Despre tot ce-i fin și fain

Tu pentru ce te trezești în fiecare dimineață?

By 26 aprilie, 2016Learning
read time 15 min
 
26 aprilie, 2016

Tu pentru ce te trezești în fiecare dimineață?

Mi-am dat seama că fix în răspunsul la această întrebare stă toată fericirea sau nefericirea care încape într-o viață de om. Este întrebarea care naște sau vindecă depresii, care alungă blazarea și care, în momente cheie, te face să înțelegi dacă ești, sau nu, în locul potrivit. E o întrebare la care îți poate răspunde, în șoaptă, numai sufletul tău. Doar că uneori trebuie să-ți reînveți sufletul să vorbească.

by

Pe o listă a trăsăturilor de caracter care îmi repugnă, blazarea se află undeva spre vârf, cu mult înaintea prostiei sau a ignoranței. Aș putea lucra cu cineva slăbuț intelectual dar maleabil și plin de entuziasm, în schimb mi se pare o tortură să încerci să gestionezi pe cineva care e plictisit de tot și de toate și pe care nimic nu-l poate scoate din starea lui de amorțire. De fapt, am convingerea fermă că poți să iei un om nu foarte mobilat intelectual și să-l faci excepțional pe un anumit domeniu, doar descoperindu-i DOUĂ SUPAPE: un strop de entuziasm și o fărâmă de ambiție.

 

1ba68a52e10c9495ee863594cc1f5239

 

Atât, asta-i tot. Entuziasm pentru a se trezi dimineața cu pofta de a face lucruri și ambiție pentru a ști încotro vrea să ajungă peste una, două sau o sută de dimineți de acum încolo. Din cele două derivă toate: atenția la detalii, rigurozitatea muncii, inițiativa, creativitatea, productivitatea. Toate sunt legate între ele cu un fir invizibil. Și tot ele sunt antidotul pentru metehnele de care ne plângem cel mai des: lenea, comoditatea, blazarea, neatenția, fuga de răspundere…

 

Cu entuziasmul și ambiția activate, orice om poate fi extraordinar de bun la ceva. Trebuie doar să fie un „ceva” care să-l intrige, care să-i aprindă imaginația, să-l facă să-și depășească limitele și constrângerile de pregătire, geografie sau context. Entuziasmul și ambiția fac un om să-și dorească să fie mai mult decât este. Să se trezească dimineața cu zâmbetul pe buze, cu poftă de muncă și cu siguranța că azi este o zi în care, în funcție de ceea ce va face, poate să evolueze, să se remarce și să ajungă mai aproape de următorul nivel, oricare ar fi acesta în mintea lui.

 

Am întâlnit de-a lungul timpului oameni care nu aveau aparent nicio premisă pentru victorie sau pentru a-și depăși condiția și care au ajuns să strălucească așezați în poziția potrivită. Un director de housekeeping la un hotel de cinci stele aproape legendar din New York, care își începuse activitatea în acel hotel, cu ani în urmă, în postura de menajeră. O menajeră atât de eficientă, plină de inițiativă și dedicată, încât s-a desprins de pluton.

 

O doamnă cu patru copii acasă și 12 clase care a ajuns cel mai bun Assistant Manager într-o companie multinațională, fiindcă era o maestră a organizării și iubea ideea de a ține lucrurile în ordine. O secretară care a ajuns partener într-o agenție de publicitate, fiindcă avea o creativitate extraordinară și, în cele 15 secunde de grație pe care le avem cu toții pentru a face o impresie bună la momentul oportun, a știut să vină cu o idee care să o așeze într-o cu totul altă lumină în ochii celor din companie.

 

În schimb, n-am cunoscut niciodată un om cu adevărat bun la ceva care să-mi spună că merge cu lehamite la serviciu în fiecare dimineață. Că e îngrozit când se gândește că mâine e luni. Că nu-și suportă clienții, colegii sau anturajul sau că toți sunt niște proști neinteresanți.

 N-am cunoscut pe nimeni remarcabil care să-mi spună că nimic din jur nu-l provoacă și că e mult prea competent sau genial pentru poziția în care se află. Când ești atât de inteligent și neprețuit pe cât te crezi, ori îți creezi o poziție nouă, ori o reconfigurezi pe cea existentă după bunul plac. Dacă nu reușești nici una și nici cealaltă, înseamnă că nu ești nici pe departe atât de genial pe cât se străduiește să te convingă ego-ul tău.

