eu că am putea fi mai senini în ea. La mine a funcționat, poate merge și la alții. Mi-am pus revelația din vacanță pe o farfurie și am lăsat-o să guste din ea cei care rezonează cu ea. Cine nu, nu. Și asta e perfect.

 

Data viitoare când vrei să bârfești sau să cataloghezi pe cineva pentru că are sandale cu puf sau 10 kilograme în plus sau 20 de tatuaje sau o geantă în 10 culori sau o părere diferită despre viață, gândește-te dacă aruncatul cu judecata și încruntatul te vor face să te simți mai bun, mai frumos sau mai fericit. În 100% din cazuri nu vor avea niciun impact pozitiv, în afară unei mici plăceri perverse, de moment, în care îți spui în gând că tu ești bine și că uite, lumea e incultă, lipsită de gust, grasă, slabă sau derutată.

Dacă alegerile acelor oameni au măcar vreo treabă cu viața ta și îți lezează direct echilibrul existențial, atunci… „go for it”. Dacă nu… ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Stilul tău cool ar putea părea kitschos altcuiva, așa cum ție ți se par odioase sandalele cu puf sau cum unui minimalist i se pare oribilă o rochie cu pene. Mulțumește-te să privești prin fereastra ta frumoasă și să te bucuri de ceea ce se vede prin ea. Fiecare are ochiul lui de geam, mai mic sau mai mare, și tot schepsisul e că niciodată nu încape mai mult de o persoană în pervaz.

Foto: Shutterstock

12 Comments

  • Andrada spune:

    Foarte bine punctat! Frumos articol! 😊

  • Cristina spune:

    Bună! Sunt de acord în parte cu ceea ce ai scris, însă până în punctul în care dai de înțeles că a mânca animale este o alegere personală. Alegerea personală este doar aceea care nu afectează pe alții; aici e clar că afectează milioane de animale care sunt tratate ca obiecte zi de zi, exploatate, despărțite de familii și ucise prematur. Faptul că le neglijăm dreptul la viață și la integritate corporală, că pe unele le tratăm ca pe membri ai familiei iar pe altele le mâncăm/purtăm, că trasăm aceste linii imaginare între o specie și alta, poartă numele de „specisism”.
    Mi-ar plăcea să îți recomand un clip scurt despre „animal ethics”: https://youtu.be/y3-BX-jN_Ac și m-aș bucura dacă ai vrea să afli mai mult despre această perspectivă fiindcă în general ce apare pe net despre veganism e la modul superficial, despre diete, nicidecum despre animale. Or, aceasta e o mișcare de dreptate socială dedicată lor.
    Îmi place cum scrii – articolul tău despre a fi fericit pe cont propriu e unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am citit vreodată online.
    Apropo de titlul acestui articol, chiar este și un documentar cu numele „Live and let live”.
    O zi bună!

    • Cristina, eu intre timp (articolul e mai vechi, l-am repostat ca un BEST OF 2017) am devenit vegetariana. Inteleg perfect ceea ce spui, dar din experienta iti spun ca nu poti convinge pe cineva de treaba asta. Trebuie sa se convinga singuri si sa simta asta. Voi cauta acel documentar, multumesc, poate il mai dau stanga-dreapta 🙂

  • Cristi Mazilu spune:

    Si merg si mai departe cu a mea „barfa” si intreb autoarea articolului: in articolul de fata s-a facut un „aruncat cu judecata”? Raspunsul meu este: evident ca s-a facut. Pentru ca a judeca conform DEX inseamna „Facultatea de a gândi logic; rațiune, inteligență, gândire”.

    Sau aruncatul cu judecata este valabil numai pentru unii bloggeri? 🙂

  • Cristi Mazilu spune:

    De asemenea, se afirma ca „Binele nesolicitat, oricat de sincer si dezinteresat ar fi, se cheama abuz”.

    Aceasta opinie m-a facut sa exclam: „Pe bune!!? La naiba!!!” Fara suparare, dar asta a fost reactia mea la afirmatia respectiva.

