Despre tot ce-i fin și fain

Nu coronavirusul mă sperie, ci lipsa noastră de empatie

By 8 martie, 2020Myself
read time 3 min
 
8 martie, 2020

Nu coronavirusul mă sperie, ci lipsa noastră de empatie

„E doar o gripă. Mor oamenii în vârstă și bolnavii cu alte probleme, dar noi restul vom fi în regulă, ce naiba…”

by

Nu cred în răspândirea panicii, nici în golirea rafturilor din supermarketuri, dar începe să mă irite grav un raționament pe care-l citesc peste tot, în ultimele zile, chipurile întru “liniștirea” noastră, a tuturor.

 

Acel raționament sună, în linii mari, cam așa:

 

“Coronavirusul e ca o gripă, e periculos doar pentru oamenii în vârstă sau pentru cei care au și alte probleme de sănătate. Stați liniștiți”.

 

Întreb și eu: oamenii în vârstă nu contează? Sunt atât de neglijabili încât îi băgam la categoria “Și alții”? La fel și cei cu probleme de sănătate mai grave, care nu sunt deloc puțini în ziua de azi. Și ei pot să moară, că nu e nicio pierdere, nu?

 

Eu fac o dată pe săptămână niște perfuzii, într-o clinică unde se tratează și cazuri grave. Am scris cândva un articol pe tema asta, intitulat „Doamna de la perfuzia din dreapta”.

 

”Colegii” mei de perfuzii au cancer și alte boli incurabile. Eu sunt printre puținii pacienți norocoși, care vin pentru ceva neamenințător de viață. Restul de 99%  sunt oameni cu probleme grave, incurabile. Oameni care-și duc bolile pe picioare, dar care sunt de sute de ori mai slabi decât noi, ca organism și rezistență.

 

Lângă mine la perfuzie a stat acum două zile o fată bolnavă de cancer, care după tratament se ducea la meditații pentru BAC. Avea 17 ani. Iubitul ei o aștepta afară, și el tot un băiețel de liceu. Mi-au rupt inima.

 

Problemele de sănătate încep de la vârste tot mai fragede. În jurul meu, văd copii care până la 10 ani au numărat toate bolile, care au imunitatea sub nivelul mării și care se nasc cu tot felul de probleme și slăbiciuni genetice.

 

Prin urmare, mă întreb de ce ni se pare tuturor în regulă această “liniștire”. “Stai mă liniștit, doar bătrânii și bolnavii cronic mor de coronavirus, la restul e doar o gripă banala”.

 

Întreb: voi nu aveți părinți, bunici, unchi, mătuși în vârstă? Nu aveți prieteni care, deși sunt de aceeași vârstă cu voi, au probleme de sănătate infinit mai mari?

 

Chiar așa vă doare în cot de ei? Nu contează dacă mor? Chiar nu contează, sunt neglijabili?

 

Până una-alta, nu știm cât de bolnavi sau sănătoși suntem nici noi până nu ne lovește ceva realmente grav. La cum mâncăm, la ce aer respirăm, la cât stres e în viețile noastre, chiar băgăm mâna-n foc că avem imunitatea ca-n manualele de medicină doar pentru că analizele de bază ies aproximativ în regulă? Eu cred că nu.

 

Să nu intri în panică e foarte util și necesar, te ajută să îți cântărești mai bine deciziile și e semn de maturitate.

 

Să te consolezi cu gândul că mor doar “inutilii” și “defecții”, că lasă, nu contează, mor „alții”… asta e semn de cruzime și lipsă crasă de empatie.

 

Nu se știe niciodată dacă „ALȚII” nu am putea fi chiar noi.

Foto: Unsplash

3 Comments

  • Spoială Doina spune:

    Unde sânt medicii de altă dată, care peste decizia lor cu argumente ,politica nu lua decizii la nivel national???
    Atâta timp când fabrică de medicamente nu avem,de vaccinuri,etc,ce să înțeleg, că cei care iau decizii ne rezolvă prolemele de sănătate??? Eu la ora aceasta nu am încredere nici în analizele medicale.M-am confruntat cu așa ceva,aveam temperatură 39 dureri groaznice in coșul pieptului ,mâini amorțite, înțepături în picioare,și o stare anemică mare,când am ajuns la medic intro clinică privată bineînțeles, că la stat te programează după 3luni pentru investigații, iar salvarea în mediul rural nu vine,că aceștia decid că nu este o urgență, în sfârșit, după o grămadă de investigații făcute pe bani( tomografii,examen pulmonar,cardiologic,examen periferic,) m-au trimis la final la medicul psihologic,care a rămas perplex de ce am ajuns la el,spunandu-mi că nu sânt de competența lui.
    La 3: luni intorcandu – mă acasă fără un diagnostic m-am trezit cu zona zoster.Medicul de familie a rămas fără cuvinte,mai ales că analizele de sânge erau f.bune,deci cu un virus,dar eu până atunci mergeam la farmacie,la biserică, la cumpărături,etc.Eu nu mai am încredere în analizele medicale ,nici în aparatele expirate de investigații. Totul în ziua de azi se rezumă la bani.

  • Andreea spune:

    acelasi lucru ma tot intreb si eu …nu inteleg rationamentul asta. poate oamenii care comenteaza asta se gandesc doar la copiii lor – minori adica. altfel nu imi pot explica rationamentul – si nici asa, de fapt, nu se explica.
    imi este sincer teama de toata situatia. Parintii mei ar trebui sa vina sa ma viziteze peste vreo 10 zile, ca sa il cunoasca si pe nepotelul de doua luni. In situatia data, am luat hotararea insa sa amanam, doua ore in avion, plus orele din aeroport sunt prea riscante pentru ei.

    • Diana Cosmin spune:

      Da, știu că este frenezia asta cu „copilul să fie bine”, pe care o înțeleg într-un fel, dar lumea e formată din oameni de toate vârstele, care au dreptul să se bucure de viețile lor. Cu tot respectul pentru părinții care duc grija copiilor lor, toți suntem egali, nu e nimeni mai presus decât nimeni.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.