Ca să știi să reacționezi în fața lucrurilor neprevăzute pe care ți le aduce viața, trebuie să fii pregătit. 

 

Despre asta este acest articol.

 

Ultimul cutremur măricel pe care l-am trăit m-a prins acum vreo patru ani, proaspăt întoarsă de la aeroport, cu bagajele abia băgate în hol.

 

Era noapte, eram singură, încă nu apucasem să aprind nicio lumină în casă, când am auzit un șuierat și un scârțâit sinistru venind de undeva din capătul coridorului.

 

Sună ca un film de groază? Exact așa a fost. Un șuierat venind din întuneric.

 

Am realizat rapid că e cutremur și m-am tras, din reflex, spre tocul ușii. Ceea ce mă învățase mamaie la primul meu cutremur, în copilărie. Acela fusese cutremurul de 6,9 grade din 1990, iar mamaie se temea de cutremure. 

 

Părinții mei trăiseră „cutremurul mare”, din 77, iar pentru mine, copil fiind, poveștile mamei de la cutremurul din 1977, trăit la etajul șapte al unui bloc comunist, aveau conotație apocaliptică.

 

De asta, chiar dacă nu e una dintre temerile mele fundamentale, la fiecare cutremur trăit de atunci încoace, o parte din mine s-a gândit că „Dacă ăsta e unul mare”? E un gând omenesc, până la urmă.

 

Un cutremur mare am trăit, dar în Los Angeles, cu fix zece ani în urmă. Culmea, eram tot cu bagajele pe hol, tocmai ajunsesem de la aeroport la hotel, și intrasem să fac repede un duș.

 

În zece secunde, am simțit că toată clădirea se mișcă din încheieturi, cu scârțâit, părâit și troncănit, ca și cum eram într-o cutie de carton pe care cineva încearcă s-o rupă în bucăți. 

 

Nu mi-a fost teamă pentru că jet-lag-ul și apa fierbinte îmi făceau reacțiile mult mai lente, dar am văzut cum e să simți un cutremur care te mută din loc și te lovește de ziduri. La propriu. Și m-a uimit reacția californienilor, obișnuiți cu acest stil de viață în care cutremurul se poate întâmpla în orice clipă. 

 

Nimeni nu s-a panicat, nicio știre senzaționalistă nu s-a difuzat la TV, o singură burtieră la CNBC țin minte că titra magnitudinea cutremurului și faptul că a avut loc.

 

De ce nu era cutremurul o știre? Fiindcă erau pregătiți. Iar pregătirea prealabilă diminuează cu mult sentimentele de panică și teamă, inevitabile unui astfel de eveniment.

 

De asta, când cei de la Sun Plaza m-au anunțat că ediția de primăvară SUN HELP va avea ca subiect cutremurele, mi s-a părut ceva foarte necesar, de care românii aveau mare nevoie de multă vreme.

 

NU este un curs strict pentru cei cărora le este teamă de cutremur, de asta am și făcut precizarea din șapou. Este un curs pentru noi toți.

 

Chiar dacă nu avem o teamă viscerală de cataclisme, nu înseamnă că nu avem nevoie să știm cum să reacționăm corect și cum să asigurăm siguranța noastră și a celor dragi. 

 

Nu doar fricile majore au nevoie de informație și pregătire, ci și realitățile lumii înconjurătoare. Și, fie că ne place sau nu, ne-am născut și trăim într-o zonă seismică, deci am face bine să ne informăm corect și complet.

 

Astfel, cursul – susținut de catre cei de la ONG-ul Arcen, în colaborare cu Re:Rise (”Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic”) – va aborda problema seismelor într-un mod complex și rotund. Ca un cerc închis, de la teorie la practică.

 

De la vulnerabilitatea seismică a României și riscul seismic al clădirilor în care locuim până la cum ne pregătim pentru un eventual cutremur și planul de familie în acest sens, la cum procedăm post-cutremur și inclusiv chestiuni tehnice, despre cum poți beneficia gratuit de expertiza tehnică a imobilului în care locuiești. 

 

UNDE SE ÎNTÂMPLĂ?

 

Cursul va avea loc pe data de 29 februarie, pe parcursul unei întregi zile. Vor fi trei serii de cursanți, câte 50 de persoane pe serie, deci un total de 150 de oameni în total. 

 

Fiecare curs va dura câte două ore (orele de începere fiind 10:00, 13:00, 16:00), iar înscrierile se fac pe site-ul SUN PLAZA, la secțiunea SUN HELP. 

 

Câștigul în informație este unul pe care nu ni-l poate lua nimeni vreodată, iar cele două ore sunt un „kit mental anti-cutremur”, care să ne folosească tot restul vieții și pe care să-l putem da și mai departe, celor din jur. O propagare de informație valoroasă. 

 

Chiar dacă sper ca aceste sfaturi teoretice să nu ne fie de folos niciodată în practică, este esențial să le avem.