    Adica daca omul se ineaca cu un bot de papica la nunta lu’ varu si eu sunt pe langa el, trebuie sa nu ii fac un bine (sa il ajut sa isi scoata botul de papica), pe care nu mai are timp sa mi-l solicite, caci il abuzez

    Asta ca sa fiu conform opiniei din articol, opinie ce am citat-o mai sus. 🙂

    • Exagerezi in mod voit. Dar e ok. Binele nesolicitat este cel pe care omul il face de ani de zile incercand sa imparta dreptati prin vietile altora, considerand ca EL, outsiderul, stie mai bine decat omul respectiv, indiferent ca e vorba de prietenul, copilul sau parintele lui. Nu vorbim de salvat vieti, ca nu stiu cati dintre oamenii care mor de grija altora au salvat efectiv pe cineva de la moarte sau, dimpotriva, mai curand l-au omorat cu indicatiile pretioase nesolicitate. Apreciez filozofia pe care ai expus-o, dar eu nu am scris aici din dimensiune antropologica, ca in Sapiens pe care il citezi, ci dintr-o dimensiune mult mai „egoista”: nu face bine la suflet sa judeci si sa stai cu ochii in viata altuia tot timpul. Nu mai ai timp sa ti-o traiesti pe a ta si te si imbatraneste inainte de vreme. Craciun fericit!

  • Cristi Mazilu spune:

    Articolul respectiv critica barfa. Doar ca exista studii riguroase, precum cele din cartea Sapiens, in care se argumenteaza stiintific ca barfa a avut un rol crucial in dezvoltarea omului la stadiul de fiinta sociala si moderna la care a ajuns astazi.

    Propun autoarei articolului sa citeasca Sapiens si apoi sa ofere un feedback despre barfa.

    Ca barfa in exces nu este buna, este perfect adevarat. Dar la fel de adevarat este si ca munca in exces nu este buna, cum nu este buna lenea in exces, sau fericirea in exces, sau tristetea in exces.

    Asadar, recomand barfa, dar nu barfa in exces si nu barfa injurioasa.

    Exprimarea opiniilor neinjurioase si intr-un mod neagresiv este un drept al omului liber si civilizat.
    Ca opiniile sunt sau nu corecte, asta este alta poveste. Dar opiniile prin definitie nu sunt certitudini stiintifice, ci doar opinii, adica barfe.

    Barfiti, este sanatos! Dar faceti-o NEinjurios, NEagresiv si NEexcesiv.

  • Cititor spune:

    Am înțeles perfect că oamenii, cu excepția funcționarilor din instituțiile publice, nu trebuie judecați. Adică TU condamni anumite idei posibil preconcepute, dar ai libertatea să generalizezi folosind termeni ca derapajele din spațiul public, nesimțirea unor instituții publice,, lipsa de educație a funcționarilor. P.S. să înțeleg că totul a început de la sandalele cu puf? Iar articolul ar trebui intitulat TRĂIEȘTE ȘI LASĂ-I PE UNII SĂ TRĂIASCĂ?

    • Faptul ca Ionela Ionescu poarta pantofi cu puf nu ma afecteaza cu nimic, poate doar vizual. Faptul ca Ionela Ionescu, functionar public, se poarta cu mine execrabil, desi sunt un cetatean platitor de taxe si impozite la zi, asta ma afecteaza direct. Un rationament simplu. Nu am nimic cu functionarii publici, nici cu institutiile statului, atat timp cat isi fac treaba. Eu imi fac treaba mea, ei pe a lor. Sunt impotriva hating-ului de orice fel (ce grasa e x, ce urat e y, ce muzica proasta asculta cutare, nu-mi place filmul x deci e o porcarie), dar a-ti cere drepturile in mod civilizat si a lua atitudine cand asta nu se intampla nu inseamna hating. E o mica-mare diferenta intre a lua atitudine pentru a schimba o stare de fapt care te influenteaza direct si a rade de cineva doar pentru ca are alte gusturi sau optiuni in viata, care nu te afecteaza cu nimic.

  • Miruna spune:

    E minunat să nu ne pese dacă nu ne lezează, nu ne afectează spațiul personal. Ba chiar și când ni-l afectează, e grozav să combatem ideile, principiile și nu oamenii. Și să o facem într-o manieră civilizată, dovedind educație și bun simț. Însă mulți oameni se revoltă doar din dorința de a atrage atenția. Culmea e că le iese, ba mai primesc și like-uri la schimb 😛

    Îmi place mult de tot cum scrii!

  • elena Elli spune:

    FRUMOS MESAJ SPER SA MA AJUTE IN VIATA NU MAI CA UNELE CUVINTE NU PREA AM INTELES DAR ESTE FOARTE FRUMOS

Leave a Reply