N-am cunoscut pe nimeni cu adevărat inspirațional și memorabil care să-mi spună că, pentru a ajunge unde se află acum, a așteptat să fie remarcat. Că a așteptat să vină cineva, să-l ia de mână și să-i spună „Wow, până astăzi nu am constatat cât ești de extraordinar”. Niciodată. Într-o lume atât de concurențială precum cea în care trăim, singura metodă pentru a reuși prin propriile forțe – fără pile, relații și „ușițe din dos” – singura cale pe care o știu și pe care am pășit, dar și pe care am văzut-o la toți oamenii grozavi care mi-au ieșit în cale este aceasta: entuziasm și ambiție.

 

De cealaltă parte a baricadei, în schimb, există un alt set de convingeri, fraze și principii uzuale:

„Șeful mi-a spus să scriu 10 rânduri pe zi. Eu m-am oprit la 10, că na, dacă așa mi-a spus el…”. 

 

„Dacă nu mi s-a spus/nu mi s-a dat…”

 

„Credeam că altcineva se ocupă. Nu e treaba mea…”

 

„Am făcut ce mi s-a dat să fac. Nu mi-a zis nimeni să fac mai mult, așa că după ce am terminat treaba am stat să mă joc pe calculator. De ce eu nu sunt remarcat și colegul meu de birou da?”

Oamenii care au reușit cu adevărat în carieră sunt oameni care au dat mereu mai mult decât li s-a cerut și au făcut-o din convingere. Nu din calcule, nu din dorința de a se „da bine” pe lângă cineva, nu pentru că se așteptau ca acele minute suplimentare să se contabilizeze undeva. Nici măcar din pasiune, fiindcă de multe ori, mai ales la începutul carierei, multe lucruri mărunte și administrative nu sunt neapărat compatibile cu pasiunea. Sunt, în schimb, compatibile cu entuziasmul și ambiția de a dovedi ce poți.

 

ed7dc3f6227c14c899239e4afadd1736

 

Oamenii care au reușit cu adevărat în ceva, orice, au făcut-o în primul rând pentru că erau atât de asumați în munca lor, indiferent care ar fi fost ea, încât mintea le era setată din reflex pe mentalitatea câștigătoare: „Ce pot să fac mai bine decât fac acum? Ce pot să fac nou? Ce pot să schimb?”.

 

Nu e vorba doar de meserii pe care le considerăm „la modă” sau cu o aură de glamour. Nu sunt doar meserii creative care implică viziune, sclipiri de geniu și lauri așezați în aplauzele mulțimii. Poate fi un simplu job de housekeeping, un post de vânzător într-un magazin sau în spatele unei tejghele, o poziție de cofetar, chelner, secretară sau orice altceva.

 

Nu ați cunoscut niciun chelner ultra-simpatic și care părea să zboare între mese, mereu cu zâmbetul pe buze? Nicio vânzătoare la care să te întorci în magazin de drag, pentru atitudine, inițiativă și pentru cât de bine te-a făcut să te simți la locul ei de muncă? Niciun băiat de la livrări de colete care ți-a adus pachetul râzând și a făcut și o glumă, deși afară ploua torențial? Eu am cunoscut, de multe ori, și aș băga mâna-n foc că acei oameni nu vor rămâne mereu pe acea poziție. They are going places!

Când te trezești dimineața, tu încotro te duci?

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK



3 Comments

  • Marta Stere spune:

    Genial articolul acesta! Ai punctat clar și foarte frumos fiecare exemplu. E chiar și motivațional! 🙂 Felicitari pentru ceea ce și tu faci zi de zi cu entuziasm și ambiție pentru a ne oferi mereu articole de calitate superioară! Îți mulțumesc!

  • Cristina Puscas spune:

    Foarte foarte adevarat! Nu mi-as inchipui niciodata cum ar fi sa ma duc la serviciu fara chef, sau fara dorinta de a muta munti, sau a face ceva care conteaza. Desi trebuie sa fim realisti si sa recunoastem ca mai avem un 10% dimineti in care poate am face altceva :). Ma simt o norocoasa sa pot spune ca am un loc de munca extraordinar, cu colegi minunati! Sfat pt mine si pt altii: cand ceea ce faci nu iti mai ofera satisfactii, pleaca! Fa in fiecare zi ceea ce iti place, sau fa sa iti placa ceea ce faci! Cauta in fiecare zi provocarea si pasiunea! Totul depinde doar de noi. In fiecare zi!