În limba engleză, termenul de tavan de sticlă (,,glass ceiling”) simbolizează o barieră nerecunoscută oficial, dar existentă în fapt, care blochează evoluția într-o anumită profesie sau domeniu. De cele mai multe ori, este folosită pentru a explica obstacolele cu care se confruntă femeile de carieră sau anumite minorități sociale.

Cu ocazia nominalizării oficiale a lui Hilary Clinton în postura de candidat din partea Partidului Democrat – o premieră absolută și o reușită pentru femeile din politică – Madeleine Albright a purtat și a postat pe Twitter imaginea unei broșe sub formă de tavan de sticlă stilizat.

Nu este o broșă nouă, în cartea ei, ,,Read My Pins” (2009), apare ca o piesă cu autor necunoscut, datând din 1997, dar este cu siguranță simbolică. ,,După această seară, această broșă este singura bucățică din tavanul de sticlă rămasă intactă la Convenția Națională Democrată” a scris ea pe Twitter.

Albright a rămas în istorie, printre altele, și pentru modul ingenios de folosire a bijuteriilor ca metodă de comunicare diplomatică, așa-numitul ,,pin-diplomacy”. În cartea de care aminteam mai sus, fostul Secretar de Stat povestește simbolistica fiecărei piese purtate într-un moment cheie al carierei.

Viespea de aur,  purtată în timpul tratativelor de pace din Orientul Mijlociu, simboliza, la vremea respectivă, relațiile tensionate dintre oficialii israelieni și liderul palestinian Yasser Arafat. Porumbelul păcii, purtat după asasinarea premierului israelian Yitzhak Rabin, era un semn de speranță. Șarpele încolăcit, afișat după ce guvernul lui Saddam Hussein o numise ,,un șarpe inimaginabil”, era o ironie subtilă.

 

Zebrele purtate la întâlnirea cu Nelson Mandela, în Pretoria, în decembrie 1997, erau un tribut și un semn de simpatie față de liderul sudafrican, pe care Albright îl numește, în cartea sa, ,,noua speranță pentru Africa, la mijlocul anilor ’90”.

 

La întâlnirea din 2000 cu liderul nord-corean King Jong Il a purtat ,,cel mai mare steag american pe care l-am putut găsi”, explică ea, tot în carte. La investirea ca Secretar de Stat, sub administrația Clinton, a purtat la gât o broșă în forma vulturului de pe steagul american, agățată de un colier de perle.

Una dintre cele mai interesante piese este capul lui Lady Liberty, cu câte un ceas în fiecare ochi, dintre care unul așezat cu susul în jos. Explicația este simplă și amuzantă, dată de Albright însăși: ,,Unul dintre ceasuri este așezat invers pentru ca atât eu cât și interlocutorul meu să putem vedea când este timpul să încheiem întâlnirea”.

 

Deși n-am simpatizat-o niciodată din cale-afară pe Albright, m-a inspirat modul ei creativ de a folosi – politic și diplomatic – un element eminamente feminin, într-o lume dură, a bărbaților, în care feminitatea nu reprezenta nicidecum un atu.

Ori de câte ori se afla în mijlocul unor tratative tensionate, fostul Secretar de Stat alegea să poarte o broșă în formă de albină. ,,Este un mod subtil de a-i transmite partenerului de negociere: «Ascultă-mă cu atenție, pentru că eu decid încotro se îndreaptă această discuție»” explică ea, tot în carte.