Dacă ar fi să aleg un singur moment definitoriu din parcursul meu sportiv de până acum, acela s-ar numi Limitless.

 

Ca om care s-a apucat de sport târziu, după 27 de ani, programul de mișcare și nutriție creat de Valentin Vasile (care, în prezent, are programul Revvolution, Limitless fiind acum brandul Andrei Munteanu, fosta sa parteneră de afaceri) mi-a schimbat din temelii tot ceea ce credeam despre mișcare.

 

Mi-a testat limitele, după cum îi spunea și numele, și m-a introdus într-o rutină folositoare, care nu m-a părăsit nici acum.

 

În acel program, revelația mea și a multor participanți s-a numit Răzvan Doica, antrenorul care ținea o parte din clasele de pregătire și care, în prezent, are propriul său proiect, 2K Sport House (2K, Doica, doi-ca, v-ați prins voi…).

 

Cu Răzvan mă antrenam cel puțin o dată pe săptămână, uneori de două ori, și chiar și acum, când mă antrenez singură, multe exerciții fizice îmi revin în minte cu vocea lui Răzvan pe fundal.

 

Și, mai ales, cu mantra lui, care-mi răsare în gânduri de câte ori am o zi mai proastă: ,,Te duci și faci!”. Simplu!

Atât de simplu încât te bufnește râsul.

 

De câte ori n-ai citit lucruri elaborate despre cum trebuie să ne motivăm, să găsim în noi resursele de energie, să ne impunem obiceiuri…

 

Ei bine, la finalul zilei, totul se reduce la un raționament simplu: te duci și faci ce ai de făcut.

 

Dacă nu, nu te duci și gata, fiindcă nu-ți pasă suficient de tare.

 

,,Eu nu sunt cu texte, cu lozinci motivaționale pe 7 pagini, cu mantre despre cum «Reflexia ta din oglindă e slabă, dar tu de fapt ești puternic», râde Răzvan.

 

,,Nu frate: te duci și faci”. Pur și simplu.

De altfel, Răzvan stă în fața mea, într-un local din București, după ce în dimineața întâlnirii noastre a avut o clasă la 2K SportHouse de la ora 8:00, apoi a plecat până la Ploiești cu bicicleta, în regim de concurs (90% intensitate), s-a întors, a mai alergat 12 kilometri, după care și-a făcut un duș și… a venit să se vadă cu mine.

 

Între noi doi, eu venind de la birou și el după mai bine de 5 ore de antrenament continuu, cel mai fresh și odihnit era el.

 

Din perioada în care mă antrenam la Limitless, țin minte bine această latură a lui Răzvan.

 

Se întâmpla să vină la clasă după ce făcuse distanța București-Sinaia pe bicicletă, apoi urcase în alergare până la cota 1400 și coborâse tot așa.

 

După care se suise înapoi pe bicicletă și apăruse fresh la antrenament, în timp ce noi, cursanții, veneam storși precum lămâile după o zi în care cel mai mare efort fizic fusese deplasarea până la imprimantă și-napoi.

,,După întâlnirea cu tine mă duc să mai țin o oră la sală, apoi mă duc cu Stefi, prietena mea, să plătim cabina foto pentru nuntă, după care vreau s-o scot în oraș”, explică el.

 

,,Sunt zile în care sunt și eu obosit și mi-e greu să fiu și antrenor, și soț, și iubit, și de toate, dar trebuie să fac treaba asta fiindcă eu chiar VREAU să fac treaba asta”. Iar când vrei ceva cu adevărat, te duci și faci și o faci din tot sufletul.

 

De la IronMan și din pasiunea pentru mișcare s-a și născut acel ,,Te duci și faci”, devenit acum trademark-ul sălii sale de sport, dar și un mod de viață în toată regula.

 

Pentru că Răzvan nu face nimic pe jumătate.

 

Ori e 100%, ori nu e deloc.

 

,,Când mă duc la antrenament, nu mai există nimic altceva pentru mine”, zâmbește el. ,,Dau totul la o parte, mă focusez complet, ca să-mi iasă”.

 

Apoi râde: ,,Dacă nu-mi iese, nu mai dorm noaptea. Știu că nu e bine, dar eu investesc foarte mult suflet, mă investesc cu totul…”.

