Iubesc petrecerile mari, sunt atât de intime. La petrecerile mici n-ai niciun pic de intimitate“. Este un citat din Marele Gatsby care mi-a plăcut foarte mult și mi-a rămas în minte grație paradoxului pe care îl enunță cu atâta candoare.

Într-adevăr, la o petrecere mare, mai ales o gală, succesul înseamnă mai puțin a fi văzut sau admirat și mai mult a te simți bine în pielea ta, petrecând alături de cei cu care ai venit.

Sunt atât de multe stiluri și extravaganțe strânse la un loc încât poți să te afișezi mult mai excentric decât la o cină cu o mână de oameni, unde știi clar că te vei afla în permanență în raza vizuală a tuturor celor prezenți. Poți să fii propriul personaj și să ai adrenalina apariției pe scenă, fără să-ți bați capul cu aplauzele sau huiduielile. Adevărul gol-goluț: nimănui nu-i pasă.

Galele Pirelli sunt, în fiecare an, un exercițiu de imaginație, stil și maturitate pentru mine.

Prima dată când am participat la o gală, la New York, în 2011, anvergura evenimentului m-a speriat puțin. Eram mult mai copilă în alegerile vestimentare, mai speriată de lumea înconjurătoare și de-a dreptul copleșită de importanța anumitor momente.

 

Mă aflam la vârsta la care doar ideea unui „faux-pas“ vestimentar îmi dădea vise urâte și când orice ieșire într-un loc cu mulți oameni importanți mă speria teribil prin prisma presiunii de a fi strălucitoare, perfectă, la înălțimea evenimentului.

Rezultatul: m-am simțit perfect, într-un mix de oameni din toate colțurile lumii, cu personalități și stiluri diferite, exprimate fie prin rochii de seară cu trenă (foarte puține la număr), fie prin rochii extrem de sexy, croite îndrăzneț și cu lungimi micro (cele mai multe), fie prin ținute de seară cu pantaloni și topuri de mătase sau bluze cu paiete.

Exact ca în Marele Gatsby, fiecare se

 

simțea perfect în propria piele, jucând în propriul film, fără prea multă bătaie de cap. Și, chiar dacă selfie-urile, fotografiile la panou și postările pe rețele sociale au fost din abundență, privind în jur am putut să văd, în ținuta fiecărei persoane care mi-a ieșit în cale, propria personalitate.

 

Doamne stilate, în „micuțe rochii negre“ accesorizate încântător, nouveau-riche în ținute strălucitoare care îți luau ochii,  domnișoare cu gusturi îndoielnice în haine ușor nepotrivite conformației lor, dar per total fiecare venea din propriul lui film. De categoria A sau B, dar totuși, propriul său film.

De fapt, ca să fiu complet sinceră, deși galele Pirelli au o anvergură planetară și strâng laolaltă vedete și jurnaliști din toate colțurile lumii, stilul vestimentar este adesea mai relaxat și mai lipsit de efort decât pe plaiurile mioritice, unde mi se întâmplă de multe ori să contemplez femei foarte frumoase și elegante, dar a căror ținută mă duce cu gândul, din prima clipă, la orele petrecute în fața oglinzii sau la salonul de coafură.

Și doamnele de la Pirelli au trecut, cu siguranță, pe la make-up artist, stilist sau pe la coafor, însă imaginea per ansamblu este, de fiecare dată, una de asumare senină a propriului statut si, mai ales, de auto-cunoaștere.

Chiar și când pun pe ele o rochie animal-print care le face să arate mai plinuțe sau o pereche de pantaloni excesiv de mulați, își trăiesc rolul. Nu există îndoieli.