 

,,Te duci și faci” a fost mai întâi un răspuns spontan când – după unul dintre triatloane – un reporter a venit să-i ia un interviu, întrebându-l cum se pregătește pentru concurs și care e ritualul pentru victorie. ,,I-am spus că pur și simplu mă trezesc dimineața, mă duc și fac”, râde el. ,,Până la urmă dacă nu vrei s-o faci, n-o faci. Nu vrei să te trezești la 7? Nu te trezi la 7! Dacă ai dubii când vrei să faci un lucru, mai bine nu-l face, că-l faci forțat!”.

Marele farmec al lui Răzvan și ceea ce i-a apropiat atât de mult pe foștii sau actualii elevi, este tocmai această abordare relaxată și, ca să folosesc cea mai potrivită expresie în context, ,,no bullshit”.

 

Nu-i place atenția, evită promovarea în presă, iar întâlnirea cu mine s-a produs mai degrabă în contextul istoriei noastre comune ca elev și antrenor decât ca un interviu între un jurnalist și un personaj.

 

,,Sunt deja atâtea vrăji de YouTube, de marketing”, crede el. ,,La mulți antrenori te duci ca la popă. Eu m-am ferit întotdeauna de treaba asta, sunt foarte sincer cu mine și cu oamenii cu care lucrez, ca să dorm liniștit noaptea”.

 

Decalogul lui profesional e simplu și asumat: nu promite ceea ce nu poate livra, nu impune standarde absurde, nu pozează în ceea ce nu este și tot așa.

 

Cu elevii lui e onest și nu le creează așteptări iluzorii de la ei sau de la ceilalți. ,,Eu nu mănânc salată și elevii mei știu bine asta, eu mănânc și pâine, și paste, și amandine dacă am chef, dar le explic mereu că eu ard 10.000 de calorii într-o zi și e normal. Dar dacă tu vii din an în Paște la sală și vrei să mănânci chiftele cu cartofi zilnic, logic că o să te îngrași, e o chestiune de echilibru în toate” explică el.

 

De asemenea, ceea ce am apreciat dintotdeauna la Răzvan este că, deși știu că antrenează și multe vedete, oameni de afaceri, CEO de companii, nu s-a lăudat absolut niciodată cu asta.

 

,,N-am fost niciodată genul de om care să spună «Ia uite pe cine antrenez eu». La mine vii, îți deschizi, îți iei cheia de la vestiar, cobori în sală, te antrenezi cu mine și pleci. Nu știe nimeni unde ai fost, când ai fost, nu e despre asta”.

Când a deschis ,,2K Sport House”, la începutul acestui an, a gândit-o fix ca pe o casă, în care vii, îți iei cheia de la vestiar, te schimbi și te prezinți la antrenament.

 

Fără recepție, fără intermediari. Abonamentul îți începe în ziua în care vii prima dată și din acel moment ai la dispoziție o lună de antrenamente de grup.

 

Pentru că știe că e greu să faci mișcare când nu ai un istoric în acest sens, Răzvan a venit cu o mulțime de găselnițe care să-i țină pe elevi departe de blazare.

 

Le dă concursuri în echipă, în care îi premiază cu ore de antrenament privat, organizează bootcamp-uri, iar de curând le-a inventat o tablă pe care scrie abecedarul, fiecărei litere corespunzându-i o serie de exerciții care trebuie făcută de 6 ori.

 

Fiecare elev trebuie să-și compună ,,numele” din literele de pe tablă și să se țină de acel circuit.

 

Tot de dragul varietății, sunt momente în antrenament când asociază un anumit exercițiu cu o melodie.

 

Spre exemplu, e o piesă de la Dizzy Rascal în care el zice de nouă ori ,,High”. ,,Ei, când începe să zică partea cu high, trebuie să sari din genoflexiune, iar apoi pe refren să sprintezi”, explică Răzvan.

 

,,Îi vezi pe oameni că râd. Îi dor mușchii de mor, dar ei râd. Și data viitoare vin cu plăcere, nu ca la un chin. Eu sunt un antrenor foarte serios, dar de fapt nu sunt…”. 

 

Coloana sonoră e cu siguranță printre piesele de rezistență în antrenamentele lui.

 

Tocmai pentru că e pasionat, găsește mereu muzică antrenantă (de la anii 70 și 80, trecând prin Lambada sau Backstreet Boys până la hiturile din prezent).

 

I se pare mai logic să fie așa decât să vină cu muzica ,,bum bum” clasică tuturor sălilor de fitness.

 

,,Oamenii vin să muncească la sală, uneori sunt epuizați după o zi la serviciu și deodată se aude Backstreet Boys în boxe. Și își aduc aminte că erau în liceu când se cânta melodia aia și că se plimbau prin parc în pantaloni scurți. Îi detensionează imediat, totul e mai lejer”, crede Răzvan.

 

,,Nu vii la sală să te împuști, să te rupi, vii să muncești pentru tine și să faci lucruri pentru tine. De asta oamenii cu care lucrez au randament și se țin de treabă”.

 

Mulți dintre cursanții lui se pregătesc pentru maratoane sau diferite alte competiții și îi mai antrenează și separat, în afara claselor, fără să le ia bani.

 

E un modus operandi clasic în ceea ce-l privește și, oricât i-ar spune lumea că nu e ,,bine pentru business”, el știe că scopul e să aibă rezultate.

 

Îmi povestește că, pe vremea când lucra la o mare sală de fitness, înainte de Limitless, oamenii veneau la el pentru câteva ședințe de private training iar el îi mai chema la încă de două ori pe-atâtea ore, fără să le ceară niciun ban în plus.

 

,,Voiam ca omul să aibă rezultate de banii pe care-i dădea și eram conștient că nu pot să am rezultate cu el venind doar de 2 ori pe săptămână, de exemplu, așa că îl programam și suplimentar, pe timpul meu”, își amintește el.

 

Prietena și viitoarea lui soție, Stefi, este latura mai pragmatică și cea care încearcă să-l convingă să se ,,vândă” mai bine, pentru binele lui, fiindcă, dacă ar fi după Răzvan, el n-ar cere mai nimic, nici de la oameni, nici de la brandurile care-l curtează cu propuneri de endorsement.

Când vorbește despre sport și despre ,,2K Sport House”, lui Răzvan se luminează fața. ,,Nu am căutat niciodată rețeta succesului, cheia, chestii din-astea, eu doar aștept să văd ce se întâmplă, ce pregătește viața”, râde el. ,,Tu mă știi, chiar nu vreau să mă fac milionar din sala asta, am deschis proiectul fiindcă aveam nevoie de un loc pentru mine și voiam să fac ceva pentru oamenii care chiar vor să facă sport”. Dacă vrei să faci sport, te duci și faci. Dacă vrei să-ți faci sală, ți-o faci și oamenii potriviți vor veni.

 

,,Eu n-o să mă schimb nici dacă o să câștig la Loto, fiindcă nu m-am schimbat în niciun context în care m-a dus viața, nici când am apărut la televizor, nici când a început să mă caute lumea…”, îmi mărturisește el, zâmbind. Știu asta, fiindcă l-am văzut în evoluție și nu doar că a rămas la fel, dar cu cât lumea îl ia mai tare în serios, cu atât el învață să se ia mai puțin.

Au fost mulți ,,binevoitori” care i-au spus că n-o să ajungă nicăieri cu mentalitatea asta, dar nu-i pasă.

 

 ,,Eu cred că voi câștiga cu sinceritatea, fiindcă nu încerc să păcălesc pe nimeni și oamenii simt treaba asta, văd că nu încerc să le vând nimic”.

 

Are bărbați care vin la sală și îl întreabă cât va dura până să arate ca el. ,,Niciodată”, le răspunde Răzvan.

 

,,Ăsta e adevărul, niciodată: eu am făcut 17 ani de judo, 2 antrenamente pe zi, performanță, viața mea a fost sportul, nu poți să egalezi asta decât dacă dai timpul înapoi”.

 

Fiecărui om care vine cu anumite așteptări îi spune franc ce se poate și ce nu se poate și cam cât trebuie să lucreze ca să se poată. ,,Poți să ajungi la cel mai înalt nivel pentru tine, să atingi anumite performanțe, dar nu o să egalezi niciodată un sportiv care asta face de-o viață, iar cine îți promite altceva te minte”, punctează el.

 

Pe elevii lui îi aduce la cea mai bună versiune a lor, în raport cu propria persoană și cu propriile limite, nu raportându-se la fantezii și imagini din reviste. Și tocmai această sinceritate îl face atât de iubit.

 

Când îi spun asta, zâmbește.